Recalculare pensii. Decizia 961/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTELE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. dosar în format vechi 6594/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 961R
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, împotriva sentinței civile nr. 1570/07.10.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu reclamantul, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reprezentat de avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 2/08.02.1020, aflată la fila 11, lipsind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecata cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, după care:
Constatând că în cauză nu sunt cereri prealabile, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform celor expuse în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 25.11.2009, recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII a criticat sentința civilă 1570/07.10.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ în dosarul nr-, arătând că acesta a fost pronunțată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, prevederile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 nefiind aplicabile intimatul-reclamant întrucât acesteia din urmă i-au fost stabilite drepturile la pensie începând cu data de 01.07.1999, conform dispozițiilor Legii nr.3/1977.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile nr.HG1550/2004, OUG nr.4/2005.
Recurenta-intimată nu a indicat dispozițiile din recurs criticate, astfel încât instanța va analiza recursul având în vedere dispozițiile art.308 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.05.1994.
Pentru această dată sunt incidente dispozițiile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004, potrivit cărora evaluarea punctajului în vederea recalculării pensiilor aflate în plată se realizează în funcție de anul înscrierii la pensie, respectiv anul 1999.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 -"Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Recurenta susține că, numai în cazul unor acte normative speciale, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și că, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani.
Însă, această interpretare este eronată, întrucât nu există nicio rațiune pentru a considera că intimatul-reclamant nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977, sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă, impus de Legea nr.3/1977.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, se constată că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor, care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor, în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
Susținerea conform căreia stagiul de cotizare luat în considerare ar trebui să fie cel de 30 de ani prevăzut în legea nr.19/2000 este neîntemeiată pentru că această lege nu se poate aplica retroactiv, în condițiile în care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresă la reglementările în vigoare în anul deschiderii dreptului la pensie.
Raționamentul instanței de fond este corect și întemeiat pe dispoziții legale, împrejurarea că intimatului-reclamant beneficiază de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natură să infirme aprecierile Tribunalului Teleorman.
Cât privește argumentul referitor la conținutul art.14 din Legea nr.3/1977, Curtea subliniază că textul acestui articol nu reglementează doar scăderea vârstei de pensionare, așa cum eronat susține recurenta, ci menționează, în mod expres, în alin.1, durata stagiului de cotizare și modul de calcul al acestuia. De altfel, în acest sens, a fost pronunțată și decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a tranșat irevocabil acest aspect.
Curtea constată că sancțiunea (cu caracter general) care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale, precum și obligarea la plata unei amenzii judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul d e Procedură Civilă.
Astfel, pentru a fi în prezența acestei abateri judiciare este necesar a se aprecia caracterul vădit netemeinic al căii de atac exercitate și reaua-credință a titularului, respectiv exercitarea căii de atac în alt scop decât cel al criticii hotărârii atacate.
Curtea reține că recurenta-pârâtă a declanșat prezentul litigiu, deoarece nu a aplicat corect dispozițiile legale menționate și, anume nu a aplicat corect stagiul de cotizare de 20 de ani în favoarea intimatului contestator. Recurenta-intimată avea cunoștință de faptul că era necesar să aibă în vedere un stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru intimatul-contestator și știa cum trebuie să aplice dispozițiile legale menționate, având în vedere că această problemă de drept a fost tranșată prin decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, conform dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e Procedură Civilă.
De asemenea, deciziile pronunțate în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție sunt obligatorii și pentru celelalte autorități ale statului, care au obligația generală de a cunoaște și a aplica legea.
Curtea reține că pârâta face parte din administrația publică, fiind o instituție publică. În această calitate are obligația de a aplica dispozițiile legale, așa cum sunt interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul recursurilor în interesul legii. Neîndeplinirea acestei îndatoriri reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cadrul jurisprudenței sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că "dacă administrația refuză, omite să execute sau întârzie să o facă, garanțiile de la art. 6 din CEDO, de care a beneficiat justițiabilul în timpul etapei judiciare își pierd orice rațiune de a fi". (cauza Matache și alții împotriva României, cauza Șandor vs. România etc.).
În cauza de față, se constată că recurenta-pârâtă în mod evident nu respectă dispozițiile deciziei în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, împrejurare care determină declanșarea procesului de către pensionarii, cu privire la care nu se ține cont de stagiul de cotizare, conform Legii nr. 3/1977 în cadrul procesului de recalculare a pensiei.
Recurenta-pârâtă cu rea-credință și voit nu respectă decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în pofida faptului că toate instanțele de fond respectă și aplică dispozițiile legale menționate.
Pentru a tergiversa punerea în aplicare a hotărârii judecătorești, prin care au fost respectate dispozițiile deciziei în interesul legii menționate, recurenta-pârâtă exercită calea de atac a recursului, deși este evidentă soluția instanțelor care nu pot ignora mențiunile din cadrul deciziei în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Această atitudine procesuală denotă exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și poate determina răspunderea patrimonială a Casei de Pensii pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calculării incorecte a drepturilor de pensionare.
De asemenea, această atitudine poate fi sancționată de către instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul d e Procedură Civilă.
Curtea, având în vedere atitudinea procesuală a recurentei-pârâte, care constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind luarea în considerare a stagiului de cotizare, stabilit în conformitate cu Legea nr. 3/1977, pentru persoanele pensionate sub imperiul acestei legii, exercitarea căii de atac a recursului prin invocarea unor dispoziții legale care au fost înlăturate prin considerentele deciziei în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și perseverența acesteia în nerespectarea deciziei menționate, determină aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 100 ron către reprezentantul legal al recurentei-intimată Casa Județeană de Pensii
În temeiul art.274 din Codul d e Procedură Civilă va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 600 către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței nr.1108/09.02.2010.
În baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.872 din data de 29.06.2009, pronunțate de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, împotriva sentinței civile nr. 1570/07.10.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu reclamantul.
În temeiul art. 108 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul d e Procedură Civilă dispune amendarea reprezentantului legal al recurentei în persoana numitei cu suma de 100 ron și darea în debit a acesteia la Administrația Financiară de Domiciliu, după comunicarea de către CNPAS a datelor de identificare a persoanei amendate.
Dispune emiterea unei adrese către CNPAS, cu avertisment de amendă pentru președintele CNPAS, în caz de necomunicare a relațiilor solicitate, prin care se va solicita comunicarea, în termen de 30 de zile calendaristice a CNP-ului și adresa de domiciliu actuală a numitei, director coordonator al Casei Județene de Pensii
Executorie în privința amenzii aplicate.
Cu drept de a formula cerere de reexaminare pentru persoana amendată, în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei decizii.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 600 ron, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2010.
REȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
2 ex./18.03.2010
Jud.fond.
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
