Recalculare pensii. Decizia 987/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 987/2009
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - -președinte secție
- - -președintele Curții de Apel
-grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâta Casa Județeană de Pensii H și reclamanta împotriva sentinței civile nr.744/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în substituirea av. pentru reclamanta recurentă,lipsă fiind pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatara reclamantei recurente depune la dosar delegația în substituire și solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs înțelegând să facă dovada cu declarația fiicei sale de la fila 28 și solicită admiterea acestuia pentru motivele arătate în scris iar în ce privește recursul pârâtei să fie respins ca nefondat pentru motivele din întâmpinare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursurilor civile de față;
Constată că prin acțiunea în asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H-D solicitând:
-obligarea pârâtei să-i emită decizie de acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu recalcularea pensiei prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate menționate în adeverința nr. 331/25.11.2008 eliberată de D; cu acordarea drepturilor de pensie începând cu data de 26.11.2008.
În motivarea acțiunii sale reclamanta susține că în mod nelegal pârâta nu i-a luat în considerare la recalcularea pensiei, veniturile suplimentare cu caracter permanent, pe care le-a dovedit cu adeverința menționată.
În drept se invocă art.23, 78 alin.1, 164 din Legea nr. 19/2000, Legea nr. 250/2007, Decretul nr.389/1972.
Prin precizarea de acțiune depusă la 12, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei prin luarea în considerare a veniturilor asigurate menționate în adeverința nr. 131/17.02.2009 eliberată de D; cu acordarea drepturilor de pensie începând cu data de 01.12.2005, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea precizării depuse la dosar, reclamanta arată că în adeverința inițială emisă de angajator nu i-a fost cuprinsă toată perioada lucrată și toate sporurile de care a beneficiat, așa încât a solicitat unității eliberarea unei noi adeverințe, menționată în precizarea de față. (14).
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H solicită respingerea acțiunii, arătând că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, aspect care rezultă expres din anexa la Ordonanța nr.4/2005-punct VI și că art.78 alin.4 din Legea nr. 19/2000 modificat și completat de Legea nr.250/2007 are aplicabilitate pentru viitor și nu retroactiv cum solicită reclamanta (19-28).
Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 744/LM/ 17.03.2009 pronunțată în cauză a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H și în consecință:
A fost obligată pârâta la recalcularea pensiei cuvenite reclamantei prin valorificarea veniturilor suplimentare (acord global) rezultate din adeverința nr.331/25.11.2008 emisă de D, începând cu data de 01.12.2008, precum și să plătească acesteia diferențele de pensie cuvenite cu aceeași dată.
S-a respins, în rest, acțiunea reclamantei față de pârâta
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că încălcând principiul contributivității instituit de art.2 lit.e din Legea nr. 19/2000, precum și art.7 alin.3 din nr.OUG 4/2005, pârâta nu a valorificat la determinarea drepturilor de pensie ale reclamanteii veniturile suplimentare (acord global) dovedite de acesta cu adeverința emisă de angajator, venituri pentru care s-au plătit lunar cotele
În ce privește capătul de cerere privind acordarea diferențelor de pensie, începând cu data de 01.12.2005 s-a reținut că acesta este lipsit de temei legal, deoarece dispozițiile art.95 alin.3 și art.169 alin.3 din Legea nr. 19/2000 prevăd acordarea pensiei recalculată începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, atât reclamanta, cât și pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În ce privește recursul reclamantei se solicită în primul rând repunerea în termenul de recurs, deoarece în perioada 04.04.2009-05.05.2009 a fost nevoită să locuiască la fiica sa în B, astfel că a luat cunoștință de hotărâre doar la data de 05.05.2009 când s-a întors la domiciliu. Pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate, arătându-se că în mod nelegal instanța nu a aut în vedere valorificarea adeverinței nr. 131/2009, care prevede și alte sporuri decât acordul global și că a dispus acordarea drepturilor de pensie doar cu data de 01.12.2008, cu nesocotirea art.7 alin.5 al nr.OUG 4/2005.
În drept se invocă art.304, 312 cod procedură civilă.
În ce privește recursul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H, se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată, în esență, faptul că instanța de fond printr-o interpretarea greșită a legii a dispus valorificarea veniturilor obținute de reclamant în acord global, motivând că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor în temeiul Legii nr.3/1977; nr.OUG4/2005 exclude expres de la valorificare aceste sume; iar reținerea ca aplicabil a principiului contributivității bazat pe faptul că angajatorul a plătit s, fără a se face dovada plății s-ului de către angajat este greșită.
În drept se invocă art.299, 304 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 57/1974, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 49/1992.
Intimata a depus întâmpinare în această fază procesuală, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, arătând, că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Prealabil analizării fondului recursului reclamantei, este de reținut faptul că acesta este tardiv declarat.
Astfel, potrivit reglementări speciale în materia asigurărilor sociale, așa cum este și litigiul de față, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond (art.157, 158 din legea nr.19/2000, art. 301 cod procedură civilă).
Potrivit art.103 pr.civ (1)neexercitarea oricărei cai de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentei reclamante la data de 10.04.2009 la domiciliul indicat în acțiune (în acest sens proces verbal de primire-fila 63), iar recursul a fost înregistrat la data 08.05.2009 (conform mențiunii registraturii Tribunalului Hunedoara - 16); deci după expirarea termenului prevăzut de legiuitor.
Cum excepția tardivității este o excepție de procedură, fiind în legătură cu modul de desfășurare a judecății, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept consecință respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege; este absolută sau relativă, după cum norma încălcată este imperativă sau dispozitivă, în cauză, Curtea, raportat la probele dosarului va face aplicarea sancțiunii prevăzute de legiuitor.
Faptul că la data comunicării hotărârii primei instanțe, recurenta s-a aflat într-o altă localitate, unde s-a ocupat de îngrijirea nepoților săi, nu poate constitui o împrejurare mai presus de voința părții, în măsura să determine admisibilitatea cereri de repunere în termenul de exercitarea a căi de atac.
Natura juridică a acestei excepții așa cum este reținută mai sus, impune analiza acesteia cu prioritate potrivit art.137 pr.civ, admiterea acesteia făcând inutilă analiza celorlalte aspecte ale recursului de față.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art.312 alin.(1), teza a II-a pr.civ. coroborat cu art.80 din legea nr.168/1999, va respinge ca tardiv formulat recursul cu care a fost investită de reclamantă.
În ce privește recursul pârâtei Casa județeană de Pensii H acesta se vizează a fi nefondat pe următoarele considerente:
Veniturile realizate în acord global prevăzute în legislația anterioară anului 1989 au avut un caracter permanent, fiind acordate lunar și în raport cu acestea angajatorul a calculat și virat contribuția de asigurări sociale aferentă fondului de salarii, conform art. 1 din. 389/1972, care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salarial.
Prevederea legală mai sus citată a fost menținută prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul s-ului datorat de angajator.
Potrivit art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de peroanele fizice și juridice din sectorul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Conform prevederilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 19/2000-așa cum au fost modificate prin Legea nr. 250/19.07.2007- baza de calcul lunară a contribuției individuale de asigurări sociale o constituiesalariul individual brut, realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate de lege sau contractul colectiv de muncă, iar în raport de acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 din aceeași lege.
În acest sens sunt și prevederile art. 164 alin.1 și 3 din Legea nr. 19/2000, conform cărora la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, după caz și se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înscrise în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe de la angajator.
De asemenea, în Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 <LLNK 12000 19 10 201 0 17> privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.340/2001 se prevede la pct. 26 faptul că: punctajul anual al asiguratului se determină potrivit art. 78 alin. (1) și (2) din lege,pe baza venitului brut realizat lunar, prevăzut la pct. 19 din prezentele norme"
La pct. 19 din aceste norme este definită sintagma venit brut realizat lunar ca fiind "totalitatea veniturilor în bani sau în natură, indiferent de fondurile din care acestea se achită, realizate de asigurații care se află în una sau mai multe dintre situațiile de la art. 5 alin. (1) pct. I și II din lege".
Mai mult, prin Ordinul nr. 680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 s-a definit noțiunea de venitul brut realizat lunar ca fiind venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând inclusiv "sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu"
Prin urmare, Legea nr. 19/2000, prin textele mai sus menționate, prevede posibilitatea, dar și obligativitatea valorificării la pensie a salariului realizat lunar, a sporurilor și adaosurilor dovedite cu adeverințe eliberate de unității, așa încât în speța de față în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că se impune valorificarea veniturilor suplimentare lunare (acord global) realizate de reclamanta intimată, care au avut un caracter permanent în sensul Legii nr. 42/1992 și pentru care angajatorul a achitat s-ul conform.389/1972 și Legea nr. 65/1965 așa cum reiese din adeverința nr.331/25.11.2008 emisă de
Susținerile recurentei în sensul că aceste sporuri nu pot fi luate în calcul la recalcularea drepturilor le pensie deoarece nu au făcut parte din baza a pensiilor conform legislației anterioare urmează a fi înlăturate ca nefondate, întrucât potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr. 3/1977 baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere în ultimi 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucru în subteran, precum și lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
În speță, așa cum s-a reținut mai sus, veniturile suplimentare obținute de intimată, conform legii (Legea nr. 57/1974) urmare a activității desfășurate în cadrul D au avut un caracter permanent, iar recalcularea se face cu respectarea principiului contributivității reglementat de art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000, regăsit în art. 164 privind determinarea punctajelor anuale.
acestui principiu fundamental al asigurărilor sociale, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale care nu ar fi proporționale cu prețul plătit pentru riscul asigurat, cea ce ar fi inechitabil.
În acest context, susținerile recurentei în sensul interpretării greșite de către prima instanță a dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000 sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursurile exercitate în cauză de părți, ca nefondate.
Urmare a respingerii ambelor recursuri, nu vor fi acordate cheltuieli de judecată conform art.274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanta.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.744/LM/2009 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Petrașcu Adriana
- - - - - -
Grefier,
Red.AD
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Petrașcu Adriana
