Art. 9 Cod penal Extrădarea Aplicarea legii penale în spaţiu LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE

Capitolul II
LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE

Secţiunea I
Aplicarea legii penale în spaţiu

Art. 9

Extrădarea

Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenţie internaţională, pe bază de reciprocitate şi, în lipsa acestora, în temeiul legii.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 9 Cod penal Extrădarea Aplicarea legii penale în spaţiu LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE




defara 3.02.2014
Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):

► Art. "(1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internaţional la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condiţiile legii.
(2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii.
(3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii."

Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-14
Răspunde
tudordan 12.07.2012
Prin sentinţa, atacată cu apel de către parchet, Tribunalul Municipiului Bucureşti a admis cererea formulată de un cetăţean turc, condamnat la 19 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de omor şi aflat în executarea pedepsei, de a fi transferat, în vederea executării restului de pedeapsă, în Republica Turcia. în motivarea acestei soluţii, tribunalul s-a referit la prevederile art 9 C. pen. şi la dispoziţiile Convenţiei încheiate între România şi Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate - convenţie ce a fost promulgată, prin decret prezidenţial, devenind Legea nr.
Citește mai mult 99/1992.

Apelul declarat de parchet este întemeiat deoarece, din conţinutul acestei legi - art. 18 şi 20 - rezultă că cererile de transferare se transmit direct între ministerele de justiţie şi că, atunci când propunerea de transferare este aprobată, cele două ministere sunt obligate să convină neîntârziat asupra locului şi modalităţilor de transferare a condamnatului; nu rezultă, din conţinutul Legii nr. 99/1992 că, pentru transferarea persoanelor condamnate, între cele două state, ar trebui urmată o procedură judecătorească.

în consecinţă, se va admite apelul, se va desfiinţa sentinţa atacată şi se va dispune trimiterea cererii celui condamnat Ministerului de Justiţie, competent să o soluţioneze.

C. Apel Bucureşti, s. ll-a pen., dec. nr. 51/A/1996
Răspunde
tudordan 12.07.2012
rin sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti s-a admis cererea formulată de un cetăţean turc, condamnat la pedeapsa închisorii de către aceeaşi instanţă, de a fi transferat în vederea executării restului de pedeapsă, în Republica Turcia.

Apelul declarat de parchet împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Municipiului Bucureşti.

împotriva hotărârilor pronunţate de cele două instanţe a declarat recurs condamnatul, care şi-a retras cererea de transfer, deoarece urmează să fie liberat condiţionat

Luând act de retragerea cererii de transfer, formulată de
Citește mai mult condamnat, curtea urmează să dispună casarea sentinţei şi deciziei pronunţate în cauză şi, rejudecând, să respingă -în baza art. 385^15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. - cererea de transfer.
De altfel, chiar şi dacă condamnatul nu şi-ar fi retras cererea, cele două hotărâri atacate urmau a fi casate, deoarece soluţionarea cererilor de transfer în altă ţară, în scopul executării pedepsei, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 99/1992, nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 486/1996

NOTĂ. Ni se pare că argumentul subsidiar, arătat în cuprinsul deciziei, era hotărâtor pentru soluţionarea recursului şi trebuia să primeze.

într-adevăr, din prevederile art. 18 şi 20 ale Legii nr. 99/1992 rezultă că, cererile de transfer în vederea executării pedepselor, se transmit direct între Ministerele de Justiţie din Turcia şi România şi că, în cazul aprobării cererii, cele două ministere trebuie să convină asupra locului, datei şi modalităţilor de trasferare a condamnatului; legea nu prevede ca, în soluţionarea unor asemenea cereri, să se urmeze o procedură judecătorească.

Aşa fiind, curtea trebuia să admită recursul, în baza art. 385^9 pct. 1 C. proc. pen. - cauza fiind soluţionată fără competenţă de instanţa de fond şi de cea de apel - să desfiinţeze ambele hotărâri şi să dispună trimiterea, atât a cererii de transfer, cât şi a cererii de retragere a acesteia, Ministerului Justiţiei, competent să le soluţioneze.

Or, curtea nu a procedat aşa, ci, luând act de retragerea cererii de transfer, a admis - pentru acest motiv - recursul şi, rejudecând, a respins cererea. în acest fel, curtea, pe de o parte, a rezolvat - fără competenţă - cererea şi, pe de altă parte, a dat cererii o soluţie de respingere, deşi aceasta fusese retrasă.
Răspunde