Recalculare pensii. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 99
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva Sentinței Civile nr.1950/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă consilier juridic lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurentei depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiuni reclamantului.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 1950 din 14.10.2009, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul, și a obligat pârâta la recalcularea pensiei cuvenită reclamantului cu luarea în considerare a adeverinței nr. 213/14.03.1991 emisă de de Consum, pentru perioada noiembrie 1987-31.12.1989.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 661/27.06.1996 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr. 204/C/1996, reclamantului i-a fost recunoscută vechimea neîntreruptă în muncă pe perioada 01.01.1986-31.12.1989, reținându-se că în intervalul temporar 01.01.1986-19.11.1986 a fost arestat, neputând să-și exercite dreptul fundamental la muncă, că în intervalul 19.11.1986- 01.10.1987 a executat 10 luni de închisoare din motive politice, iar în perioada 01.10.1987-31.12.1989, nu a fost lăsat să lucreze cu contract individual de muncă, în profesia sa de bază, ci numai ca muncitor (filele 9-10).
Reclamantul a probat totodată că în perioada 20.10.1987-decembrie 1989 prestat muncă, nu în temeiul unui contract individual de muncă, datorită interdicției impuse de autoritățile vremii, ci în baza unei convenții civile perfectate sub nr.1529/20.10.1987 cu de Consum (filele 5 și 44).
Pe parcursul derulării acestei convenții civile, reclamantul a realizat câștiguri pentru activitatea prestată, conform adeverinței eliberate de de Consum, (fila 5 dosar) fără însă ca acestea să-i fi fost luate în calcul de către pârâtă la stabilirea pensiei de invaliditate de care beneficiază din anul 2000, potrivit refuzului explicit al pârâtei încorporat în adresa nr.8072/19.10.2007 (fila 8 dosar).
De menționat, totodată, că reclamantul s-a prevalat de adeverința de venituri indicată, care atestă că pe perioada convenției, din câștigurile obținute de reclamant s-a reținut și s-a virat contribuția suplimentară și CAS-ul, abia la data de 27.09.2007, după ce pârâta procedase deja la recalcularea pensiei în temeiul OUG nr.4/2005.
Ca atare, nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul neluării în calcul a adeverinței, cât timp recalcularea din 2005 pensiei reclamantului a rămas definitivă prin respingerea ca tardivă a contestației formulate la acea epocă contra deciziei de revizuire a drepturilor de pensie, de vreme ce art.169 din Lg. nr.19/2000 permite recalcularea la cerere a pensiei, prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia, iar art.161 alin.2 din aceeași normă legală statuează că dacă în carnetul de muncă nu sunt înregistrate toate veniturile salariale obținute, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora.
Or, în speță, aceste venituri obținute din muncă în perioada 20.10.1987-31.12.1989 de către reclamant, căruia, de altfel, printr-o hotărâre judecătorească i-a și fost recunoscută vechimea neîntreruptă în muncă în acest interval de timp, au fost probate, fiind dovedită totodată, în ilustrarea principiului contributivității, achitarea contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Susținerea pârâtei în sensul că aceste venituri nu sunt apte a conduce la recalcularea pensiei, întrucât contribuția de asigurări sociale de stat nu se datora pentru salariile obținute ca și contravaloare a muncii prestate în baza unei convenții civile, conform art.2 din Decretul nr.389/1972, nu poate fi primită, deoarece, mai întâi că instanța de judecată însăși a clarificat irevocabil statutul de angajat al reclamantului în intervalul discutat, considerat vechime integrală în muncă, asimilându-l, deci, salariatului, iar, mai apoi, întrucât în mod real, chiar cu nesocotirea dispozițiilor legale de la acea epocă, contribuțiile de asigurări sociale au fost achitate.
Aspect ce, nesocotit, ar conduce la crearea unei inechități inacceptabile pentru reclamant care, deși a prestat muncă și a plătit contribuțiile de asigurări sociale, să nu beneficieze de valorificarea perioadei și veniturilor obținute și ar contraveni rațiunii însăși a legii în materia pensiilor, fundamentată pe valorificarea stagiilor de cotizare astfel cum sunt definite în art.8 alin.1 din Legea nr.19/2000.
De precizat că la epoca analizată chiar, art.3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială și care constituia dreptul comun în materie de pensii anterior apariției Legea nr. 19/2000, recunoștea dreptul la pensie cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă în temeiul unui contract de muncă și pentru care angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege. În alți termeni, legiuitorul a consacrat de atunci încă principiul contributivității ca principiu esențial în calculul pensiei, iar această regulă stă la baza de calcul a pensiei și actualmente, fiind reiterată de același legiuitor în art.2 lit. e din Legea nr. 19/2000, cadrul legal al materiei în prezent.
Or, este profund inechitabil ca, prin ignorarea principiului sus menționat însuși, calculul pensiei pentru stagiile de cotizare realizate anterior Legea nr. 19/2000 să nu reflecte toate elementele salariale obținute efectiv și pentru care s-a contribuit la asigurările sociale, în vreme ce pentru perioada ulterioară apariției legii noi, acest principiu să se aplice întocmai. Respectiv, nu este firesc în considerarea noțiunii de echitate, ca principiul să funcționeze diferit pentru situații identice numai prin raportare la perioada obținerii veniturilor din muncă din care s-au achitat contribuțiile la asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, care a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că în conformitate cu art. 2 din Decretul 389/1972, contribuția pentru asigurări sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând drepturile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate prin legislația muncii. S-a mai arătat că în perioada în care reclamantul intimat a realizat câștigurile evidențiate în adeverința nr. 213 din 14.03.1991 eliberată de de Consum nu a fost angajat cu contract de muncă, ci a lucrat conform Convenției civile nr. 1529 încheiată în data de 20.10.1987, și deși în această calitate se menționează că s-a calculat, reținut și virat CAS - ul pentru câștigurile realizate pe baza unei convenții civile, contribuția la asigurările sociale de stat nu se datora.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat de recurentă, Curtea constată recursul neîntemeiat pentru următoarele motive:
Întrucât prin sentința civilă nr. 661/27.06.1996 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr. 204/C/1996, reclamantului intimat i-a fost recunoscută vechimea neîntreruptă în muncă pe perioada 01.01.1986-31.12.1989, statutul de angajat al acestuia nu mai poate fi pus în discuție, iar veniturile obținute de acesta în temeiul contractului civil nr. 1529 încheiată în data de 20.10.1987, au căpătat astfel caracterul unui salariu, din care a fost calculată, reținută și virată contribuția la asigurările sociale. A considera că reclamantul a fost angajat, dar a nu considera că veniturile obținute au avut caracterul unui salariu, înseamnă a lipsii de efecte sentința civilă nr.661/27.06.1996 a Tribunalului Timiș.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr. 1950/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 10.02.2010
Tehnored I/10.02.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud. aBalcu, jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
