Art. 184 Cod penal Vătămarea corporală din culpă Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII
| Comentarii |
|
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII
Secţiunea II
Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
Art. 184
Vătămarea corporală din culpă
Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 şi 21, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevăzută la art. 181, săvârşite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Când săvârşirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Dacă faptele prevăzute la alin. 3 şi 4 sunt săvârşite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.
Pentru faptele prevăzute în alin. 1 şi 3, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Pentru faptele prevăzute la alin. 2 şi 4, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Cod penal actualizat prin:Lege nr. 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010 ;
Lege nr. 169/2002 - privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, Monitorul Oficial 261/2002;
| ← Art. 183 Cod penal Lovirile sau vătămările cauzatoare de... | Art. 185 Cod penal Provocarea ilegală a avortului Avortul... → |
|---|
Va rog sa raspundeti pt ca am nevoie repede!
Multumesc anticipat!
10 ani si afost lovita de batuta de un baiat de 17 ani cu piciaorele si pumni si am fost la doctorita de familie si a spus ca q doare unde lovito dar nu ia rupt nimic ca a are noroc ca este mai dezvoltata
► Art. 196 "(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a
Citește mai mult
măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."
Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-196
Citește mai mult
Soferul nu a schitat nici un gest de franare, cu aceeasi viteza cu care a intrat in cadrul camerei de supraveghere, cu aceeasi viteza a trecut pe trecerea de pietoni a acrosat tanara, si a iesit din cadrul camerei de supraveghere, aprox. 10 m de la trecerea pentru pietoni. Un tanar care iesea dintr-un magazin, n-a vazut accidentul, a vazut-o pe tanara intinsa pe asfalt s-a apropiat de ea, a vazut ca era in stare grava si s-a asezat in dreptul ei pentru a o proteja de alte vehicule care ar fi putut da peste ea. La cateva secunde apare in fuga soferul care a accidentat-o, dinspre trotuar o i-a in brate si o muta pe trotuar, la aprox 10 m de trecerea de pietoni. In cateva secunde se aduna lume in jurul accidentatei, si de pe o parte si de alta a bulevardului, circulatia este paralizata cateva momente, se observa ca se apropie un barbat, se uita la ea dupa care scoate mobilul si suna pe cineva presupun la 112, pentru ca dupa aceea se indreapta catre masina lui oprita pe cealalta parte a bulevardului deschide porbagajul si in acel moment se termina filmarea. Cand a venit politia a constatat: Tanara fusese transportata la spital de salvare, masina soferului care a accidentat-o era stationata la 50 metri de trecere langa trotuar, nici o urma de franare, pete de sange pe trotuar. Soferul care a provocat accidentul nestiind ca accidentul a fost surprins pe camera de supraveghere, a declarat ca accidentul a avut loc in afara trecerii de pietoni, pe prima banda, nu l-a putut evita deoarece tanara i-a sarit in fata, pur si simplu s-a trezit cu ea in partea dreapta a masinii si a acrosat-o. In urma accidentului a rezultat: avarii auto, bara fata, capota motor, far dreapta, parbriz, oglinda dreapta. Victima: dubla fractura tibie si peroneu, dubla fractura clavicula, cap spart langa tampla dreapta, julituri, echimoze si vanatai pe toata suprafata corpului, brate si picioare.In opinia mea tanand cont de imprejurari, trecerea era marcata cu indicatoare vizibile de la distanta, marcajul pietonal era vosit in maro spre rosu, culoare distincta fata de culoarea asfaltului si cu dungi longitudinale albe, soferul vinovat de vatamare, a vazut auto care a incetinit si a oprit pe prima banda; in momentul in care victima s-a angajat pe trecerea de pietoni, masina care a accidentat-o se afla la cel putin 50 metri de trecere, consider ca soferul nu a respectat codul rutier privind trecerea de pietoni, a vazut, sau trebuia sa vada tanara de la cel putin 5 metri, a constientizat pericolul accidentarii si consecintele, si le-a asumat. Faptul ca nu a schitat nici un gest de franare, presupune intentia de a accidenta, de lovire. In continuare intra intr-o cascada de fapte nelegale, a incercat sa modifice locul si conditiile, nu a luat toate masurile prevazute de codul rutier: conservarea locului si a probelor, mutarea victimei netinand cont daca victima intinsa pe asfalt are afectata coloana si nu in ultimul rand inducerea in eroare a agentului de politie prin declaratia care a dat-o. In lipsa altor probe sau martori politia a luat drept buna declaratia soferului pana a doua zi cand a intrat in posesia imaginilor de pe camera de supraveghere. Soferul era constient ca toate aceste fapte sunt incorecte, nelegale si totusi si le-a asumat fiind costient de consecinte.De asemeni consider ca prin actiunea soferului, victimei i s-a pus viata in pericol, a lovit victima, a aruncat-o pe banda 1 unde putea fi pur si simplu calcata de un sofer neatent sau imprudent, iar el a continuat sa ruleze cu masina ca si cum nu s-a intamplat nimic.
Citește mai mult
mi-a fost retinut pana la elucidarea cazului si de abia acum politia a innaintat dosal la parchet pentru inceperea urmaririi penale impotriva ambilor soferi cu incadrare la art.184.Pana acum am stat 7 luni dupa soferul si unul dintre pasagerii din celalalt auto implicat in coliziune pentru ca acestia sa depuna cert.medico-legale.de .atentie soferul de 3 zile cu solicitarea unor despagubiri de 60.000 lei si celalat nu stiu inca cate zile.E normal acest lucru si daca da cum ar trebui sa procedez eu in continuare pentru a iesi odata din cosmarul asta....adica si nevinovat si cu masina praf si cu urmarire penala......si cu mai ce????
Multumesc anticipat pt orice sfat care ma poate ajuta!
Citește mai mult
intampla daca acestia nu dau declaratia si daca pot cere despagubiri?astepr raspuns.multumesc anticipat.Anu asta in luna ianuarie.in timp ce ma jucam fotbal pe partea carosabila a unui drum comunal(((partial inzapezit trecea o masina la o ora.)Si vazand cu preteni mei ca strada era libera am in ceput sa jucam un meci de fotbal,dupa aproximativ 30 de minunte trece un logan si se opreste la 10,15 metri de noi, pasageru din dreapta a coborat si a inceput sa ne injure si sa ne atribuie cuvinte rasiste la adresa noastra .ca suntem ortodoxii prosti((( TIN SA PRECIZEZ CA
localitatea noastra e inconjurata de localitati de
Citește mai mult
religie catolica)))Eu vazand pe persoana respectiva indreptanduse furios spre mine injurand,am ripostat si am inceput sa merg spre el injurandul la randu meu,El vazand aceasta sa urcat in masina si soferu a demarat in tromba,iar eu in acel moment iam aplicat o lovitura de picior masinei care demarese de langa mine,,,DUPA O LUNA AM FOST CHEMAT LA POLITIE ,PT CA IAM SPART TRIPLA LA LOGAN((NU AM SPARTO AM LOVITO DAR NU SA SPART))POATE DOAR SO FI CRAPAT,,,am primit un avertisment..iar acum dupa inca o luna si ceva am aflat ca voi fi urmarit penal pt lovirea masinei....CE POT PATI????
Fiind condamnat de prima instanţă la pedeapsa amenzii şi la plata unor despăgubiri către partea civilă - care era coproprietară a autoturismului avariat - reprezentând contravaloarea
Citește mai mult
reparaţiilor, inculpatul a atacat cu recurs atât sentinţa, cât şi decizia instanţei de apel, care a menţinut soluţia, susţinând că, în speţă, există culpă comună, deoarece, pe de o parte, conducătorul autovehiculului tamponat nu a respectat semnificaţia indictorului de avertizare "Animale", încălcând prevederile art. 49 lit. a din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966 (abrogat in prezent), iar, pe de altă parte, soţia acestuia - victima -, deşi se afla pe locul doi din faţă al autoturismului, care se deplasa în afara localităţilor, nu purta centura de siguranţă, aşa cum o obligau dispoziţiile art. 77 din acelaşi regulament.în cauză nu există culpă comună - deci nici temei pentru reducerea despăgubirilor -, deoarece între manevra de depăşire efectuată incorect, cu încălcarea legii, de către inculpat, şi împrejurarea că conducătorul autoturismului avariat nu a dat urmare semnului de avertizare sus-menţionat sau că soţia sa nu purta centură de siguranţă, nu există raport de cauzalitate.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 978/1998
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 724/1998
Prima instanţă l-a achitat însă pe inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10
Citește mai mult
lit. c C. proc. pen. şi a respins acţiunile civile exercitate de victimă şi de instituţia sanitară care a acordat îngrijiri medicale acesteia, cu motivarea că inculpatul nu putea evita coliziunea şi că singura persoană vinovată de producerea accidentului este conducătorul autoturismului care, în urma depăşirii efectuate, a frânat intempestiv.Recursul declarat de partea civilă - victima - va fi respins deoarece, acţiunea penală pentru infracţiunea imputată inculpatului punându-se în mişcare din oficiu, calea de atac exercitată de ea nu poate produce efecte asupra laturii penale; pe de altă parte, recursul nu poate conduce nici la admiterea acţiunii civile căci, conform art. 346 alin. 3 C. proc. pen., nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul în care achitarea s-a pronunţat - ca în speţă - pentru că fapta nu a fost săvârşită de inculpat.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 851/1998
Notă: a. Atâta vreme cât inculpatul a fost judecat pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen. -infracţiune pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu -, calea legală de atac împotriva sentinţei primei instanţe era, conform art. 362 alin. 1 C. proc. pen., apelul, nu recursul.
De aceea curtea trebuia să caracterizeze calea de atac folosită de partea civilă - intitulată greşit "recurs" - ca apel şi să-şi decline competenţa, în vederea soluţionării apelului, în favoarea tribunalului, b. Decizia de mai sus ridică însă problema dacă partea civilă poate folosi căile de atac - chestiunea vizând în egală măsură atât recursul cât şi apelul - împotriva unei hotărâri prin care inculpatul a fost achitat pentru că fapta nu există ori nu a fost săvârşită de inculpat (art. 10 lit. a şi c C. proc. pen.). în susţinerea soluţiei negative, promovată de curte, ar putea fi invocate prevederile art. 346 alin. 3 C. proc. pen. şi art. 22 alin. 1 C. proc. pen. în primul text se arată că "nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunţat pentru că fapta imputată nu există ori nu a fost săvârşită de inculpat" iar în cel de-al doilea se prevede că "hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia". Pornindu-se de la aceste dispoziţii legale, s-ar putea raţiona după cum urmează: din moment ce procurorul nu a atacat hotărârea de achitare, aceasta a rămas definitivă în ceea ce priveşte latura penală, aşa încât constatarea primei instanţe că fapta nu există sau că inculpatul nu a comis fapta ce i se impută, dobândind autoritate de lucru judecat, nu mai poate fi pusă în discuţie pe calea apelului sau recursului declarat de partea civilă, care astfel devine inadmisibil; de altfel, chiar dacă calea de atac ar fi considerată admisibilă, instanţa de control judiciar n-ar putea face altceva decât să respingă din nou, automat, cererea de despăgubiri, deoarece prevederile art. 346 alin. 3 şi art. 22 alin. 1 C. proc. pen. ar împiedica-o să verifice temeinicia ei.
Acestui raţionament i se poate obiecta, în primul rând, că nici o dispoziţie legală nu condiţionează exercitarea apelului de către partea civilă - atunci când s-a pronunţat achitarea inculpatului - de atacarea hotărârii şi de către procuror; o asemenea subordonare ar fi cu totul contrară principiilor în materie şi ar lipsi, în fapt, în unele cazuri, partea civilă de o cale de atac care îi aparţine personal, în calitate de parte cu drepturi egale în proces, în limitele intereselor sale prevăzute de lege. în al doilea rând, este de observat că art. 22 alin. 1 C. proc. pen. conţine reguli privitoare la autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanţei penale în faţa instanţei civile. Este vorba deci de două instanţe (una penală şi alta civilă) şi de două procese, unul (cel penal) judecat definitiv şi altul (cel civil) de abia pornit. în situaţia în discuţie, în care partea civilă declară apel sau recurs, este vorba însă, dimpotrivă, de o hotărâre nedefinitivă şi de rămânere în cadrul aceluiaşi proces, care se desfăşoară în faţa instanţei penale, cu dreptul instituţional şi funcţional al instanţei superioare de a exercita controlul judiciar asupra hotărârii atacate a instanţei inferioare. Cu alte cuvinte, apelul sau recursul părţii civile nefiind condiţionat de existenţa unui apel sau recurs al procurorului, în lipsa acestuia, achitarea inculpatului de către prima instanţă ori de cea de apel -chiar pentru motivul că fapta nu există ori nu a fost săvârşită de inculpat -nu poate duce, în mod automat, în baza art. 22 C. proc. pen., la respingerea apelului ori recursului declarat de partea civilă; autoritatea de lucru judecat în penal asupra civilului nu are nimic de a face cu situaţia în care cele două acţiuni, penală sau civilă, se judecă în acelaşi timp de aceeaşi instanţă, ci se referă la situaţia când acţiunea penală este judecată separat de cea civilă şi înaintea acesteia.
în concluzie, deci, partea civilă poate declara apel şi recurs când inculpatul a fost achitat în baza art. 10 lit. a şi c C. proc. pen., urmând ca instanţa de control judiciar să verifice soluţia dată numai în latura civilă, pe care o poate schimba potrivit legii şi adevărului (v.: Gr. T h e o d o r u, Drept procesual penal, Partea specială, Editura Cugetarea, Iaşi, 1998, p. 316; Gheorghiţă Mateuţ, Procedura penală, Partea specială, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 211; I. Neagu, Tratat de procedură penată, Editura Pro, Bucureşti, 1997, p. 544, N. Vo 1 o n c i u, Tratat de procedură penală, Partea specială, vol. 11, Editura Paideia, Bucureşti, 1994, p. 245; D. V. Mihăescu, Recursul penal, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962, p. 67; C. Stănescu, în legătură cu recursul părţii civile împotriva unei hotărâri de achitare a inculpatului, LP nr. 11/1956, p. 1286; B. Diamant, Al. Stăcescu, notă la Tj. Sibiu, dec. pen. nr. 518/1972, RRD nr. 5/1973, p. 133; CSJ, sp., dec. nr. 1934/1994, Dr. nr. 7/1995, p. 91; TS, sp., dec. nr. 3252/1974, RRD nr. 11/1975, p. 74; TS, sp., dec. nr. 2525/1969, CD, p. 431).
Cu alte cuvinte, când, judecând apelul sau recursul instanţa de control judiciar va constata că temeiul faptic al hotărârii de achitare - constatarea că fapta nu există sau că ea a fost comisă de altă persoană - nu corespunde realităţii, hotărârea va fi defiinţată, în limitele îngăduite de art. 362 alin. 1 lit. d C. proc. pen., numai sub aspectul laturii civile, iar cauza va primi, în aceleaşi limite, soluţia legală. Desigur, în acest fel se va putea ajunge la o contrarietate de hotărâri, dar aceasta se va rezolva prin exercitarea unei căi extraordinare de atac.
Chiar dacă nu a încălcat vreo prevedere a Regulamentului de aplicare a Decretului nr. 328/1966, inculpata nu poate fi exonerată de
Citește mai mult
răspunderea penală ce-i revine, în baza art 184 alin. 4 C. pen., culpa sa constând în aceea că nu a luat măsurile de prevedere pe care le impunea exercitarea profesiei sale - aşa cum se prevede în textul sus menţionat -pentru a evita lovirea victimei.C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 296/1996
în speţă, inculpatul - condamnat pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă - şi victima, primul în calitate de conducător auto şi cea de-a doua ca pieton, au fost surprinşi de lumina galbenă a semaforului într-o intersecţie; în aceste condiţii, victima a început să fugă iar inculpatul, derutat, nu a mai putut evita impactul. în
Citește mai mult
raport cu această stare de fapt instanţa a stabilit în mod corect - fără ca hotărârea să fie afectată de cazul de casare prevăzut în art 385^9 pct 18 C. proc. pen. - că accidentul s-a produs din culpa ambelor părţi şi a făcut, în mod justificat aplicarea art 18^1 C. pen.C. Apel Bucureşti, s. 1 pen., dec. nr. 290/1996
Citește mai mult
fugă, dar cum inculpatul - care între timp observase cele două autovehicule de pe şosea şi persoanele din jurul lor - a încercat să evite coliziunea, virând brusc spre stânga, intrând pe contrasens a fost lovită de autotren şi a suferit o vătămare coroporală gravă (amputarea unui picior).Condamnat pentru infracţiunea prevăzută în art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen., inculpatul a declarat recurs - bazat pe dispoziţiile art 385^9 pct. 15 C. proc. pen. - invocând prevederile art. 47 C. pen. privitoare la cazul fortuit, deoarece apariţia victimei pe şosea nu putea fi prevăzută.
Motivul de recurs nu este întemeiat deoarece starea de pericol a fost iniţial creată de inculpat, prin aceea că, încălcând prevederile art. 49 lit. k) şi 1) din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966 - care impune conducătorilor auto să reducă viteza până la limita evitării oricărui pericol pe timp de noapte, ceaţă, drumuri alunecoase, cu polei sau gheaţă - nu a circulat cu o viteză care să-i permnită a preîntâmpina orice pericol. El nu poate susţine că apariţia victimei era imprevizibilă şi că fapta s-a comis în condiţiile unui caz fortuit, deoarece situaţia în care s-a produs accidentul face obiectul unei reglementări speciale (art. 49 lit. k) şi 1) mai sus citat), ceea ce era de natură să-i atragă atenţia asupra posibilităţii ivirii pericolului unui accident; aceasta îl obliga să adopte conduita prescrisă de lege, adică să micşoreze viteza autovehiculului în aşa măsură încât să corespundă condiţiilor meteorologice şi, astfel, orice pericol să poată fi evitat
C. Apel Bucureşti, s. 1l-a pen., dec. nr. 53511996
NOTĂ. A se vedea, în acelaşi sens, TS, sp., dec. nr. 742/1981, RRD nr. 2/1982, p. 72.