OG 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii
| Comentarii |
|
OG 55 2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 din 30 august 2002
OG 55 2002 actualizată prin:
- Legea 294/2009 - pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii Monitorul Oficial 645/2009
- Decizie curtea constituţională - referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 privind desfiinţarea închisorii contravenţionale Monitorul Oficial 887/2008
- OUG 78/2008 - privind stabilirea competenţei supravegherii executării obligaţiei minorului de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public, prevăzută la art. 103 alin. 3 lit. c) din Codul penal Monitorul Oficial 465/2008
- Legea 42/2007 - pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii Monitorul Oficial 163/2007
- OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale Monitorul Oficial 747/2003
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 1 pct. III.1 din Legea nr. 411/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1
(1)Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi prevăzută numai în legi sau în ordonanţe ale Guvernului, prin care se stabilesc şi se sancţionează anumite fapte ce constituie contravenţii.
(2)Sancţiunea contravenţională prevăzută la alin. (1) se stabileşte întotdeauna alternativ cu amenda şi poate fi aplicată numai de instanţa de judecată.
(3) Abrogat..
OG 55/2002 actualizată prin:
Legea 294/2009 - pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii din 28 septembrie 2009, Monitorul Oficial 645/2009;
Decizie curtea constituţională - referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 privind desfiinţarea închisorii contravenţionale din 29 decembrie 2008, Monitorul Oficial 887/2008;
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 2
Activitatea în folosul comunităţii se prestează în domeniul serviciilor publice, pentru întreţinerea locurilor de agrement, a parcurilor şi a drumurilor, păstrarea curăţeniei şi igienizarea localităţilor, desfăşurarea de activităţi în folosul căminelor pentru copii şi bătrâni, al orfelinatelor, creşelor, grădiniţelor, şcolilor, spitalelor şi al altor aşezăminte social-culturale.
Art. 3
(1)Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se execută după programul de muncă ori, după caz, programul şcolar al contravenientului, pe o durată cuprinsă între 50 de ore şi 300 de ore, de maximum 3 ore pe zi, iar în zilele nelucrătoare de 6–8 ore pe zi.
(2)În cazul în care contravenientul are posibilitatea să execute sancţiunea în fiecare zi din cursul săptămânii, iar autorităţile publice locale, prin persoanele împuternicite, pot asigura supravegherea activităţii contravenientului, durata maximă de lucru nu poate depăşi 8 ore pe zi.
Art. 4
Abrogat.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 5
Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se aplică numai contravenienţilor persoane fizice.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
CAPITOLUL II
Procedura de aplicare a sancţiunilor
Art. 6
În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea amenzii alternativ cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii, dacă agentul constatator apreciază că sancţiunea amenzii este îndestulătoare, aplică amenda procedând potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. Dacă, în raport cu gravitatea faptei, se apreciază că amenda este neîndestulătoare, agentul constatator încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi îl înaintează, în cel mult 48 de ore, instanţei competente.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 7
(1)Competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
(2)Preşedintele judecătoriei fixează termen de urgenţă, cu citarea contravenientului şi a agentului constatator.
Art. 8
(1)Completul de judecată este format dintr-un singur judecător.
(2)Contravenientul poate fi asistat de apărător.
(3)În cazul în care contravenientul este minor, asistenţa juridică este obligatorie. Instanţa dispune citarea părinţilor sau a reprezentantului legal al minorului.
(4)Participarea procurorului este obligatorie.
(5)Instanţa apreciază asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a)aplică sancţiunea amenzii;
b) aplică sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii, dacă apreciază că aplicarea amenzii contravenţionale nu este îndestulătoare ori contravenientul nu dispune de mijloace materiale şi financiare pentru plata acesteia;
c)anulează procesul-verbal.
(6)Dacă o persoană a săvârşit mai multe contravenţii, constatate prin acelaşi proces-verbal, în cazul în care pentru toate faptele sau numai pentru unele dintre ele se prevede sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii, sancţiunile se cumulează fără a putea depăşi maximul general stabilit de lege.
(7)Dispoziţiile alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care contravenţiile concurente au fost constatate prin procese-verbale diferite.
OG 55/2002 actualizată prin:
Legea 294/2009 - pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii din 28 septembrie 2009, Monitorul Oficial 645/2009;
Decizie curtea constituţională - referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 privind desfiinţarea închisorii contravenţionale din 29 decembrie 2008, Monitorul Oficial 887/2008;
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 9
Hotărârea prin care s-a aplicat sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii este irevocabilă.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 10
Abrogat.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 11
Abrogat.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 12
Abrogat.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 13
În toate situaţiile, după luarea consimţământului contravenientului instanţa, prin hotărâre, stabileşte natura activităţilor ce vor fi prestate de acesta în folosul comunităţii, pe baza datelor comunicate de primarul localităţii în care contravenientul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ţinând seama de aptitudinile sale fizice şi psihice, precum şi de nivelul pregătirii profesionale.
OG 55/2002 actualizată prin:
Decizie curtea constituţională - referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 privind desfiinţarea închisorii contravenţionale din 29 decembrie 2008, Monitorul Oficial 887/2008;
Art. 13
În toate situaţiile, instanţa stabileşte prin hotărâre natura activităţilor ce vor fi prestate de acesta în folosul comunităţii, pe baza datelor comunicate de primarul localităţii în care contravenientul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ţinând seama de aptitudinile sale fizice şi psihice, precum şi de nivelul pregătirii profesionale.
OG 55/2002 actualizată prin:
Legea 294/2009 - pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii din 28 septembrie 2009, Monitorul Oficial 645/2009;
Decizie curtea constituţională - referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 privind desfiinţarea închisorii contravenţionale din 29 decembrie 2008, Monitorul Oficial 887/2008;
CAPITOLUL III
Executarea sancţiunilor
Art. 14
Abrogat.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 15
(1)Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se pune în executare de către prima instanţă de judecată prin emiterea unui mandat de executare.
(2)Câte o copie de pe dispozitivul hotărârii, însoţită de mandatul de executare, se comunică primarului unităţii administrativ-teritoriale şi unităţii de poliţie în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa contravenientul, precum şi contravenientului.
(3)Mandatul de executare se întocmeşte în 4 exemplare şi cuprinde: denumirea instanţei care l-a emis, data emiterii, numărul şi data hotărârii care se execută, datele privitoare la persoana contravenientului: numele, prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul şi reşedinţa, dacă este cazul, şi codul numeric personal, precum şi durata şi natura activităţii ce urmează să fie prestată de contravenient.
(4)Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se execută în raza unităţii administrativ-teritoriale în care contravenientul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
Art. 16
Consiliul local stabileşte prin hotărâre, potrivit prevederilor art. 2, domeniile serviciilor publice şi locurile în care contravenienţii vor presta activităţi în folosul comunităţii.
Art. 17
(1)Primarul are obligaţia să aducă la îndeplinire mandatul de executare.
(2)În executarea mandatului primarul stabileşte de îndată conţinutul activităţii ce urmează să fie prestată de contravenient, condiţiile în care acesta execută sancţiunea, precum şi programul de lucru, încunoştinţând despre măsurile luate unitatea la care se va presta activitatea.
(3)La stabilirea conţinutului activităţii ce urmează să fie prestată de contravenient primarul va avea în vedere pregătirea profesională şi starea sănătăţii acestuia, atestate prin acte eliberate în condiţiile legii.
(4)Este interzisă stabilirea pentru contravenient a prestării de activităţi în subteran, în mine, metrou ori în alte asemenea locuri cu un grad ridicat de risc în prestarea activităţii, precum şi în locuri periculoase ori care, prin natura lor, pot pricinui suferinţe fizice sau pot produce daune sănătăţii persoanei.
(5)Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se execută cu respectarea normelor de protecţie a muncii.
(6)Dacă serviciul public în cadrul căruia contravenientul prestează activitatea a fost concesionat unei societăţi comerciale cu capital integral sau parţial privat, contravaloarea prestaţiilor efectuate se virează la bugetul unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se execută sancţiunea.
Art. 18
(1)Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi aplicată şi minorilor, dacă la data săvârşirii faptei au împlinit vârsta de 16 ani. Activitatea se prestează pe o durată cuprinsă între 25 de ore şi 150 de ore.
(2)Este interzisă obligarea minorului la prestarea unei activităţi care comportă riscuri sau este susceptibilă să îi afecteze educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
(3)Primarul, în executarea obligaţiei de a aduce la îndeplinire mandatul de executare, stabileşte conţinutul activităţii, condiţiile în care aceasta se realizează şi programul de lucru al minorului, asigurând aplicarea efectivă a prevederilor alin. (2).
(4)Abrogat.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 78/2008 - privind stabilirea competenţei supravegherii executării obligaţiei minorului de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public, prevăzută la art. 103 alin. 3 lit. c) din Codul penal din 18 iunie 2008, Monitorul Oficial 465/2008;
Art. 19
(1)Supravegherea executării sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii se asigură de către primarul localităţii sau de către primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, prin persoane împuternicite în acest sens, cu sprijinul unităţii de poliţie, în a căror rază teritorială se execută sancţiunea.
(2)Repartizarea sarcinilor şi coordonarea acţiunilor întreprinse de persoanele împuternicite de primar, precum şi modalităţile de acordare a sprijinului de către unităţile de poliţie în vederea supravegherii executării sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii se realizează în baza unui program de supraveghere şi control întocmit de primar, cu acordul unităţii de poliţie în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa contravenientul. Câte un exemplar al programului rămâne în evidenţa autorităţii locale şi a unităţii de poliţie competente teritorial.
(3)Prestarea activităţii în folosul comunităţii se execută pe baza unor norme orientative de muncă stabilite de primar, care să facă posibilă exercitarea controlului, la diferite intervale de timp, de către cei împuterniciţi cu supravegherea executării sancţiunii.
(4)Unitatea din domeniul serviciului public la care contravenientul execută sancţiunea este obligată, la cererea primarului, să comunice datele şi informaţiile solicitate cu privire la executarea sancţiunii.
Art. 20
(1)Contravenientul se prezintă de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile de la primirea mandatului de executare, la primarul unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază îşi are domiciliul sau reşedinţa, pentru luarea în evidenţă şi executarea sancţiunii.
(2)Începerea executării sancţiunii constând în prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se face în cel mult 5 zile de la primirea mandatului de executare.
(3)Primarul are obligaţia să asigure evidenţa sancţiunilor aplicate contravenienţilor şi a executării sancţiunilor, în condiţiile prezentei ordonanţe.
Art. 21
În cazul în care contravenientul, cu rea-voinţă, nu se prezintă la primar pentru luarea în evidenţă şi executarea sancţiunii, se sustrage de la executarea sancţiunii după începerea activităţii sau nu îşi îndeplineşte îndatoririle ce îi revin la locul de muncă, judecătoria, la sesizarea primarului, a unităţii de poliţie sau a conducerii unităţii la care contravenientul avea obligaţia să se prezinte şi să presteze activitatea în folosul comunităţii, poate înlocui această sancţiune cu sancţiunea amenzii.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 211
(1)Executarea sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii se prescrie în termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a aplicat sancţiunea.
(2)Dacă până la punerea în executare a mandatului de executare a sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii sau dacă în timpul executării sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, cu executare, sancţiunea contravenţională nu se mai execută.
OG 55/2002 actualizată prin:
Legea 42/2007 - pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii din 2 martie 2007, Monitorul Oficial 163/2007;
Art. 22
Amenda prevăzută la art. 21 se execută potrivit dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 23
Împotriva măsurilor luate cu privire la conţinutul activităţii, la condiţiile în care se realizează, precum şi la modul în care se exercită supravegherea contravenientul poate face plângere, care se depune la primar sau, după caz, la unitatea de poliţie de care aparţine agentul însărcinat cu supravegherea activităţii. Plângerea împreună cu actul de verificare a aspectelor sesizate se înaintează, în termen de 5 zile de la înregistrare, judecătoriei în a cărei circumscripţie se execută sancţiunea.
Art. 24
(1)Plângerea se soluţionează în termen de 10 zile de la primirea acesteia.
(2)În cazul în care instanţa constată că plângerea este întemeiată, dispune, după caz, schimbarea activităţii sau a măsurilor de supraveghere.
(3)Hotărârea instanţei de judecată este irevocabilă şi se comunică primarului sau unităţii de poliţie la care contravenientul a depus plângerea, precum şi contravenientului.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 25
Abrogat.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 26
(1)Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
(2)Abrogat.
OG 55/2002 actualizată prin:
OUG 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 747/2003;
Art. 27
Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 28
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Legea nr. 82/1999 privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 21 mai 1999, alin. 3 şi 4 ale art. 10 şi art. 11–16 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul justiţiei,
Rodica Mihaela Stănoiu
Ministru de interne,
Ioan Rus
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
| ← OUG 54 2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii... | OG 63 2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri → |
|---|
La rândul său, alin. (3) al aceluiaşi articol, la care este făcută trimiterea, dispune: „Dacă până la punerea in executare a mandatului privind închisoarea contravenţională contravenientul a fost condamnat la închisoare printr-o hotărâre penală
Citește mai mult
definitivă, sancţiunea închisorii contravenţionale se execută după executarea pedepsei închisorii, în cazul în care nu s-a prescris?.Norma cuprinsă în art. 14 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 prevede aplicarea unui spor de până la 6 luni, în cazul existenţei unui concurs între o contravenţie (sancţionată cu închisoare contravenţională) şi o infracţiune. Pentru cele două fapte, contravenţia şi infracţiunea, sancţiunile se stabilesc şi se aplică de instanţe diferite. Astfel, pentru sancţiunea contravenţională, competentă este instanţa contravenţională, adică în primă instanţă judecătoria (în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta), cu recurs la secţia de contencios administrativ a tribunalului (art. 7 alin. 1 şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, corelate cu art. 34 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în forma modificată prin Legea nr. 180/2002). Pentru aplicarea sancţiunilor penale, instanţa competentă şi procedura sunt reglementate de Codul de procedură penală.
2. Normele cuprinse în art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 instituie un regim sancţionator specific în ipoteza unui concurs între o infracţiune şi o contravenţie, adică a unui concurs „mixt“ penal-contravenţional.
Această situaţie este total diferită de aceea a unui concurs „pur“, implicând fapte ilicite având aceeaşi natură juridică, adică fie un concurs de infracţiuni (art. 33 - art. 36 din Codul penal), fie un concurs de contravenţii (art. 10 şi art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi art. 8 alin. 6 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002).
în opinia noastră, soluţia normativă cuprinsă în aceste texte este absurdă, neconstituţională şi contrară Convenţiei europene a drepturilor omului.
3. în primul rând, apreciem că normele juridice relative la consecinţele concursului „mixt“ penal-contravenţional sunt absurde, regimul sancţionator în această ipoteză fiind mult mai sever decât în cazul concursului de infracţiuni (al concursului penal ,,pur“).
Astfel, potrivit art. 1 fraza I din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în forma modificată prin Legea nr. 180/2002, „Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală“. Prin urmare, valorile sociale protejate prin legea contravenţională sunt de o mai mică importanţă decât acelea ocrotite prin legea penală, deci pericolul social al contravenţiilor este mai redus decât cel al infracţiunilor. Pe cale de consecinţă, şi regimul sancţionator contravenţional trebuie să fie mai puţin aspru decât regimul sancţionator penal\ în cazul concursului de infracţiuni, sunt aplicabile dispoziţiile art. 34 din Codul penal. Astfel, dacă instanţa a stabilit, pentru fiecare infracţiune în concurs în parte, numai pedepse cu închisoarea, se recurge la sistemul cumulului juridic, iar nu la acela al cumulului aritmetic, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special şi apoi putându-se aplica un spor (art. 34 alin. 1 lit. b). Pedeapsa aplicată nu poate fi mai mare decât suma aritmetică a pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente (art. 34 alin. 2). Dacă s-au stabilit numai pedepse cu amenda, la pedeapsa cea mai mare, şi care poate fi sporită până la maximul ei special, se poate aplica un spor numai cu amendă, iar nu şi cu închisoare (art. 34 alin. 1 lit. c).
Prin urmare, sub aspectul care ne interesează, reţinem următoarele principii: sistemul sancţionator în cazul concursului de infracţiuni este acela al cumulului juridic, iar nu al cumulului aritmetic; pedeapsa aplicată, incluzând sporul, nu poate depăşi suma aritmetică a pedepselor stabilite pentru infracţiunile concu.ente; un spor de pedeapsă cu caracter privativ de libertate nu poate fi adăugat la o pedeapsă cu amenda.
a. în ceea ce priveşte cazul concursului „mixt“ penal-contravenţional, în primul rând menţionăm că, dimpotrivă, art. 14 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 stabileşte expres sistemul cumulului aritmetic, mult mai sever decât acela al cumulului juridic. Singura ipoteză în care executarea sancţiunii închisorii contravenţionale nu se cumulează cu executarea pedepsei (penale) a închisorii este aceea a prescrierii executării sancţiunii contravenţionale (în termen de 1 an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a aplicat închisoarea contravenţională, potrivit art. 14 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi art. 14 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002). Or, dacă în cazul concursului de infracţiuni, ca urmare a sistemului cumulului juridic, pedeapsa mai uşoară este absorbită în cea mai grea, ar fi normal ca aceeaşi să fie situaţia când în concurs
cu o infracţiune intră o contravenţie (adică, prin definiţie, o faptă cu un grad de pericol social mai redus şi căreia trebuie să îi corespundă o sancţiune mai uşoară). în mod contrar şi absolut nejustificat, legiuitorul a preferat, aşa cum am văzut, soluţia cumulului aritmetic al sancţiunilor în cazul concursului „mixt“ dintre o infracţiune şi o contravenţie.
b. în al doilea rând, alin. (4) din art. 14 al Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 prevede că, dacă infracţiunea şi contravenţia sunt în concurs, iar instanţa contravenţională a aplicat prima sancţiunea (cu închisoarea contravenţională) prin hotărâre irevocabilă, fără însă ca mandatul să fi fost pus în executare, instanţa penală, stabilind pedeapsa pentru infracţiune, poate aplica un spor de până la 6 luni. Evident, acest spor are natura unei pedepse (penale), deoarece este aplicat de instanţa penală, fiind adăugat la o pedeapsă (penală) stabilită pentru săvârşirea unei infracţiuni.
în cazul în care ne aflăm în prezenţa unui concurs de infracţiuni, instanţa penală face mai întâi aplicarea regulilor penale privind pedeapsa pentru concursul de infracţiuni, apoi aplică dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002.
Acest text ridică două probleme, cauzate de absenţa unei norme care să impună anumite limitări, aşa cum o fac textele penale pentru cazul concursului penal „pur“. Pe de o parte, pedeapsa aplicată de instanţa penală, prin adăugarea sporului ca urmare a concursului dintre infracţiune şi contravenţie, poate fi mai mare decât suma aritmetică dintre pt deapsa cu închisoarea stabilită pentru infracţiune şi sancţiunea închisorii contravenţionale aplicate de instanţa contravenţională. Pe de altă parte, sporul de până la 6 luni închisoare poate fi aplicat şi dacă instanţa penală a stabilit doar pedeapsa amenzii penale. Repetăm, pentru nici una dintre aceste două ipoteze nu există limitări exprese în Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, ceea ce face ca, şi sub acest aspect, în mod total nejustificat, regimul sancţionator al concursului „mixt“ penal-contravenţional să fie mai aspru decât acela al concursului de infracţiuni.
c. In al treilea rând, în cazul în care condiţiile prevăzute la alin. (3) şi alin. (4) din art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 sunt întrunite cumulativ (adică este vorba de un concurs între o infracţiune şi o contravenţie, sancţiunea contravenţională aplicată este închisoarea contravenţională, hotărârea contravenţională este irevocabilă, dar mandatul nu a fost pus în executare, iar ulterior se pronunţă şi instanţa penală), urmările juridice prevăzute de aceste două texte se regăsesc în mod cumulativ, adică instanţa penală poate aplica un spor de până la 6 luni închisoare, iar ulterior executării sancţiunii penale privative de libertate se execută şi sancţiunea contravenţională cu închisoarea, dacă aceasta nu s-a prescris.
Această soluţie rezultă din faptul că aplicarea alin. (4) al art. 14 nu exclude aplicarea alin. (3) din acelaşi act normativ, neexistând nici o indicaţie expresă în acest sens, astfel încât normele se cumulează. Soluţia este întărită de faptul că, în timp ce aplicarea sporului penal de 6 luni închisoare prevăzut la alin. (4) este numai o facultate acordată de legiuitor instanţei penale pentru cazul concursului „mixt“ penal-contravenţional, regula din alin. (3) - adică executarea cumulată aritmetic a sancţiunilor privative de libertate, penală şi contravenţională, şi în această ordine cronologică - este imperativă.
Prin urmare, spre deosebire de soluţia concursului de infracţiuni, în cazul concursului între o contravenţie şi o infracţiune (cu îndeplinirea tuturor cerinţelor din art. 14 alin. 3 şi 4), nu numai că sancţiunile privative de libertate contravenţională şi penală se cumulează aritmetic (iar nu juridic), dar sancţionarea înseamnă, în mod distinct şi prealabil cumulului aritmetic, şi aplicarea unor spor penal cu închisoarea pentru contravenţia concurentă.
d. în concluzie, concursul „mixt“ penal-contravenţional, în condiţiile art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, are drept consecinţă, sub aspect sancţionator: aplicarea imperativă a sistemului cumulului aritmetic, iar nu a celui juridic, între închisoarea contravenţională şi pedeapsă; posibilitatea aplicării unui spor penal de până la 6 luni închisoare;
posibilitatea ca acest spor penal cu caracter privativ de libertate să fie adăugat unei pedepse cu amenda penală; posibilitatea ca pedeapsa (penală) rezultată în urma aplicării sporului să depăşească suma aritmetică a duratelor închisorii contravenţionale şi închisorii penale stabilite pentru contravenţia şi infracţiunea în concurs; cumularea obligatorie a regulii sporului penal de până la 6 luni închisoare (dacă a fost aplicat de instanţa penală) cu regula cumulului aritmetic dintre închisoarea contravenţională şi pedeapsă (penală).
La limită, se poate ajunge la următoarea situaţie, complet aberantă, dar perfect posibilă strict potrivit textelor (sau, mai degrabă, potrivit „tăcerilor" pe care acestea le „conţin" în mod profund): pentru o contravenţie, instanţa contravenţională aplică sancţiunea închisorii contravenţionale de 1 lună (minimul general), hotărârea rămânând irevocabilă, dar mandatul nefiind încă pus în executare; ulterior, pentru o infracţiune, instanţa penală stabileşte pedeapsa închisorii penale de 15 zile (minimul general); cele două fapte fiind în concurs, instanţa penală adaugă un spor de 6 luni, pedeapsa (penală) aplicată fiind de 6 luni şi 15 zile închisoare penală; după executarea pedepsei (penale), se execută şi sancţiunea închisorii contravenţionale de 1 lună. Prin urmare, în total, privarea de libertate a durat 7 luni şi 15 zile, deşi pentru fiecare faptă ilicită în parte sancţiunile stabilite au fost de 1 lună şi, respectiv, 15 zile, adică în total (sumă aritmetică) 1 lună şi 15 zile. Durata privării de libertate a fost însă de 5 ori mai mare decât respectiva sumă aritmetică. Pentru comparaţie, dacă ambele fapte ar fi constituit infracţiuni (adică, prin ipoteză, vătămarea produsă valorilor sociale ar fi fost mai gravă), pentru un concurs între aceste două infracţiuni, când pedepsele stabilite pentru fiecare în parte ar fi fost tot de 1 lună şi, respectiv, de 15 zile, pedeapsa care putea fi aplicată de instanţa penală putea fi de minimum 1 lună şi de maximum 1 lună şi 15 zile.
4. în egală măsură, soluţia normativă înscrisă în art. 14 alin. (4) Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, constând în posibilitatea instanţei penale de a aplica - în cazul concursului dintre o infracţiune şi o contravenţie, dacă sunt îndeplinite cerinţele alin. (3) ale aceluiaşi articol - un spor la pedeapsa (penală) stabilită pentru infracţiunea săvârşită, este neconstituţională.
Astfel, este evident că acest spor de până la 6 luni închisoare, după cum am arătat, se aplică de instanţa penală, adăugându-se unei pedepse (penale) pentru săvârşirea unei infracţiuni. Prin urmare, chiar dacă este cauzat de un concurs între o infracţiune şi o contravenţie, sporul are o natură penală. El reprezintă o pedeapsă (penală) privativă de libertate.
Or, potrivit art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţia României, „Prin lege organică se reglementează: [...] infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora Noţiunea de „pedeapsă", utilizată în acest text şi în acest context, are în mod evident în vedere sancţiunile determinate de săvârşirea de infracţiuni. în acelaşi timp, art. 114 alin. (1) din Constituţie interzice ordonanţelor „simple", adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, să intervină în domeniul rezervat legilor organice.
Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 este o ordonanţă „simplă", adoptată în temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) şi al art. 114 alin. (1) - (3) din Constituţie şi al art. 1 pct. 111.1 din Legea nr. 411/ 2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.
Rezultă evident că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 sunt contrare dispoziţiilor art. 114 alin. (1) corelate cu acelea ale art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, deoarece printr-o ordonanţă „simplă" se stabileşte o pedeapsă (penală).
5. Nu în ultimul rând, soluţia care rezultă din aplicarea art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonar'a Guvernului nr. 55/2002 este şi neconvenţională.
Aşa cum am arătat mai sus, în cazul cumulului dintre o contravenţie şi o infracţiune, dacă instanţa penală a aplicat sporul penal de până la 6 luni închisoare, iar executarea sancţiunii contravenţionale nu s-a prescris, după executarea pedepsei (penale) trebuie executată şi sancţiunea închisorii contravenţionale. Rezultă că, prin executarea cumulată aritmetic a pedepsei (penale) aplicate pentru infracţiune, care include sporul penal adăugat pentru concursul „mixt“ penal-contravenţional, şi a sancţiunii închisorii contravenţionale, faptele ilicite (penală şi contravenţională) sunt sancţionate de două ori: o dată prin sancţiunea stabilită pentru fiecare în parte (şi care se execută în mod separat, cumulându-se aritmetic) şi o dată prin adăugarea sporului penal la pedeapsa stabilită de instanţa penală, pentru cumulul dintre contravenţie şi infracţiune.
în acelaşi sens, dar dintr-o altă perspectivă, având în vedere faptul că acest regim sancţionator special este conţinut în actul normativ reprezentând dreptul comun în materia închisorii contravenţionale, se poate spune că o contravenţie este sancţionată de două ori: prin închisoarea contravenţională aplicată de instanţa contravenţională prin hotărâre irevocabilă şi prin sporul de până la 6 luni închisoare aplicat de instanţa penală.
Pe de altă parte însă, art. 4 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia europeană a drepturilor omului consacră dreptul la non bis in idem, nici o persoană neputând fi condamnată penal de jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru o infracţiune pentru care a fost deja condamnată printr-o hotărâre definitivă, conform legii şi procedurii penale ale respectivului stat. Acest drept (alături de cele consacrate de art. 2 şi art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţie) reprezintă o garanţie suplimentară în materie penală a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului (alături de acelea înscrise în par. 2 şi 3 ale art. 6).
în egală măsură, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de „penal" (şi, consecutiv, cea de „infracţiune"), utilizată în art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului (şi, consecutiv, în art. 2, art. 3 şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie) este o noţiune autonomă, cu un sens propriu, care nu se suprapune peste sensurile date aceluiaşi cuvânt de legislaţiile naţionale. în mod constant, sancţiunile privative de libertate au fost calificate de instanţa de la Strasbourg drept „penale", chiar dacă, potrivit dreptului intern al statului pârât, ele aveau o natură juridică extrapenală.
Aşa fiind, rezultă clar că art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană a drepturilor omului este aplicabil (materia închisorii contravenţionale fiind inclusă fără dubiu în sfera noţiunilor europene autonome de „penal" şi „infracţiune") şi că el este violat de dubla sancţionare a unei contravenţii, prin închisoare contravenţională aplicată prin hotărâre irevocabilă a instanţei contravenţionale şi apoi prin adăugarea unui spor de până la 6 luni închisoare la pedeapsa (penală) stabilită de instanţa penală, situaţie reglementată de art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002.
6. Tot neconstituţionale sunt, în opinia noastră, şi dispoziţiile cuprinse în art. 18 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, conform căruia: „Obligaţia minorului de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public, prevăzută la art. 103 alin. 3 lit. c) din Codul penal, se aplică şi se execută în condiţiile prezentei ordonanţe.“
Art. 103 din Codul penal reglementează instituţia libertăţii supravegheate, care este o măsură educativă ce se poate lua faţă de minorul care răspunde penal. Instanţa penală care ia măsura libertăţii supravegheate poate impune minorului ca, pe durata executării, să respecte una sau mai multe obligaţii, între care şi aceea de la alin. (3) lit. c), adică prestarea unei activităţi neremunerate într-o instituţie de interes public.
Este adevărat că, în sistemul Codului penal, măsurile educative nu constituie „pedepse", însă ele fac parte, alături de acestea, din categoria sancţiunilor penale. Astfel, o măsură educativă este o consecinţă negativă a săvârşirii unei infracţiuni de un minor care răspunde
penal, şi care are atât un rol educativ, cât şi unul punitiv. Prin urmare, caracterul sancţionator al măsurilor educative nu poate fi negat.
Or, aşa cum arătam, art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie cere ca prin lege organică să fie reglementate infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. Este de principiu faptul că sensul termenilor utilizaţi de Legea fundamentală este mai larg decât sensul strict, specific, utilizat de actele normative inferioare pentru fiecare ramură de drept, deoarece una dintre cerinţele de bază ale unei constituţii este maxima sa adresabilitate cetăţenilor şi, pe cale de consecinţă, utilizarea unui limbaj cât mai accesibil, uzual, iar nu a unuia de strictă specialitate. Aşa fiind, prin „pedeapsă" în art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie trebuie înţelese toate sancţiunile care sunt consecinţa săvârşirii unei infracţiuni, iar nu numai „pedepsele" în sensul strict al Codului penal. Dacă ar fi altfel, oricând ar fi posibilă o fraudă la Constituţie, adică ocolirea imperativului constituţional al legii organice în materie prin simpla atribuire a altei denumiri decât „pedeapsă" unei sancţiuni ce trebuie aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni.
Aşadar, rezultă că măsurile educative din Codul penal, ca sancţiuni penale, sunt incluse în sfera noţiunii de „pedeapsă" din art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie. Pe cale de consecinţă, atât ele, cât şi regimul executării lor, aparţin domeniului rezervat legii organice şi unde intervenţia ordonanţei simple nu este permisă. Or, art. 18 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 reglementează tocmai regimul executării acestei sancţiuni penale, ceea ce este neconstituţional, prin raportare la art. 72 alin. (3) lit. f) şi art. 114 alin. (1) din Constituţie.
Nu în ultimul rând, art. 18 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, corelat cu art. 28 din acelaşi act normativ, realizează o modificare sau o abrogare expresă indirectă a art. 103 din Codul penal şi a art. 480 - art. 493 din Codul de procedură penală, care fac parte din domeniul rezervat legii organice, aspect de asemenea neconstituţional.
7. Potrivit regulilor de tehnică normativă, Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 a fost elaborată sau avizată de Ministerul Justiţiei şi de Ministerul de Interne, a fost avizată de Consiliul Legislativ, a fost înregistrată la Secretariatul General al Guvernului şi a fost adoptată de Guvern. Cu toate acestea, soluţiile normative aberante, neconstituţionale şi neconvenţionale conţinute în ea s-au impus, aspect care (din păcate) nici nu mai surprinde.
Tot ce se (mai) poate spera este fie ca Parlamentul, în procesul de adoptare a legii de aprobare, să abroge aceste texte, fie ca ele să fie invalidate de Curtea Constituţională.