Art. 13 Cod penal Aplicarea legii penale mai favorabile Aplicarea legii penale în timp LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE

Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):

► Art. 5 "(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile."

Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-5

Prin sentinţa atacată cu apel prima instanţă a respins contestaţia la executare formulată de condamnat în baza art. 13 şi 14 alin. 1 C. pen. şi art. 461 lit. d C. proc. pen., cu motivarea că legea nouă - Legea nr. 140/ 1996 - nu prevede pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia o pedeapsă mai uşoară decât legea anterioară, aplicată de instanţa care a pronunţat condamnarea.

Potrivit art. 14 alin. 1 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară,

Citește mai mult

sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

Din lucrările dosarului rezultă că contestatorul a fost condamnat, în anul 1988, la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt în paguba avutului obştesc prevăzută în art. 208, 209 raportat la art. 224 alin. 3 C. pen., prejudiciul cauzat părţii civile -I. C. L. Alimentara -fiind de 2.000.000 lei.

Prin Legea nr. 140/1996 a fost abrogat titlul IV - "Infracţiuni contra avutului obştesc" - din partea specială a Codului penal, care cuprindea şi art. 224 C. pen. Pe de altă parte, prevederile din Codul penal referitoare la noţiunea de "obştesc" (art. 145 C. pen.) şi la cea de "avut obştesc" (art. 223-235 C. pen.) au fost abrogate parţial prin art. 150 alin. 1 din Constituţie, rămânând în vigoare doar cu privire la bunurile care fac parte din proprietatea publică, astfel cum este definită prin art. 135 alin. 4 din Constituţie.

Bunurile ce aparţineau, în speţă, părţii civile neîncadrându-se în noţiunea de proprietate publică, fapta săvârşită de inculpat se încadrează, în prezent, în art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g şi i C. pen. şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, adică cu o pedeapsă având un maxim special mai mic decât cel prevăzut de legea anterioară (art. 224 alin. 3 C. pen.), care era de 20 de ani închisoare.

Prima instanţă, deşi a constatat că prin Legea nr. 140/1996 a fost abrogat titlul consacrat infracţiunilor contra avutului obştesc, a considerat că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 208-209 C. pen., deoarece în alin. ultim al art. 209 C. pen., astfel cum a fost modificat prin legea de mai sus, se prevede că furtul care a avut "consecinţe deosebit de grave" se pedepseşte cu închisoarea al cărei maxim este de 20 de ani, astfel că nu a intervenit o lege mai favorabilă. Pentru a ajunge la constatarea că, în speţă, fapta reţinută în sarcina contestatorului a avut consecinţe deosebit de grave, prima instanţă a ţinut seama de rata inflaţiei şi de paritatea leu/dolar SUA care, raportate la valoarea prejudiciului cauzat la data săvârşirii faptei -2.000.000 lei - conduc la un prejudiciu în valoare de peste un miliard de lei.

Acest raţionament, prin care s-a justificat respingerea contestaţiei la executare, este greşit, deoarece, potrivit art. 146 C. pen., prin "consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă mai mare de 50.000.000 de lei iar aplicarea coeficientului de inflaţie la prejudiciul de 2.000.000 de lei, cauzat în 1988, pentru determinarea încadrării juridice, nu este legală, fiind de principiu că, în măsura în care se are în vedere soluţionarea acţiunii penale, trebuie să se ţină seama de valoarea prejudiciului din momentul săvârşirii infracţiunii; numai cu ocazia rezolvării acţiunii civile se poate pune problema calculării valorii prejudiciului în raport cu procentul inflaţiei, dar în speţă acest mod de calcul nu poate fi luat în considerare, paguba fiind acoperită integral.

în consecinţă, se va admite apelul, se va desfiinţa sentinţa atacată şi, în fond, se va admite contestaţia la executare, reducându-se pedeapsa la 15 ani închisoare.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1460/1998

întrucât, la data de 16 octombrie 1990, când au săvârşit infracţiunea de evadare din starea de deţinere preventivă inculpaţii erau minori, iar până la judecarea definitivă a cauzei a fost adoptată Legea nr. 104 din 1 octombrie 1992, care a abrogat Decretul nr. 218/1977 şi a repus în vigoare, cu unele modificări, toate dispoziţiile cuprinse în Titlul V ("Minoritatea"), din partea generală a Codului penal, se impune, în baza art. 13 alin. 1 C. pen. ca, în cauză, să se facă aplicarea Decretului nr. 218/1977 care, spre deosebire de Codul penal, prevede numai măsuri educative.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 119/A/1996