Reconstituire vechime. Decizia 1637/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1637/
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în M C,-/A. B.43, județul H, împotriva sentinței civile nr. 733 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 octombrie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20 octombrie 2009, apoi pentru astăzi 23 octombrie 2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civila nr. 733/8 aprilie 2009, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei M Insolvency Specialists, în calitate de lichidator judiciar al M
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, în esență următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 3 februarie 2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu M Insolvency Specialists L, în calitate de lichidator judiciar al M C, stabilirea corectă a funcției pe care a îndeplinit-o la, respectiv cea de funcționar public cu statut special în sistemul de apărare; stabilirea grupei I de muncă; spor de confidențialitate, transferul dosarului de pensie civilă la pensii militare; daune morale de 50.000 RON în sarcina societății pârâte.
Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, reclamantul a prestat activitate în cadrul ( fosta Întreprindere de utilaje și piese de schimb M C și respectiv Întreprinderea de tractoare M C), în perioada 15.04.1974 - 01.07.1993, ocupând funcția de inspector documente secrete, cumulat cu atribuții privind apărarea civilă, evidența militară și lucrări de mobilizare, asigurarea evidenței documentației și a raportărilor privind producția specială.
De asemenea, conform Certificatului cu nr. 64 din 06.06.2007 eliberat de Ministerul Apărării - Centrul Militar Județean H, în perioada 25.10.1963 - 15.06.1965 (trecut în rezervă), a avut calitatea de militar în termen, iar în perioada 15.09 1966 - 31.03.1974, a îndeplinit funcția de subofițer de securitate M 2078. La data de 31.03.1974, reclamantul a fost trecut în rezervă, iar de la data de 15.04.1974 s- angajat în calitate de inspector principal la Întreprinderea de utilaje și piese de schimb M
Contrar susținerilor reclamantului din acțiunea formulată, la art. 17 și art. 18 din Legea nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, respectiv la art. 100 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, se prevede că, vechimea în serviciu care se ia în considerare la stabilirea pensiei este perioada în care o persoană s-a aflat în una dintre următoarele situații: a avut calitatea de cadru militar în activitate; a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen; militar cu termen redus, elev sau student al unei instituții militare de învățământ pentru formarea cadrelor militare; a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist; a fost în captivitate. Mai mult, dovada privind vechimea în serviciul militar și celelalte elemente necesare în vederea stabilirii pensiei se face cu fișa de pensie întocmită pe baza datelor din fișa matricolă, sau din alte documente legale. Dovada privind vechimea în serviciu, prestată în altă calitate decât cea de militar, se face cu carnetul de muncă sau cu alte acte pe baza cărora se face pensionarea potrivit Legii nr. 19/2000.
Din analiza detaliată a acestor texte de lege, în raport cu probele administrate în cauză, instanța a constatat că reclamantul nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute în mod expres în cuprinsul art. 17 din legea nr. 164 din 07.04.2001, astfel că a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind stabilirea calității de funcționar public cu statut special în sistemul de apărare.
În acest context, s-a stabilit ca nefondată și cererea privind transferul dosarului de pensie civilă la pensii militare, având în vedere că între cele două cereri există o strânsă legătură.
Referitor la solicitarea recunoașterii încadrării în grupa I de muncă, s-a reținut că din analiza detaliată a nr. 1 și 2 din Ordinul nr. 50/1990, în raport cu funcțiile deținute de reclamant, acestea nu se regăsesc în niciuna din categoriile profesionale, activitățile și locurile de muncă încadrabile în grupa I-a de muncă. În plus, din actele anexate la dosar, mai cu seamă din Adeverința nr. 1768 din 10.09.2003 emisă de, rezultă cu certitudine că activitățile prestate de către reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 50% și nicidecum în grupa I, cum acesta susține prin acțiunea formulată.
În ceea ce privește cererea referitoare la acordarea sporului de confidențialitate, instanța a constatat de asemenea că este neîntemeiată, având în vedere că temeiul legal în baza căruia reclamantul solicită acest spor, respectiv nr.OG 18/2006 (OG nr. 18/2007), nu face referire la astfel de sporuri. Pentru a se putea solicita acordarea sporului de confidențialitate, reclamantul trebuie să facă dovada (în contextul în care acesta stabilește cadrul procesual), existenței acestuia în cadrul desfășurării raportului său de muncă.
Pentru considerentele expuse, prima instanță a respins integral acțiunea reclamantului, reținând în plus, referitor la cererea privind plata daunelor morale, că reclamantul nu a indicat în mod concret în ce a constat prejudiciul moral suferit și care ar fi fost acțiunile întreprinse de către pârâtă, care să fi condus la prejudicierea morală a acestuia, prin nerespectarea demnității în muncă.
În termen legal, reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, însă fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, astfel cum pretinde art. 3021alin. 1 lit. c) Cod procedură civilă.
La termenul de judecată fixat pentru soluționarea recursului, instanța a invocat din oficiu excepția nulității acestuia, pe care urmează aoa dmite, pentru considerentele relevate în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar art. 306 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care s-au identificat motive de ordine publică, pe care instanța le poate invoca și din oficiu, punându-le în dezbaterea părților.
Este adevărat că prevederile art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă înlătură sancțiunea nulității în cazul în care, fiind indicate greșit motivele de recurs, dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În speță, însă, prin cererea de declarare a căii de atac, reclamantul nu a indicat niciun motiv de recurs, ci a reiterat doar solicitările adresate primei instanțe, fapt ce nu permite Curții să dea eficiență dispoziției legale anterior enunțate.
Pe de altă parte, instanța nu a identificat din oficiu motive de ordine publică, de natură a înlătura, de asemenea, sancțiunea nulității prevăzute de art. 306 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în M C,-/A,. B,. 43, județul H, împotriva sentinței civile nr. 733/8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Tehnored.
4 exp./09.11.2009
Jud.fond.;
Asist. jud. ;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
