Reconstituire vechime. Decizia 1210/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1210/2009-
Ședința publică din 01.10.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ, cu sediul în, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în O,-, - 6,. 51, județul B, intimatele pârâte DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B, cu sediul în O,-, județul B, cu sediul în, județul B, împotriva sentinței civile nr. 613/LM din data de 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis cererea, având ca obiect reconstituire vechime.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimata reclamantă personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinări formulate de intimata reclamantă și de intimata pârâtă Direcția de Sănătate Publică B, după care:
Intimata reclamantă arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată.
După închiderea dezbaterii cauzei, dar înainte de închiderea ședinței de judecată, s-a prezentat reprezentanta recurentei pârâte, consilier juridic, în baza delegației nr. 4055 din data de 01.10.2009, care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 613/LM din data de 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică B, invocată de către aceasta, ca neîntemeiată.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Spitalul Clinic de Recuperare Medicală, invocată de acesta ca neîntemeiată.
S-a admis cererea precizată de reclamanta, domiciliată în municipiul O,-, - 6,.51, județul B, în contradictoriu cu pârâții, cu sediul în, Autoritatea de Sănătate Publică B, cu sediul în municipiul O,-, județul B și Spitalul Clinic de Recuperare Medicală, cu sediul în, județul B și în consecință:
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.08.1972 - 01.09.1994 se încadrează în grupa a II-a de muncă.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost obligat pârâtul Spitalul Clinic de Recuperare Medicală la plata diferenței de contribuții de asigurări sociale dintre grupa a III - a și grupa a II - a pentru perioada 01.04.1992 - 01.09.1994.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică B, invocată de către aceasta, instanța a constatat că, cu toate că nu au existat în perioada solicitată de reclamantă, raporturi juridice între reclamantă și pârâtă, aceasta în prezent lucrează la Spitalul Clinic Județean O, care aparține de Direcția de Sănătate Publică a județului B și care este continuatoarea Autorității de Sănătate Publică
Prin urmare, în prezent există raporturi juridice între reclamantă și pârâta Autoritatea de Sănătate Publică B, astfel încât pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, instanța urmând să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de către pârâtă, ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Spitalul Clinic de Recuperare Medicală, pentru perioada 01.08.1972 - 01.01.1989, instanța a constatat că perioada solicitată de reclamantă este 01.08.1972 - 01.09.1994, deci și perioada în care reclamanta era angajată a pârâtului.
Prin urmare, având în vedere că reclamanta a fost o parte din perioada solicitată, angajata pârâtului, acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel încât instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de către pârât, ca neîntemeiată.
Analizând fondul cauzei, instanța a constatat că din carnetul de muncă al reclamantei (fila 18 dosar), rezultă că aceasta a desfășurat activitatea în funcția de asistent medical.
Din declarațiile martorilor și (filele 62 și 63 dosar), rezultă că reclamanta a lucrat în cadrul secției de electroterapie din cadrul Spitalului de Recuperare, iar în cadrul acestei secții reclamanta a lucrat cu aparate de înaltă frecvență și joasă frecvență.
Potrivit pc.18 al anexei nr.2 din Ordinul nr.125/1990 "activitatea prestata la instalații, utilaje sau aparate care funcționează cu radiații electromagnetice: infraroșii, ultraviolete, microunde, de medie sau înalta frecventa si lasere" se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Prin urmare, reclamanta desfășurând activitatea în cadrul unei secții unde a lucrat cu aparate de înaltă frecvență și joasă frecvență este îndreptățită să fie încadrată în grupa a II-a de muncă, deoarece se încadrează în prevederile pc.18 din anexa nr.2 din Ordinul nr.125/1990.
Cu privire la contribuția de asigurări sociale de stat, instanța constată că potrivit art.1 al.1 din Decretul nr.389/1972, modificat prin Legea nr.49/1992, pentru persoanele juridice si fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, iar pentru salariații încadrați în grupa a II-a de muncă se plătește o cotă de 30% din câștigul brut realizat.
Pentru celelalte categorii de salariați, cota este de 25% din câștigul brut realizat, astfel încât angajatorul, respectiv pârâtul Spitalul Clinic de recuperare Medicală va trebui să plătească diferența de 5% din câștigul brut realizat de reclamantă pe perioada cât aceasta a fost angajata pârâtului.
Această contribuție de asigurări sociale de stat se va datora de la data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992, respectiv din data de 01.04.1992 și până la data la care reclamanta a fost angajata pârâtului, respectiv până la data de 01.09.1994.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul Ordinului nr.125/1990 și a Legii nr.49/1992, instanța a admis acțiunea reclamantei și a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.08.1972 - 01.09.1994 se încadrează în grupa a II-a de muncă, a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei și a obligat pârâtul Spitalul Clinic de Recuperare Medicală la plata diferenței de contribuții de asigurări sociale dintre grupa a III - a și grupa a II - a pentru perioada 01.04.1992 - 01.09.1994.
În temeiul art.274 pr. civilă, instanța a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic de Recuperare Medicală, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, s-a interpretat eronat nr. 50/1990 și nr. 125/1990, încadrarea în grupa I, II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat cel puțin 70% din programul normal de lucru, condiție neluată în considerare, nefiind de altfel dovedit acest procent, efectuându-se proceduri încadrabile în grupa a II-a de muncă.
Ca asistentă medicală, există perioade lungi - luni - în care reclamanta nu lucrat efectiv la serviciul de electroterapie, astfel că, nu avea cum să întrunească procentul de 70%, aspect datorat rotației periodice, iar pe de altă parte faptului că și în perioada lucrată la electroterapie nu se poate realiza 70% din programul de lucru, din cele 19 proceduri doar 4 sunt purtătoare de risc, ce dau dreptul la încadrare în grupa a II-a de muncă.
De altfel, după apariția Decretului Lege nr. 68/1990, nr. 50/1990 și 125/1990 s-a analizat posibilitatea acordării grupei a II-a de muncă, dar s-a concluzionat că personalul nu putea efectua cel puțin 70% din programul normal astfel de proceduri, analiză repetată și în 2001 când s-a constatat doar un procent de 25 - 50 %, fiind imposibilă acordarea grupei a II-
Este irelevant că reclamanta a beneficiat de zile suplimentare la concediul anual de odihnă, întrucât în sectorul sanitar sunt multe locuri de muncă în care se acordă sporuri pentru condiții deosebite fără beneficia de grupa I, II de muncă. La laboratoarele de analize medicale, acordarea grupei I, II se face retroactiv din 18.03.1969.
Referitor la plata diferenței de contribuții asigurări sociale dintre grupa a III-a și a II-a pentru perioada 01.04.1992 - 01.09.1994, acestea pot forma doar obiectul unei acțiuni în pretenții nu în constatarea dreptului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 242, 299 și urm. Cod procedură civilă, Ordinul 125/1990.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Direcția de Sănătate Publică Baa rătat că lasă la aprecierea instanței admiterea sau respingerea recursului arătând că, pentru punerea în aplicare a dispoziției referitoare la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, a eliberat o adeverință ce să ateste că perioada 01.08.1972 - 01.01.1989 se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit adeverinței nr. 19318/26.XI.2007, emisă de Spitalul Clinic de Urgență O - fila 3 dosar fond - intimata reclamantă, în perioada 01.07.1975 - 01.01.1989 a desfășurat activitate la Policlinica nr. 2, perioadă în care nu beneficiat de sporuri pentru munca pe timp de noapte și condiții deosebite de muncă, iar conform adeverinței nr. 4064/26.XI-2007 emisă de Spitalul Clinic de Recuperare medicală - fila 4 dosar fond - în perioada 01.01.1989 - 27.10.1994 când a lucrat ca asistentă medicală principală la Baza de Tratament, nu a beneficiat de grupa a II-a de muncă.
Din declarația martorei - fila 62 dosar fond - se reține că fost colegă de muncă cu reclamanta în cadrul Secției iar în sălile în care își desfășurau activitatea se aflau 10 - 12 aparate de înaltă, medie și joasă frecvență, despărțite doar de perdele din material textil, același aspect reieșind și din declarația martorei - fila 63 - conform căreia reclamanta a lucrat în perioada 1972 - 1994 iar aparatele de electroterapie nu erau izolate cu pereți de protecție, doar o perioadă de o lună dintr-un an, în urma rotației de personal, reclamanta nu a lucrat în această secție ci la cea de hidroterapie unde nu existau aparate cu radiații.
Potrivit Ordinului nr. 125/1990 anexa nr. 2, activitatea prestată la instalații, utilaje sau aparate care funcționează cu radiații electromagnetice, infraroșii, ultraviolete, microunde, de medie sau înaltă frecvență, lasere. se încadrează în grupa a II-a de muncă - punctul nr. 18, iar în anexa 2 nr. 50/1990 s-a prevăzut că încadrarea în grupa a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat, cu condiția ca persoana să lucreze în aceste condiții cel puțin 70% din programul normal de lucru.
Din coroborarea probelor administrate se reține faptul că intimata reclamantă a lucrat în mediu radioactiv, sala de tratament în care se aflau aparatele în număr de 10 - 12 nu erau separate prin pereți protectori, astfel că, și în măsura în care activitatea s-a desfășurat la aparate care nu erau radioactive, impactul asupra sănătății era același, desfășurarea activității făcându-se în preajma acestor aparate ce emiteau radiații, unde nocive, neizolate față de celelalte.
Se reține că și în urma rotației cadrelor la alte secții, aceasta doar o lună de zile într-un an astfel că, procentul de 70% din programul de muncă era îndeplinit în speță, criticile fiind nefondate.
Se mai impune a se preciza faptul că, practica instanței este constată în sensul admiterii unor cereri cu obiecte similare, în baza probelor administrate conform celor expuse, relevante fiind Deciziile civile nr. 240, 241, 242, 243/13.09.2004 ale Curții de Apel Oradea etc.
Referitor la obligarea recurentei la plata diferenței de contribuție asigurări sociale dintre grupa a III-a și grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.04.1992 - 01.09.1994, se reține că nu a fost doar o constatare a existenței acestei obligații ci un capăt de cerere de obligare efectivă la plată, o realizare a dreptului pretins de reclamantă și acordare conform dispozițiilor Decretului nr. 389/1972 modificat prin Legea nr. 49/1992, ca urmare a constatării că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.08.1972 - 01.09.1994 se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ, cu sediul în, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în O,-, - 6,. 51, județul B, intimatele pârâte DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B, cu sediul în O,-, județul B, cu sediul în, județul B, împotriva sentinței civile nr. 613/LM din data de 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.10.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 13.10.2009
- judecători fond -,
- dact. gref. - 13.10.2009 - 6 ex.
- emis 4 com. - 13.10.2009 - SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ, DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
