Art. 18 Cod penal Pericolul social al faptei DISPOZIŢII GENERALE
| Comentarii |
|
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 18
Pericolul social al faptei
Faptă care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Art. 181
Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91.
Cod penal actualizat prin:Lege nr. 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010 ;
| ← Art. 17 Cod penal Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii... | Art. 19 Cod penal Vinovăţia DISPOZIŢII GENERALE → |
|---|
Aprecierea făcută de prima instanţă în sensul că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni este o apreciere de fapt, astfel că motivul invocat de parchet - greşita aplicare a art. 18^1 C. pen. - nu poate fi analizat în cadrul nici unuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 385^9 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1186/1998
Potrivit acestui text, există caz de casare când s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege; or, condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, deşi - fapta săvârşită neprezentând
Citește mai mult
gradul de pericol social al unei infracţiuni - s-ar fi impus aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, însoţind o soluţie de achitare, nu reprezintă o greşită individualizare a pedepsei, ci o soluţie nelegală, căci lipseşte una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii. Ca atare, susţinerea inculpatului trebuie examinată în cadrul cazului de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 17^1 C. proc. pen.C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 308/1998
Notă: în sens contrar, v. C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 93/1998
Hotărârile contrare legii sunt acelea prin care se dispune ceea ce legea opreşte sau se omite aplicarea unei dispoziţii exprese, imperative, a legii; celelalate erori de drept constituie cazuri de greşită aplicare a legii.
în
Citește mai mult
speţă, nu poate fi vorba, însă, de o greşită aplicare a legii, câtă vreme s-a reţinut în mod corect de către ambele instanţe vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 215 alin. 2 şi 3 C. proc. pen., dar instanţa de fond şi cea de recurs au apreciat în mod diferit gradul de pericol social al faptei.C. Apel Bucureşti, s. a ll-a pen., dec. nr. 264/1998
Citește mai mult
înlocuire a răspunderii penale cu o răspundere ce atrage o sancţiune cu caracter administrativ, potrivit art. 90 C. pen.în conformitate cu prevederile art. 90 pct. 1 lit. b C. pen. (în vigoare la data săvârşirii faptei), în cazul în care este investită cu judecarea unei fapte care, în conţinutul ei concret şi în împrejurările în care a fost săvârşită, prezintă un grad de pericol social redus şi nu a produs urmări grave, instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale.
Astfel, dacă se are în vedere că, în speţă, inculpata a comis fapta într-o perioadă friguroasă a anului, că are în îngrijire 5 copii, că prejudiciul, care nu este mare, a fost acoperit, că a avut o atitudine procesuală sinceră şi de regret, se impune concluzia că fapta săvârşită de ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi, ca atare, conform art. 18^1 C. pen., nu constituie infracţiune.
în consecinţă, admiţându-se recursul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. b1 C. proc. pen., inculpata va fi achitată, fără a i se aplica o sancţiune cu caracter administrativ, întrucât operează prevederile art. 7 din Legea nr. 137/1997.
C. Apel Bucureşti, s. a ll-a pen., dec. nr. 134/1998
Notă: Instanţa de recurs confundă - după cum reiese din cuprinsul deciziei - două instituţii juridice deosebite: înlocuirea răspunderii penale prevăzută în art. 90 C. pen. şi cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută în art. 18^1 C. pen. Confuzia se datoreşte, probabil, faptului că în ambele situaţii făptuitorul este supus unor sancţiuni cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen.
Că este vorba de instituţii deosebite rezultă din următoarele trăsături distinctive:
- în cazul înlocuirii răspunderii penale fapta săvârşită constituie infracţiune, însă, din cauza gradului său redus de pericol social, răspunderea penală este înlocuită cu o răspundere ce atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ; în cazul situaţiei reglementate prin art. 181 C. pen., fapta săvârşită, fiind lipsită de gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu constituie infracţiune şi, pe cale de consecinţă, nu atrage răspunderea penală, astfel că aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ nu se produce ca urmare a înlocuirii răspunderii penale.
- înlocuirea răspunderii penale poate avea loc numai în cazul săvârşirii anumitor infracţiuni, cu un grad de pericol social generic redus, limitativ indicate în art. 90 alin. 1 lit. a C. pen.; aplicarea art. 18^1 C. pen. este în principiu posibilă în cazul oricărei infracţiuni, dacă pericolul social concret se situează sub limita gradului de pericol social al unei infracţiuni.
- înlocuirea răspunderii penale este de atributul exclusiv al instanţei de judecată; aplicare art. 181 C. pen. se poate face şi de procuror.
Cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 15 C. proc. pen. - în cadrul căruia a fost examinată, în speţă, critica formulată de recurentă - se referă numai la existenţa uneia din cauzele de înlăturare a răpunderii penale care ar fi condus la încetarea procesului penal, prevăzute în art. 10 lit. f-h şi j C. proc. pen.; textul nu vizează şi cazul de la lit. i - înlocuirea răspunderii penale -, deoarece, în acest caz este Vorba de o "chestiune apreciere, ceea ce nu cade în atribuţiile instanţei de recurs" (Gr. Theodoru, Drept procesual penal, Partea specială, Editura Cugetarea, Iaşi, 1998, p. 405). Cu atât mai mult nu putea fi examinată, în cadrul aceluiaşi caz de casare, incidenţa art. 18^1 C. pen., deoarece art. 385^9 pct. 15 C. proc. pen. presupune existenţa răspunderii penale, care este înlăturată, pe când lipsa gradului de pericol social al unei infracţiuni exclude, în mod obiectiv, ab initio, caracterul penal al faptei şi, implicit, a răspunderii penale, astfel că nu se poate vorbi de o înlăturare a acesteia.
Citește mai mult
pericolul social al unei infracţiuni.în speţă nu există cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 18 C. proc. pen., deoarece achitarea inculpatului nu a fost determinată de o situaţie de fapt greşit stabilită, ci de aprecierea instanţei de apel asupra gradului de pericol social al faptelor comise, care au fost corect reţinute.
Aplicarea dispoziţiilor art. 18^1 C. pen. fiind consecinţa aprecierii instanţei asupra uneia din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii - gradul de pericol social -, critica formulată cu privire la această apreciere nu poate fi valorificată în recurs în cadrul nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385^9 C. proc. pen.
Singurul caz de casare din cele expres şi limitativ prevăzute în acest articol, prin care se poate valorifica o greşită apreciere a instanţelor de fond, este cel prevăzut la pct. 14 teza Il-a din art. 385^9 C. proc. pen., care se referă în exclusivitate la individualizarea pedepsei; dar în cadrul său nu se poate aprecia şi asupra aplicabilităţii art. 18^1 C. pen., care are drept consecinţă aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, nu a unei pedepse.
C. Apel Bucureşti, s. a ll-a pen., dec. nr. 112/1998
în sensul art. 385^9 pct. 17^1 C. proc. pen., hotărâre contrară legii este aceea
Citește mai mult
prin care s-a dispus ceea ce legea opreşte sau s-a omis aplicarea unei dispoziţii imperative a legii; celelalte erori de drept constituie cazuri de greşită aplicare a legii.Hotărârea pe care, în speţă, parchetul a atacat-o cu recurs nu este viciată de nici una din aceste deficienţe, deoarece instanţa, reţinând în mod temeinic fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, i-a dat o corectă încadrare juridică şi a apreciat, în conformitate cu prerogativele sale legale, gradul ei de pericol social.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 93/1998
Semnalăm şi decizia nr. 250/1997 a Curţii de Apel Bucureşti, s. a II-a pen. (Culegere VIII, p. 117), prin care s-a statuat că atunci când la stabilirea gradului de pericol social concret al faptei prevăzute de legea penală, instanţa n-a luat în considerare toate criteriile arătate în art. 18^1 alin. 2 C. pen., s-a făcut o greşită aplicare a legii - caz de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 17^1 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 11/1998