Legea 137 1997 privind graţierea unor pedepse
| Comentarii |
|
Legea 137 1997 privind graţierea unor pedepse, publicată în Monitorul Oficial nr. 170 din 25 iulie 1997
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1
Se graţiază în întregime:
a)pedepsele cu închisoare până la 2 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă până la 10.000.000 lei inclusiv, aplicate de instanţele de judecată;
b)pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, aplicate celor care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au împlinit vârsta de 60 de ani, femeilor gravide sau care au copii până la 2 ani.
Art. 2
Se graţiază în parte, cu 1/2, pedepsele cu închisoare, aplicate de instanţele de judecată, mai mari de 2 ani, dar care nu depăşesc 5 ani inclusiv.
Art. 3
Prevederile art. 1 şi 2 se aplică şi celor care execută pedeapsa închisorii la locul de muncă.
Art. 4
Se graţiază în întregime măsura internării într-un centru de reeducare, precum şi măsura trimiterii într-o şcoală specială de muncă şi reeducare, luată faţă de minori de către instanţele de judecată.
Beneficiază de graţierea prevăzută la alin. 1 numai minorii care au executat cel puţin un an din măsura internării într-un centru de reeducare sau într-o şcoală specială de muncă şi reeducare.
Art. 5
Prevederile art. 1–4 din prezenta lege nu se aplică recidiviştilor, precum şi celor care au săvârşit următoarele infracţiuni:
A.Reglementate de Codul penal:
– infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute de art. 155–173;
– infracţiunile de omor, prevăzute de art. 174–177;
– vătămarea corporală gravă, prevăzută de art. 182;
– lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183;
– provocarea ilegală a avortului, prevăzută de art. 185 alin. 1, 2 şi 3;
– lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189;
– violarea de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2;
– şantajul, prevăzut de art. 194;
– violul, prevăzut de art. 197;
– incestul, prevăzut de art. 203;
– furtul calificat, prevăzut de art. 209;
– tâlhăria, prevăzută de art. 211;
– gestiunea frauduloasă, prevăzută de art. 214;
– înşelăciunea, prevăzută de art. 215 alin. 2, 3, 4 şi 5;
– delapidarea, prevăzută de art. 2151alin. 2;
– ultrajul, prevăzut de art. 239 alin. 2 şi 3;
– sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzute de art. 242;
– abuzul în serviciu contra intereselor publice, prevăzut de art. 248;
– abuzul în serviciu în formă calificată, prevăzut de art. 2481;
– luarea de mită, prevăzută de art. 254;
– darea de mită, prevăzută de art. 255;
– traficul de influenţă, prevăzut de art. 257;
– tortura, prevăzută de art. 2671;
– represiunea nedreaptă, prevăzută de art. 268;
– evadarea, prevăzută de art. 269;
– înlesnirea evadării, prevăzută de art. 270;
– nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 271;
– neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, prevăzute de art. 273 alin. 2;
– neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, prevăzute de art. 274 alin. 2;
– părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate, prevăzute de art. 275;
– distrugerea şi semnalizarea falsă, prevăzute de art. 276;
– accidentul şi catastrofa de cale ferată, prevăzute de art. 277;
– nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279;
– nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, prevăzută de art. 2791;
– falsificarea de monede sau de alte valori, prevăzută de art. 282;
– falsificarea de valori străine, prevăzută de art. 284;
– deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 285;
– specula, prevăzută de art. 295;
– înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297;
– deturnarea de fonduri, prevăzută de art. 3021;
– contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, prevăzute de art. 309;
– traficul de stupefiante, prevăzut de art. 312;
– falsificarea de alimente sau de alte produse, prevăzută de art. 313;
– încăierarea, prevăzută de art. 322;
– asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323;
– dezertarea, prevăzută de art. 332;
– zborul neautorizat, prevăzut de art. 340;
– distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale, prevăzute de art. 360.
B.Reglementate de legi speciale:
– infracţiunile prevăzute de art. 19–21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României;
– infracţiunile prevăzute de art. 37 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice;
– infracţiunile prevăzute de art. 109, 110 şi 115 din Decretul nr. 443/1972 privind navigaţia civilă;
– infracţiunile prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978 – Codul vamal al României;
– infracţiunea prevăzută de art. 208 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale;
– infracţiunile prevăzute de art. 10–16 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.
De asemenea, nu beneficiază de prevederile prezentei legi cei care au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Art. 6
Sancţiunile cu închisoare aplicate pentru contravenţii nu se mai execută, iar pentru contravenţiile săvârşite până la intrarea în vigoare a prezentei legi nu se mai aplică sancţiunea închisorii contravenţionale.
Art. 7
Faptele care, potrivit art. 181 din Codul penal, nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni nu se mai sancţionează, dacă au fost săvârşite până la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 8
În cauzele în care urmărirea penală nu a început, precum şi în cele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată, procesul penal va porni sau, după caz, va continua, iar după stabilirea pedepsei se va face aplicarea prevederilor prezentei legi.
Art. 9
Graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii sau a sancţiunii închisorii contravenţionale, deoarece s-au sustras de la executarea acestora, precum şi celor care au început executarea, dar ulterior s-au sustras.
Art. 10
Cei graţiaţi care, în decurs de 3 ani, săvârşesc o infracţiune intenţionată vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune, şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat, ca urmare a aplicării prezentei legi.
Art. 11
Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai faptelor comise până la data de 26 mai 1997.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 9 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
| ← Legea 133 2012 pentru aprobarea OUG 64/2010 privind modificarea... | OUG 36 2011 pentru modificarea şi completarea OUG 116 2006... → |
|---|
1. Potrivit art. 5 din Legea nr. 137/1997, prevederile art. 1-4 din această lege privitoare la graţierea pedepselor nu se aplică recidiviştilor.
în baza acestui text sunt exceptate de la graţiere pedepsele aplicate pentru infracţiunile ce constituie ambii termeni ai recidivei (deci nu numai pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită în stare de recidivă) şi indiferent dacă recidiva este postcondamnatorie ori postexecutorie.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 276/1997
2. în conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. A din Legea nr. 137/1997, graţierea acordată
Citește mai mult
prin acest act normativ nu se aplică - printre altele - persoanelor care au săvârşit infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 209 C. pen.Excepţia priveşte nu numai infracţiunea consumată, ci şi tentativa. Soluţia decurge din prevederile art. 144 C. pen., în care se arată că ori de câte ori legea penală foloseşte expresia “săvârşirea unei infracţiuni”, prin aceasta se înţelege săvârşirea oricăreia din faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a psn., dec. nr. 782/1997
NOTĂ. în sensul că excepţiile de la graţiere privesc nu numai infracţiunea consumată, ci şi tentativa, v. - în referire la Decretul nr. 9/1974 şi Decretul nr. 189/1981 - TS, sp., dec. nr. 3352/1974, RRD nr. 1/1976, p. 64; Tj. Hunedoara, dec. pen. nr. 24/1982, RRD nr. 11/1982, p. 68.
3. Pedepsele aplicate pentru infracţiunea de furt calificat sunt exceptate - potrivit art. 5 lit. A din Legea nr. 137/1997 - de la graţierea acordată prin acest act normativ.
Exceptarea se referă şi la pedepsele aplicate participanţilor la această infracţiune, chiar dacă este vorba de participaţie improprie, prevăzută în art. 31 C. pen.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 822/1997
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 1109/1998
Săvârşind la 9 septembrie 1995 două infracţiuni concurente de ultraj, inculpatului i s-a aplicat - în baza art. 239 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a, 34 lit. b şi 37 lit. a C. pen. - printr-o sentinţă pronunţată la 11 februarie 1997, o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare; totodată, conform art. 83 C. pen., s-a revocat măsura suspendării condiţionate a
Citește mai mult
executării pedepsei anterioare, dispunându-se ca inculpatul să execute în total 2 ani şi 6 luni închisoare.Prin decizia atacată cu recurs de parchet, tribunalul a admis apelul declarat de inculpat, a constatat graţiată, în baza art. 1 lit. a din Legea nr. 137/ 1997, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi a înlăturat aplicarea art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, urmând ca inculpatul să execute numai pedeapsa de 1 an închisoare.
Declarând recurs, procurorul susţine, pe de o parte, că inculpatul a săvârşit infracţiunile ulterioare în condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art. 37 lit. a C. pen., aşa încât acesta era exceptat, ca recidivist, potrivit art. 5 din Legea nr. 137/1997, de la beneficiul graţierii acordate prin această lege şi, pe de altă parte, că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 83 C. pen., care îi impuneau să revoce măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei, atâta vreme cât inculpatul a săvârşit din nou o infracţiune intenţionată în cursul termenului de încercare.
Criticile nu sunt fondate. în conformitate cu dispoziţiile art. 120 C. pen., graţierea are efect şi asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat, iar, în speţă, inculpatul nu este exceptat de la graţierea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, deoarece starea de recidivă exclude beneficiul graţierii numai dacă a existat în momentul săvârşirii faptei - ceea ce nu este cazul în legătură cu prima infracţiune -, nu în momentul aplicării actului de graţiere.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 504/1998
Notă: Potrivit art. 5 din Legea nr. 137/1997, prevederile art. 1-4 referitoare la graţierea pedepselor nu se aplică "recidiviştilor".
într-o opinie, care îşi găseşte reflectarea şi în decizia de mai sus, prin exceptarea de la graţiere a "recidiviştilor", legiuitorul a înţeles să înlăture de la beneficiul graţierii numai pe condamnaţii care au săvârşit infracţiunea în condiţiile legale ale stării de recidivă, ceea ce înseamnă că exceptarea nu priveşte global toate pedepsele la care a fost condamnată persoana în cauză, ci trebuie examinată prin raportare la fiecare pedeapsă sau, cu alte cuvinte, la fiecare infracţiune săvârşită, fără a se putea considera că un condamnat care a săvârşit o infracţiune în stare de recidivă este exceptat automat şi de la graţierea oricăror alte pedepse, chiar dacă în privinţa infracţiunilor respective nu sunt îndeplinite condiţiile recidivei. Aşadar, în această optică, în cazul recidivei postcondamnatorii graţierea nu va opera cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ce constituie cel de-al doilea termen al recidivei, dar va fi incidenţă în ceea ce priveşte condamnarea anterioară, dacă aceasta a fost pronunţată pentru o infracţiune neexceptată expres (v. A.Ungureanu, Graţierea condiţionată, RDP nr. 1 / 1998, p. 86-87; Gh. Vo i n e a, Conceptul de recidivist în lumina Legii nr. 1377 1997, Dr. nr. 7/1998, p. 100).
Există însă şi un alt punct de vedere, care ni se pare a fi cel corect. în această opinie se consideră că întrucât noţiunea de "recidivist", folosită de lege, nu se identifică cu aceea de "infracţiune săvârşită în stare de recidivă", constituind o calitate ce caracterizează persoana infractorului, nu infracţiunea comisă de el, în cazul recidivei postcondamnatorii - avându-se în vedere statutul de recidivist al inculpatului - sunt exceptate de la graţiere ambele pedepse pe care le implică existenţa recidivei (v. Victor Nicolcescu, Noua lege a graţierii, RDP nr. 4/1997, p. 59; Victor Nicolcescu, Unele dispoziţii ale Legii nr. 137/1997privind graţierea unor pedepse, PL nr. 2/1998, p. 261; V. Păvăleanu, Graţierea unor pedepse, RDP nr. 1/1999, p. 93; Dorin Ciuncan, Graţiere. Recidivă, RDP nr. 4/1998, p. 134; C. Apel Bucureşti, s. all-apen., dec. nr. 276/1997, Culegere VIII, p. 147). Nimic n-ar fi împiedicat pe legiuitor ca, dacă ar fi voit să excepteze de la graţiere numai pedepsele aplicate pentru "infracţiuni săvârşite în stare de recidivă", să folosească explicit această sintagmă, şi nu termenul "recidivişti", care sugerează ideea că exceptarea nu este legată de fapte şi pedepse, ci de persoana condamnatului.
Legea neimpunând organului judiciar care face aplicarea Legii nr. 137/1997 să aducă la cunoştinţa celui condamnat prevederile art. 10 sus-menţionat, nu există caz de admitere a apelului făcut de procuror atunci când instanţa, constatând graţierea pedepsei, nu l-a încunoştiinţat pe condamnat cu privire la consecinţele
Citește mai mult
nerespectării condiţiei de a cărei respectare depinde definitivarea măsurii luate.C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 31/1998