Recalculare pensii. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (6848/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 961/
Ședința publică de la 17.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4193/20.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10763/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 12.01.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatului-reclamant care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.03.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.10763/3/AS/2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la emiterea unei noi decizii prin care să se se valorifice veniturile suplimentare obținute sub forma primelor și acordului în perioada de activitate de la SC SA.
Prin sentința civilă nr.4193/20.05.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului, în temeiul OUG nr.4/2005, începând cu 01.07.2005, urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite acestuia să se ia în considerare veniturile evidențiate în adeverința nr.594/23.11.2007 eliberată de SC SA și în adeverința nr.26299/16.01.2008 eliberată de.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă de la data de 01.11.1989, pensia fiindu-i stabilită în temeiul Legii nr. 3/1977.
Fiind pensionat anterior datei de 01.04.2001, reclamantul a beneficiat de prevederile OUG nr.4/2005, drepturile sale fiind recalculate începând cu data de 01.07.2005, în raport de prevederile Legii nr. 19/2000, respectiv prin calcularea punctajelor medii anuale pentru întregul stagiu de cotizare. În procesul de recalculare, prin decizia emisă la data de 30.06.2005 s-a stabilit că reclamantului i se cuvine un punctaj de 2,46810 puncte, mai mare decât cel aflat în plată la momentul recalculării.
Cererea de recalculare în raport de veniturile suplimentare depusă de reclamant la 28.01.2008 sub nr. - nu a fost soluționată de pârâtă în termenul legal de 45 de zile prevăzut de art.86 și art.95 alin.2 din Legea nr.19/2000 modificată prin Legea nr.250/2007.
Față de apărările verbale formulate de pârâtă în sensul că veniturile realizate în sistemul de retribuire prin acord nu au caracterul de sporuri permanente în înțelesul Legii nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare și, prin urmare, nu fac parte din baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiei, iar OUG nr. 4/2005 interzice expres valorificarea acordului, tribunalul a analizat și s-a pronunțat dacă veniturile suplimentare solicitate de reclamantă trebuiau sau nu să fie incluse în calcul drepturilor de pensie.
S-a reținut că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat s-a dispus ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15%, asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. OUG nr.4/2005 prevede în art.1 că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.
Prin art.4 al.2 și 3, ordonanța precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează în anexa 1 ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
S-a mai reținut de către tribunal că, potrivit art.3 din Lege anr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege, acest principiu fiind reiterat în art.2 din Legea nr.19/2000 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către tribunal că, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de asigurat, în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele ce decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Prin urmare, în considerarea prevederilor art.1 din OUG nr.4/2005 și a adeverințelor eliberate de foștii angajatori care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile plătite reclamantului, pârâta trebuia să respecte principiul de bază al organizării și funcționării sistemului public și, în consecință, să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Față de cele expuse și dispozițiile art.87 și art.155 din Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze, în temeiul OUG nr.4/2005, începând cu data de 1.12.2005, drepturile de pensie cuvenite reclamantului, cu luarea în considerare a veniturilor evidențiate în adeverințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 11.08.2008 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 26.08.2008, sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
Arată recurenta că au fost recalculate drepturile de pensie ale reclamantului prin decizia emisă în baza OUG nr.4/2005, fără a fi valorificate datele din adeverințele prezentate deoarece acestea nu fac obiectul Legii nr. 19/2000, cuprinzând sporuri de acord. Cu privire la perioada în care reclamantul a lucrat în acord global, se precizează că art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977, modificată și completată prin art.10 din Legea nr.49/1992) prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Menționează recurenta dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucrul în acord global, norme în baza cărora personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a contribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord etc.
În fine, precizează recurenta că, la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a respectat principiul egalității, în sensul că s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă. Acesta este și motivul pentru care legiuitorul nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
La data de 12.01.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Se invocă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de fond prin prisma motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța a interpretat și aplicat greșit legea, însă nu se arată în concret în ce fel s-a încălcat legea în vigoare.
Susține în esență recurenta că s-au nesocotit dispozițiile OUG nr.4/2005, precum și Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, norme care prevăd modul de stabilire a punctajului mediu anual, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu excluderea sumelor reprezentând spor de acord.
Critica este nefondată.
Curtea notează faptul că scopul recalculării în baza OUG nr.4/2005 a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat a fost acela de a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie. Așadar, la recalcularea pensiei intimatului-reclamant, recurenta-pârâtă a fost ținută să respecte dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, adică să determine punctajul anual al asiguratului și cuantumul pensiei, după regulile generale ale Legii nr.19/2000. În acest sens, numărul de puncte realizat în fiecare lună trebuia calculat prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice. Așadar, la stabilirea venitului lunar asigurat trebuie avute în vedere toate sume încasate de reclamant și la care s-au determinat și plătit contribuții de asigurări sociale, ceea ce în esență reprezintă o aplicație a principiului contributivității prevăzut în art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art.4 din Legea nr.2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr.3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimatul-reclamant în acord global și premiile au avut caracter permanent în sensul Legii nr.49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă foștii angajatori SC SA în adeverința eliberată sub nr.594/23.11.2007 și respectiv în adeverința eliberată sub nr. 26299/16.01.2008, înscrisuri care fac dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie.
Referitor la susținerea recurentei asupra respectării principiului egalității în stabilirea drepturilor de pensie între persoanele care depășeau producția planificată și cele care nu o depășeau, cu consecința diminuării retribuției tarifare, Curtea arată că principiul egalității înscris în art.2 lit.b din Legea nr.19/2000 nu a fost deloc respectat de Casa de Pensii a Municipiului Acest principiu asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Ori, intimatul-pârât are dreptul la tratament egal și nediscriminatoriu față de persoanele care au deschise drepturile de pensie ulterior datei de 1.04.2001 și al căror cuantum al pensiei este determinat prin raportare la veniturile brute asigurate. Intimatul-reclamant, după cum s-a arătat anterior, a obținut venituri suplimentare, cu caracter permanent, a plătit contribuții de asigurări sociale și are dreptul la recalcularea pensiei în funcție de veniturile reale încasate, iar nu de retribuția tarifară. A accepta argumentația recurentei ar însemna prejudicierea drepturilor intimatei, ceea ce nu poate fi primit.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4193/20.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10763/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./tehn.
2 ex./19.03.2009
Judecători fond,
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
