Recalculare pensii. Decizia 942/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 942/
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1059/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 2008, apoi la data de 11 2008.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă 1059/2008, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, cu privire la contestația formulată de contestatoarea, având ca obiect decizia nr. -/24.10.2003, privind acordarea pensiei de urmaș, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii
A respins contestațiile, astfel cum au fost precizate, formulate de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, în dosarele conexate nr- și nr- (în rejudecare sub nr. de mai sus, după casare) și nr-, conexat la prezentul dosar, împotriva deciziei nr.-/24.10.2003, privind acordarea pensiei de urmaș, emisă de intimată, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, iar împotriva deciziilor nr.-/29.09.2006, privind recalcularea pensiei din sistemul public și nr.-/01.07.2007, privind stabilirea drepturilor de pensie în conformitate cu nr.OUG 19/2007, emise de intimată, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe, contestatoarea a chemat în judecată în calitate de intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța intimata să fie obligată să îi revizuiască drepturile de pensie și să îi acorde drepturile de pensie în cuantum de 100% din pensia avută de soțul său și pensia suplimentară proprie, retroactiv, cu toate recorelările acordate de Guvern în cele șase etape de recalculare pe anii 2002, 2003 și 2004, prin nr.HG 1315/2001, nr.HG 1474/2002, HG1433/2003 precum și prin nr.HG 550/2005.
Contestatoarea a solicitat obligarea intimatei și la plata daunelor morale pentru reaua credință de care a dat dovadă prin neacordarea drepturilor solicitate.
Prin sentința civilă nr.475/M/24.11.2005 pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr.434/M/2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 68/R/28.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr.4/M/R/2006, s-a admis excepția tardivității formulării contestației și s-a respins contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. -/24.10.2003, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, ca tardiv formulată.
Prin prezenta acțiune, se contestă de către aceeași contestatoare și în contradictoriu cu aceeași intimată, pentru a doua oară decizia privind acordarea pensiei de urmaș nr. -/24.10.2003 și pentru aceleași considerente - modul de calcul al pensiei de urmaș și al pensiei suplimentare proprii și aplicarea indexărilor și recorelărilor stabilite prin hotărâri de guvern în anii 2002 - 2004.
În consecință, există identitate de obiect, părți și cauză între cele două litigii, potrivit art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă.
Este adevărat că prin sentința civilă mai sus menționată, față de care s-a invocat de către intimată autoritatea de lucru judecat, nu s-au dezlegat chestiuni de drept vizând fondul pretențiilor contestatoarei ci cauza a fost soluționată prin admiterea excepției tardivității formulării contestației cu privire la această decizie. Dar, câtă vreme o primă contestație formulată împotriva unei decizii de recalculare a pensiei a fost respinsă ca tardivă, oad oua contestație împotriva aceleiași decizii nu mai putea fi apreciată ca introdusă în termen și analizată pe fond, chestiunea prejudicială a tardivității fiind soluționată cu putere de lucru judecat prin sentința civilă anterioară.
În consecință, instanța a apreciat că excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu de intimată este întemeiată numai cu privire la contestația formulată împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr. -/24.10.2003 iar nu cu privire la întreaga contestație, în forma în care a fost invocată de către intimată și care a și fost respinsă pentru considerentele redate prin încheierea ședinței publice din data de 15.05.2008. Prin urmare, excepția autorității de lucru judecat va fi admisă numai cu privire la decizia menționată, după cum s-a argumentat mai sus.
Față de aceste împrejurări, prezenta contestație va analiza fondul pretențiilor petentei numai cu privire la deciziile nr. -/29.09.2006 și nr. -/01.07.2007.
Contestatoarea a fost înscrisă la pensia de urmaș prin decizia de pensionare nr. -/05.03.1998, începând cu data de 01.02.1998, conform Legii nr. 3/1977.
În urma admiterii contestației formulată de petentă, prin sentința civilă 213/F/CA/02.11.2000 a Curții de APEL BRAȘOV, irevocabilă, s-a emis decizia nr. de pensionare nr. -/17.01.2002, prin care s-au recalculat drepturile de pensie ale susținătorului decedat, prin luarea în considerare a perioadei lucrate în grupa superioară de muncă.
În urma formulării unei noi contestații de către aceeași petentă și împotriva deciziei nr.-/17.01.2002, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 893/R/19.11.2002 a Curții de APEL BRAȘOV, în recurs, în dos. nr. 947/R/C/2002, decizia menționată a fost anulată în parte, dispunându-se recalcularea pensiei de urmaș prin actualizarea acesteia conform nr.HG 332/2000 și nr.HG 523/2001, menținându-se decizia de pensionare și cu privire la pensia suplimentară și la recalcularea pensiei față de perioadele lucrate de soțul decedat al contestatoarei în grupele I și II de muncă. Drept urmare intimata a emis decizia nr. -/22.09.2003 (fila nr. 75 dos. nr-).
Decizia emisă la data de 22.09.2003 a fost înlocuită cu decizia nr. -/24.10.2003, contestată și în prezentul dosar și față de care s-a admis excepția autorității de lucru judecat.
Decizia emisă de intimată la data de 24.10.2003 a fost contestată anterior prezentei contestații, de două ori, și anume în dosarul nr. 2158/2003 al Tribunalului Brașov, în care, deși prin sentința civilă nr. 433/S/06.11.2003 s-a admis pe fond contestația petentei, ulterior, prin decizia civilă nr. 73/R/13.04.2004 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, s-a admis recursul intimatei și s-a modificat sentința civilă în tot în sensul că s-a respins contestația formulată de împotriva deciziei nr. -/23.10.2003 (filele 65 - 66 și 25 - 26 dos. nr-).
A doua contestație împotriva aceleiași decizii a fost formulată în dos. 434/M/2005 al Tribunalului Brașov, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 475/M/24.11.2005, rămasă irevocabilă, și prin care contestația a fost respinsă, admițându-se în prezenta cauză excepția autorității de lucru judecat în raport cu această hotărâre.
De altfel, atât prin decizia nr. -/22.09.2003 cât și prin această decizie emisă de intimată la data de 24.10.2003 s-a calculat pensia de urmaș în procent de 100% din pensia titularului precum și pensia suplimentară proprie în același procent, potrivit Legii nr. 3/1977, începând cu data de 01.10.1999, până la data de 01.03.2001, înainte de intrarea în vigoare a noii legi Legea nr. 19/2000 (filele 4 și 75 dos. nr-).
După intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și a nr.OUG 4/2005, drepturile contestatoarei au fost recalculate prin decizia nr.-/30.11.2005, stabilindu-se pensia de urmaș în cuantumul de 50% din punctajul susținătorului decedat (fila 71 dos. nr-).
Petenta a formulat contestație împotriva acestei decizii, invocând aceleași motive relative la reducerea nejustificată a cuantumului pensiei de urmaș și neacordarea pensiei suplimentare proprii și a recorelărilor, motive invocate și în prezentele contestații conexate.
Prin sentința civilă nr. 927/S/08.11.2006 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. 413/M/2006, atașat la prezentul dosar, s-a respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B împotriva deciziei nr. -/30.11.2005 privind recalcularea pensiei, reținându-se în considerentele hotărârii faptul că prevederile art. 11 din Decretul lege nr. 98/1990 au fost abrogate de Legea nr. 19/2000, astfel că nu i se poate stabili contestatoarei o pensie de urmaș de 100% din drepturile titularului ci de 50% din drepturile susținătorului decedat, potrivit art. 71 alin. 2 din Legea nr. 19/2000. Câtă vreme contestatoarea a optat pentru pensia de urmaș, potrivit art. 74 din același act normativ, aceasta nu mai poate beneficia și de pensia suplimentară proprie. Faptul că drepturile de pensie ale contestatoarei au fost corect calculate de către intimată, a fost confirmat și de expertiza contabilă nr. 2905/2006 întocmită de expertul.
Sentința civilă menționată a rămas irevocabilă prin decizia nr. 162/M/17.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dos. nr-, ca urmare a respingerii recursului declarat de contestatoare, decizie prin care instanța de control judiciar a statuat că petenta are dreptul la o pensie de urmaș în procent de 50% din punctajul susținătorului decedat și nicidecum de un procent de 100% din acest punctaj și că aceasta nu poate invoca un drept câștigat deoarece instanța nu poate înlătura aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 din nr.HG 1550/2004 și ale art. 71 din Legea nr. 19/2000, față de succesiunea modificărilor legislative intervenite în timp.
Dispozițiile sentinței civile nr. 927/S/08.11.2006 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. 413/M/2006 și ale deciziei civile nr. 162/M/17.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dos. nr-, precum și chestiunile de drept dezlegate de aceste hotărâri judecătorești se bucură de putere de lucru judecat și de prezumția legală absolută de adevăr, potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil. O dată rezolvat un raport juridic litigios, soluția dată de instanță leagă părțile din proces, grație principiului autorității de lucru judecat, autoritate care este numai relativă, hotărârea producând efecte substanțiale numai între părțile litigante, modificând situația juridică între ele, fără a da naștere la drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina terților care nu au fost atrași în proces.
În consecință, instanța nu mai poate pune în discuția părților chestiunile de drept soluționate deja irevocabil prin hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, respectiv dreptul contestatoarei la o pensie de 100% din punctajul susținătorului decedat și la pensia suplimentară proprie, drept invocat în toate contestațiile conexate în prezentul dosar, având în vedere faptul că puterea lucrului judecat se aplică atunci când există identitate de chestiuni de fapt sau de drept. Instanța de față nu ar putea pronunța pe fond o altă soluție care să contrazică soluția instanței precedente, chiar dacă obiectul litigiului prezent vizează alte decizii de pensionare, având în vedere că se invocă aceleași chestiuni de drept iar deciziile contestate, deși s-au emise ulterior celei din data de 30.11.2005 analizată prin sentința civilă nr. 927/2006 a Tribunalului Brașov, au respectat dezlegările în drept date de hotărârea irevocabilă menționată.
Prin prezenta contestație petenta susține că nici ea și nici soțul său nu au fost pensionați în baza Decretului - lege nr. 98/1990, care nu le este aplicabil, ci în baza Legii nr. 3/1977, care prevedea procentul de 100% al pensiei de urmaș din pensia titularului decedat. Este adevărat că inițial, atât contestatoarea cât și susținătorul decedat, au fost pensionați prin deciziile nr. 85892/11.01.1983 respectiv nr. 96986/17.12.1984, în temeiul Legii nr. 3/1977 în vigoare la acel moment (filele 7 și 8 dos. nr-).
Potrivit art. 42 din Legea nr. 3/1977 soția care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat, poate opta pentru oricare din aceste pensii. În acest context contestatoare a optat pentru pensia de urmaș după soțul său decedat la data de 24.01.1998, pensie stabilită prin decizia nr. -/05.03.1998 (fila nr. 6 dos. nr-).
Însă prevederile art. 44 alin. 1 și 2 din Legea nr. 3/1977 prevedeau faptul că pensia de urmaș se stabilește luându-se ca bază de calcul pensia susținătorului decedat, în procent de 50% pentru un singur urmaș iar nicidecum în procent de 100% astfel cum a susținut contestatoarea. Procentul de 100% din drepturile susținătorului decedat era prevăzut pentru situația existenței mai multor urmași, situație care nu este aplicabilă în speță, contestatoarea fiind singurul urmaș al soțului decedat.
Cu toate acestea, prin decizia mai sus menționată contestatoarei i s-a stabilit pensia de urmaș în procentul de 100% din drepturile susținătorului decedat, dar nu în virtutea Legii nr. 3/1977 ci în baza unei legi speciale în vigoare la momentul deschiderii dreptului contestatoarei la pensia de urmaș și anume în temeiul Decretului - lege nr. 98/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din transporturile pe calea ferată, care în art. 11 stabilește: "cuantumul pensiei de urmaș pentru personalul din unitățile de căi ferate se stabilește în procent de 100% din pensia titularului, indiferent de numărul urmașilor". Acest text de lege deroga de la dreptul comun în materie de cuantum al pensie de urmaș, reprezentat de art. 44 alin. 2 din Legea nr. 3/1977.
Din copiile carnetelor de muncă ale contestatoarei și soțului său decedat rezultă că aceștia au fost angajați ai Regionalei B, fiind pensionați din funcțiile deținute la această unitate, fapt pentru care dispozițiile Decretului - lege nr. 98/1990 le sunt aplicabile, ambii, atât susținătorul decedat cât si soția urmașă făcând parte din personalul unității de căi ferate (filele nr. 18 - 38 dos. conexat nr-).
În consecință, susținerea contestatoarei relativă la inaplicabilitatea Decretului - lege nr. 98/1990 este nefondată. Chiar dacă ar fi așa și i s-ar aplica doar dispozițiile Legii nr. 3/1977 relative la pensia de urmaș, după cum susține contestatoarea, în această ipoteză oricum pensia de urmaș era prevăzută în cuantumul de 50% din pensia susținătorului decedat și nicidecum în procent de 100%, după cum s-a argumentat mai sus.
În consecință, drepturile de pensie de urmaș ale contestatoarei au fost stabilite, prin decizia de recalculare emisă la data de 30.11.2005 (care a făcut obiectul hotărârii irevocabile mai sus menționată) și prin deciziile ulterioare contestate prin prezentele cereri conexate, în procent de 50% din punctajul mediu anual realizat de susținător, pentru un singur urmaș, potrivit art. 71 alin. 1 lit. a) și alin. 2 lit. a) din Legea nr. 19/2000.
Rezultă că în urma adoptării legislației relative la recalcularea drepturilor de pensie, acestea nu se mai pot acorda potrivit legislației vechi, abrogate ci se vor acorda potrivit noii legislații de evaluare și recalculare a acestora.
În consecință, în urma recalculării pensiei de urmaș a contestatoarei, deși cuantumul acesteia s-a diminuat ca urmare a diminuării procentului cuvenit din drepturile susținătorului decedat, prevederile Decretului - lege nr. 98/1990 fiind abrogate, în fapt contestatoarea beneficiază de pensia nediminuată, până când în urma aplicării dispozițiilor Legii nr. 19/2000 se va obține un cuantum mai mare al pensiei.
În concluzie, noua reglementare nu aduce atingere drepturilor câștigate de contestatoare potrivit legislației anterioare, aceasta rămânând în plată cu pensia mai avantajoasă.
În ceea ce privește pensia suplimentară proprie despre care petenta susține că nu i-a fost acordată, potrivit art. 180 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 "la data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislației anterioare, precum și ajutoarele sociale stabilite potrivit legislației de pensii devin pensii în înțelesul prezentei legi". Drept urmare, începând cu data de 01.04.2001, pensia suplimentară a fost cumulată cu pensia de urmaș de asigurări sociale, nefiind evidențiată separat la rubrica "drepturi de pensie în sistemul public" astfel cum era menționată în deciziile emise în baza legislației anterioare, deoarece noțiunea de "pensie suplimentară" nu mai subzistă în noua legislație.
Astfel, din studiul buletinului de calcul aferent deciziei contestate nr. -/29.09.2006 se observă faptul că pensia suplimentară proprie a contestatoarei a fost valorificată, menționându-se numărul de puncte aferent contribuției la pensia suplimentară de 3,71386 puncte (fila 17 dos. conexat nr-).
În ceea ce privește decizia nr.-/01.07.2007, obiect al contestației formulate în dosarul conexat nr- al Tribunalului Brașov, motivele invocate de contestatoare sunt aceleași cu cele invocate în celelalte două dosare conexate și trimise în rejudecare și cu cele invocate în dosarul atașat nr. 413/M/2006 al Tribunalului Brașov, astfel că argumentele relative la puterea de lucru judecat mai sus expuse sunt valabile și pentru contestația formulată împotriva acestei decizii.
Cu toate acestea trebuie adăugat faptul că decizia menționată a fost emisă în baza nr.OUG 19/2007 care are un obiect determinat, respectiv recalcularea punctajelor anuale pentru perioada anterioară datei de 31.12.1962, fără a avea în vedere modificarea procentului de calcul a pensiei sau alte elemente care privesc stagiul de cotizare. Astfel, potrivit nr.OUG 19/2007 s-a acordat un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 01.09.1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite prin adeverințe ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturi salariale, precum și un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioada 01.09.1947 - 31.12.1962, în situația în care prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare rezultă, pentru fiecare lună de stagiu de cotizare, un număr de puncte mai mic decât cel prevăzut la art. 161 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 19/2000 modificat prin pct. 4 al nr.OUG 19/2007. drept urmare, nu se pot pune în discuție în acest context chestiuni relative la recalcularea pensiei de natura celor invocate de contestatoare ci doar eventual chestiuni legate de aplicare greșită a nr.OUG 19/2007, despre care însă contestatoarea nu a făcut vorbire.
În acest context și pretențiile contestatoarei relative la daunele morale pretinse sunt nefondate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, în termen, motivat.
Sentința este criticată pentru netemeinicie.
În motivele de recurs contestatoarea reiterează aceleași susțineri ca și la judecata în fond a contestației în sprijinul cererii sale de acordare a pensiei de urmaș în cuantum de 100% așa cum a încasat-o până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000.
Înscrisurile depuse în probațiune în recurs sunt aceleași ca și cele folosite la prima judecată și reprezintă deciziile de pensionare anterioare pronunțate în baza Legii 3/1977. în favoarea contestatoarei.
Analizând sentința atacată și prin prisma dispozițiilor art.2031Cod procedură civilă instanța constată că sentința este legală și temeinică.
Soluționarea contestațiilor ce au constituit obiectul dosarelor -, - și - ce vizau decizia de pensionare -/24.10.2003 este legală, excepția autorității lucrului judecat a fost corect soluționată de instanță.
În ceea ce privește soluționarea celorlalte contestații, Curtea constată că reducerea cuantumului pensiei de urmaș de la procentul de 100% la 50% în temeiul Legii 19/2000 s-a operat corect, în ciuda susținerilor contestatoarei. În speță este vorba de respectarea principiului aplicării legii în timp.
Însăși Curtea Constituțională, fiind învestită cu controlul constituționalității art.71 din Legea 19/2000, a respins excepția de neconstituționalitate raportat la art.15 alin.2 din Constituție reținând că:
"Articolul 71 din Legea nr.19/2000, care stabilește modalitatea de calcul al pensiei de urmaș, nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, fiind aplicabil numai drepturilor de pensie de urmaș ce se calculează ulterior intrării sale în vigoare.
Noua legislație a sistemului public a prevăzut recalcularea pensiilor stabilite pe baza legislației anterioare pentru a elimina discrepanțele inechitabile dintre cuantumul pensiilor calculate pe baza reglementărilor legale succesive.
Astfel, OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat a prevăzut recalcularea pensiilor anterior stabilite în conformitate cu metodologia stabilită de Legea nr.19/2000.Aceeași ordonanță de urgență prevede la art.6 alin.2 că, în cazurile în care în urma recalculării conform noii metodologii rezultă un cuantum mai mic al pensiei, se păstrează în plată cuantumul stabilit pe baza legislației anterioare. În consecință, reglementarea legală actuală nu permite diminuarea drepturilor de pensie legal stabilite.
În consecință, dispozițiile legale invocate vizează doar modul decalcul al pensiei, aplicabil ulterior intrării lor în vigoare, care, potrivit art.47 alin.2 din Constituție, se stabilește prin lege" (Curtea Constituțională decizia 707/11.09.2007).
În privința cuantumului pensiei de urmaș legea prevede că acesta se stabilește în condițiile art.76 prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu realizat de susținător aferent pensiei prevăzute la alin.1 lit.a și b (art.76). În consecință, textul delege face trimitere nu numai la modul de stabilire a pensiei potrivit art.76,ci și la pensia aflatăîn plată sau la care ar fi avut dreptul susținătorul legal.
Recurenta susține că în mod greșit s-a reținut că i se cuvine pensia de urmaș în baza Decretului -lege 98/1990 că, de fapt, în realitate pensia de urmaș i-a fost stabilită prin decizia -/5.03.1998 în baza Legii 3/1977 în procent de 100%, însă este de necontestat că defunctul său soț a lucrat în unități de căi ferate conform adeverinței 10877/26.09.2006 emisă de B, Decretul - lege 98/1990 intrând în vigoare după ce acesta se pensionase conform deciziei 96986/17.12.1984.
În consecință dispozițiile art.71 alin.3 din Legea 19/2000 nu pot fi aplicabile restrictiv doar pentru o categorie de pensionari din moment ce prin Legea 19/2000 au fost abrogate atât dispozițiile Legii 3/1977 cât și dispozițiile art.10 și 11 din Decretul-lege 98/1990.
Așadar, date fiind dispozițiile legale invocate și de instanța de fond, se constată că dispozițiile art.71 din Legea 19/2000 au fost corect interpretate și aplicate, prin urmare, recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.1059/29.05.2008 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/27.11.2008
Dact: MD/4.12.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
