Recalculare pensii. Decizia 964/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTELE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. dosar în format vechi 6843/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 964R
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de contestatoarea și intimata CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 5429/22.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-contestatoare, reprezentată de avocat, cu delegație la dosarul cauzei, lipsind recurenta-intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că au fost comunicate de către Casa Locală de Pensii Sector 6 înscrisurile care au stat la baza dosarului de pensionare a recurentei-contestatoare, precum și că, prin cererea de recurs, recurenta-intimata Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat, potrivit art. 242 Cod procedură civilă, judecata cauzei în lipsă, după care:
Recurenta-contestatoare, prin apărător, arată că nu are cunoștință de înscrisurile depuse la dosar și solicită lăsarea dosarului la ordine, pentru a lua cunoștință de acestea.
La a II a strigare, se prezintă recurenta-contestatoare, lipsind recurenta-intimată.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei-contestatoare în susținerea recursului, respectiv, combaterea recursului declarat de intimată.
Recurenta-contestatoare, având cuvântul solicită admiterea recursului propriu, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului propriu, arată, că în mod eronat au fost respinse pretențiile privind plata diferențelor privind valorificarea adeverinței nr. 3396/2004 completată cu adeverința nr. 3274/2004, cuprinzând venituri suplimentare, motivat de faptul că acestea nu au fost depuse la Casa de Pensii împreună cu adeverința 161/04.03.2009, deoarace în fapt, adeverințele, cuprinzând venituri suplimentare, au fost depuse odată cu dosarul de pensie, însă intimata nu le-a valorificat.
În ceea ce privește recursul intimatei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5429 din data de 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a fost dispusă anularea deciziei nr.- din 12.02.2009 și fost obligată intimata la emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința nr.3396 din 16.11.2004 și nr.3274 din 11.11.2004 emise de SC SA și a unui stagiu asimilat de 4 ani, începând cu data de 01.04.2009; a fost obligată intimata la plata diferențelor dintre pensia cuvenita și cea încasată începând cu 01.04.2009; a fost respinsă în rest acțiunea și a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 600 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reținut că, în ceea ce privește adeverința nr.3396 din 16.11.2004 și nr.3274 din 11.11.2004 emise de SC SA, din buletinul de calcul se constata că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub forma de prime, ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global.
Veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fată.
Instanța de fond a reținut dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005, legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, îndemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași anexă a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente în ștatele de plata și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Tribunalul a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Instanța de fond a reținut că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr.19/2000, este construita în jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Tribunalul a constatat că, pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului"ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma în art.2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat.
Instanța de fond a reținut că, pe de alta parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, în cuprinsul nr.OUG 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în nr.OUG4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Având în vedere că reclamanta a fost pensionata în baza Legii nr.19/2000 și, văzând dispozițiile art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, potrivit căruia "pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care sa depus cererea de recalculare", Tribunalul, în baza art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000 a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.04.2009, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.3396 din 16.11.2004 și nr.3274 din 11.11.2004 emise de SC SA.
În ceea ce privește obligarea paratei la emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare și a unui stagiu asimilat, instanța de fond a reținut că potrivit art.76 din Legea nr.19/2000, modalitatea de stabilire a punctajului mediu anual realizat în perioada de cotizare este una singură și reprezintă durata în care asiguratul a contribuit la sistemul asigurărilor sociale de stat, ceea ce presupune adiționarea la stagiul de cotizare inițial și a stagiului de cotizare asimilat, rezultând un stagiul de cotizare în raport cu care se determină un punctaj total.
Stabilirea separată a punctajului pentru stagiul asimilat nu este prevăzut de articole care reglementează calculul pensiei, iar o asemenea modalitate de calcul ar duce la diminuarea drepturilor de pensie ale contestatoarei.
Neexistând o dispoziție legală care să prevadă o altă modalitate de calcul în cazul recalculării pensiei prin luarea în considerare a stagiu lui asimilat, concluzia care se desprinde este aceea că are aplicabilitate procedura de calcul instituită de art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000.
Față de cele arătate, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei ca la emiterea deciziei de pensionare să se ia în calcul și un stagiu asimilat de 4 ani.
Instanța de fond a reținut că, prin nevalorificarea tuturor veniturile înscrise în adeverințele menționate cât și a stagiului asimilat, pârâta a calculat și plătit reclamantei drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acesteia un prejudiciu, care se impune a fi reparat. Prin urmare, a fost găsit întemeiat și capătul de cerere privind obligarea paratei la plata către reclamantă a diferențelor dintre pensia cuvenita și cea efectiv încasată.
Instanța de fond a constatat că cererea reclamantei privind plata retroactivă să vizeze perioada de la data de 03.07.2008, era neîntemeiata, întrucât ea nu a făcut dovada că s-a adresat pârâtei cu cerere de recalculare pe baza adeverințelor la data de 12.03.2009 (fila nr.4 a dosarului), iar dispozițiile art.95 alin.3 din Legea nr.19/2000 sunt în sensul că pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs contestatoarea și intimata CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI B, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta consideră că, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegala pentru că instanța de fond în mod greșit a respins pretențiile recurentei cu privire la plata diferențelor începând cu data de 3.07.2008, privind valorificarea adeverinței nr.3396/16.11.2004 completata cu adeverința nr.3274/11.11.2004 eliberate de SC SA (cuprinzând venituri suplimentare).
Recurenta susține că aceste adeverințe au fost depuse la Casa de Pensii la data de 12.03.2009, odată cu adeverința nr.161/04.03.2009 eliberata de Universitatea din B, fapt neverificat și nesusținut legal de către instanța de fond.
Adeverințele cuprinzând venituri suplimentare au fost depuse odată cu dosarul de pensie, fiind eliberate în anul 2004, astfel că intimata a avut la dispoziție aceste adeverințe odată cu depunerea dosarului de pensie la data de 03.07.2008, însă intimata nu le-a valorificat, fapt pentru, care este îndreptățita să solicite plata diferențelor de la data de 03.07.2008, data depunerii dosarului de pensie, respectiv data punerii în plată a deciziei inițiale de pensie nr. -/12.02.2009.
Mai mult instanța de fond a avut la dispoziție dosarul de pensie și putea verifica cele susținute mai sus.
Susține că a formulat contestație împotriva unei decizii de pensie pe care instanța a anulat-o, iar plata diferențelor se va face începând cu data stabilirii drepturilor menționate în decizie, atâta timp cât actele ce au stat la baza deciziei contestate nu au fost valorificate de către intimată.
În drept,au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă
În motivarea susținerilor, nu a solicitat nici un mijloc de probă.
În motivarea recursului recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B consideră că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate al aplicării greșite a prevederilor legale.
Învederează că la Casa Locala de Pensii Sector 6 nu a fost depusa niciodată o adeverință din care să rezulte că dna a urmat cursurile de zi ale Facultății de.
Într-adevăr, există la dosarul de pensie diploma de facultate, dar din acesta nu rezultă două aspecte esențiale pentru valorificarea stagiului asimilat: perioada de studii și faptul că a urmat cursurile de zi.
Menționează că instanța de fond a încălcat principiul rolului activ al judecătorului. Astfel, instanța de fond trebuia să aibă în vedere normele imperative ale legii în ceea ce privește valorificarea stagiului asimilat respectiv Ordinului nr.407/2004 privind dovedirea, în vederea recalculării pensiei, a absolvirii cursurilor de zi ale învățământului universitar.
Recurenta susține că instanța de fond a obligat Casa de Pensii a Municipiului B la valorificarea unui stagiu asimilat, fără a analiza în profunzime textele de lege și probele administrate în acestă cauză.
Învederează că se află în imposibilitatea de a pune în aplicare dispozitivul sentinței, având în vedere că la stabilirea drepturilor de pensie trebuie specificate clar perioadele care se valorifică.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină. (art.304 pct.7 Cod. proc. civ.) hotărâre lipsită de temei (art. 304.pct.9 Cod. proc. civ. ) și motive contradictorii.
Susține că, conform art.129 alin.5 Cod proc. civ: "judecătorii au îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".
Menționează că instanța de fond a pronunțat o hotărâre doar aparent motivată în drept, încălcând astfel principiul legalității, principiul care guvernează desfășurarea procesului civil și pe care instanța de fond era obligata să-l respecte.
Conform art.261 pct.5 Cod proc civ. se prevede că obligația pentru instanța de judecata de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
Nerespectarea acestei dispoziții atrage nulitatea hotărârii în condițiile art.105 alin.2 Cod proc. civ.
Referitor la obligația Casa de Pensii a Municipiului de emite o noua decizie contestatoarei prin care sa-i fie luate în considerare sporurile prevăzute în adeverințele depuse, menționează următoarele: în adeverințele respective sunt prevăzute câștiguri suplimentare - acord si prime, care nu au fost" câștiguri permanente" în înțelesul-/2005.
Precizează că art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977, modificate și completate prin art.10 din Legea 49/1992) prevede că, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a veniturilor înregistrate în carnetul de muncă.
Casa de Pensii a Municipiului consideră că instanța de fond a reținut în mod greșit și a dispus în consecința, în temeiul Legii nr.19/2000, ca veniturile evidențiate de fostul angajator în adeverințele de mai sus, trebuie luate în calcul ca fiind sporuri permanente.
Veniturile realizate în acord global și prime reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 și art. 304 pct.7, 8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă, Legea nr.19/2000 și nr.OUG4/2005.
În dovedirea susținerilor, nu a fost solicitat nici un mijloc de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate de către recurenta-reclamantă, Curtea reține că recursul acesteia este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza dosarul de pensionare nr.5646 /03.07.2008, care a fost depus de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, la solicitarea instanței de recurs, se constată că, în cuprinsul cererii formulate de către la data de 03.07.2008, prin care se solicita înscrierea la pensie a acesteia, s-a menționat că au fost depuse adeverințele nr.3396/16.11.2004 și adeverința nr.3274/11.11.2004.
Aceste adeverințe au fost depuse o dată cu cererea de înscriere la pensie, așa cum rezultă din cuprinsul dosarului de pensionare al recurentei prezentat instanței de recurs.
Pe cale de consecință, la data stabilirii pensiei, Casa de Pensii a Municipiului B avea la dispoziție documentele necesare pentru a stabili drepturile de pensie ale recurentei și, în raport de, adeverințele sus-menționate, care cuprindeau veniturile suplimentare obținute de către recurenta-reclamantă.
În raport de probele noi administrate în calea de atac a recursului, Curtea va înlătura susținerile instanței de fond din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate cu privire la data la care au fost depuse aceste adeverințe la dosarul de pensionare.
Curtea constată că instanța de fond nu a stabilit cu exactitate data, la care au fost depuse adeverințele menționate la Casa de Pensii, deoarece la fila 4 din dosarul de fond, este depusă numai o dovadă de înregistrare a unor documente de către recurenta-reclamantă, fără a se putea stabili ce documente au fost depuse.
Simpla depunere a unei dovezii de înregistrate nu este suficientă pentru a proba depunerea unor anumite acte la sediul pârâtei.
Instanța de fond ar fi trebuit să solicite dosarul de pensionare al recurentei-reclamante, pentru a lămuri situația de fapt consemnată în considerentele cererii de chemare în jduecată.
Având în vedere situația reținută, în temeiul art. 304 din Codul d e Procedură Civilă și art. 304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, va admite recursul declarat de către recurenta-contestatoarea împotriva sentinței civile nr.5429/22.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei diferențele dintre pensia cuvenită și cea încasată efectiv, începând cu 03.07.2008 și data emiterii noi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-contestatoarea și recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5429/22.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Pârâta va plăti reclamantei diferențele dintre pensia cuvenită și cea încasată efectiv începând cu 03.07.2008 și data emiterii noi decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red:
Tehnored: NV/2 EX./18.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
