Art. 61 Cod penal Efectele liberării condiţionate Închisoarea PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE

Art. 61

Efectele liberării condiţionate

Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Revocarea este obligatorie în cazul când fapta săvârşită este o infracţiune contra siguranţei statului, o infracţiune contra păcii şi omenirii, o infracţiune de omor, o infracţiune săvârşită cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave.

Comentarii despre Art. 61 Cod penal Efectele liberării condiţionate Închisoarea PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE

ana 17.07.2014

As vrea sa ma ajute cineva daca poate intr-o problema, sotului meu i sa aprobat cerereade liberare conditionata dar in ziua care trebuia sa se libereze lau intors inapoi ca sa facut contestatie, puteti sa ma ajutati si sa imi spuneti daca stiti in cate zile poate avea termen fixat pentru contestatie, va multumesc si astept

Răspunde

vis,m 13.11.2017

din cite cunosc, s at putea sa se dea termen normal cu toate ca in legea 169 se cere suplimentarea completurilor de judecata ptr elib cond

Răspunde

defara 3.02.2014

Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):

► Art. 106 "În cazul în care condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată."

Răspunde

diana 16.07.2012

Fiind sesizată numai cu apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei de condamnare, instanţa de apel, deşi constată că inculpatul a săvârşit infracţiunea înainte de a se fi împlinit durata unei pedepse anterioare din a cărei executare a fost liberat condiţionat şi că faptele pentru care s-a pronunţat hotărârea atacată sunt multiple şi deosebit de grave, nu poate face aplicarea art. 61 C. pen., privitor la revocarea liberării condiţionate, deoarece, printr-o asemenea măsură ar agrava situaţia inculpatului în propria cale de atac.

C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 41/A/1998 Neagravarea situaţiei în propriul recurs

Răspunde

diana 16.07.2012

Prin sentinţa pronunţată de judecătorie inculpatul a fost condamnat, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni concurente, de furt calificat prevăzute în art. 208, 209 lit. a, e şi g C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Tribunalul, sesizat cu recursul declarat de parchet, l-a admis şi, constatând că inculpatul a comis faptele pentru care a fost condamnat după liberarea sa condiţionată din executarea altei pedepse şi înainte de împlinirea duratei acesteia, a revocat liberarea condiţionată, a reţinut existenţa stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art. 37

Citește mai mult

lit. a C. pen. şi a dispus ca inculpatul să execute, pe lângă pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa apelată, şi restul, de 665 zile, rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.

Recursul declarat de inculpat, care susţine că cele două pedese trebuiau contopite, nu executate prin totalizare, nu este întemeiat, neexistând motive temeinice care să impună modificarea deciziei recurate.

C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 198/1998

Notă: a. Potrivit art. 61 C. pen., dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei cel liberat condiţionat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune, fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea ei, urmând ca, în acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară să se contopească, cu posibilitatea aplicării unui spor până la 5 ani.


în speţă, însă, instanţa de apel - soluţia sa fiind validată de curte - nu a procedat aşa, nu a contopit cele două pedepse, ci a dispus ca ele să fie execute prin totalizare.

Desigur, chiar dacă s-ar fi procedat conform prevederilor art. 61 C. pen., s-ar fi putut ajunge, practic, în acelaşi rezultat Ia care a ajuns şi instanţa de apel. Dar pentru aceasta ar fi trebuit ca instanţa de apel mai întâi să contopească pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, stabilită prin hotărârea apelată, nu restul - de 665 zile - din pedeapsa anterioară, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi apoi să adauge la această pedeapsă un spor de 665 de zile.

b. Dacă cele arătate mai sus sunt valabile de lege lata, soluţia pronunţată de cele două instanţe de control judiciar se situează pe linia modificărilor ce se propune a fi aduse art. 61 C. pen. prin proiectul Legii pentru modificarea Codului penal. în lumina acestor modificări ar urma ca, dacă în intervalul de timp de la liberarea condiţionată şi până la împlinirea duratei pedepsei cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, revocarea liberării condiţionate să fie obligatorie iar pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune şi restul neexecutat din pedeapsa anterioară să se execute prin totalizare. Dacă însă pentru noua infracţiune legea prevede o pedeapsă până la 3 ani inclusiv, ar urma ca liberarea condiţionată să fie facultativă, iar, în caz de revocare, condamnatul să execute pe lângă pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior, şi restul neexecutat din prima pedeapsă.

Răspunde

alina petrea 12.07.2012

împotriva sentinţei prin care prima instanţă a respins propunerea privind liberarea sa condiţionată şi a deciziei de respingere a apelului - pentru motivul că timpul executat din pedeapsă nu a fost suficient pentru reeducarea lui - condamnatul a declarat recurs, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art 59 C. pen.

Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, atât în raport cu motivul de recurs invocat cât şi din oficiu, constată, că deşi din totalul de 2.556 de zile închisoare (7 ani) condamnatul a executat 1.656 de zile (5 ani), acesta nu a dat dovezi temeinice de

Citește mai mult

îndreptare, deoarece, cu toate că a fost recompensat de 7 ori, a fost pedepsit de 4 ori cu izolare şi supus,, timp de 6 luni, unui regim restrictiv.

în consecinţă, recursul condamnatului, fiind nefondat, urmează a fi respins.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 613/1996

NOTĂ. în speţă, condamnatul nu şi-a întemeiat recursul pe nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 385^9 C. proc. pen. - care, cu excepţia celor de la pct. 14 teza

I-a şi 18, privesc numai chestiuni de drept - ci a invocat doar greşita concluzie a instanţelor că timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea lui; or acest aspect, ca o chestiune de pură apreciere, scapă controlului instanţei de recurs, fiind de domeniul exclusiv al judecăţii de fond, indiferent dacă aceasta se face de prima instanţă ori de instanţa de apel. Este de menţionat că, prin modificările aduse art. 385^9 C. proc. pen. prin Legea nr. 141/1996, nu s-a renunţat la caracterul preponderent de drept al recursului, singura extindere operată în domeniul aprecierilor de fapt privind individualizarea judiciară a pedepselor. în mod nejustificat deci, instanţa de recurs a procedat la examinarea, pe fond, a motivului de casare invocat, în loc să constate că acesta nu se subsumează nici unuia din cazurile pentru care se poate face recurs.

în sensul că aprecierea primei instanţe şi a instanţei de apel că nu este cazul ca cel condamnat - deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art 59 C. pen. - să fie liberat condiţionat nu este supusă cenzurei instanţei de recurs, neexistând nici unul din cazurle de casare prevăzute în art. 385^9 C. proc. pen., v.: C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 7/1996; C. Apel. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 401*1996; C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 47/1995, Culegere VI, p. 145; C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 304/1995, Culegere VI, p. 175; C. Apel Bucureşti, s. IIa pen., dec. nr. 130/1995, Culegere VI, p. 156; C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 35/1994, Culegere V, p. 150; C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 121/1994, Culegere V, p. 162; C. Apel Bucureşti, s.

II-a pen., dec. nr. 311/1994, Culegere V, p. 190; C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 315/1994, Culegere V, p. 186; C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 372/1994, Culegere V, p. 192; C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 60/1993, Culegere IV, p. 224; C. Apel Bucureşti, s. pen., dec. nr. 25/1993, Culegere IV, p. 143; Iosif Ionescu, Recurs. Liberare condiţionată, RDP nr. 1/1995, p. .116. în sens contrar, v.: C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 546/1995, Culegere VI, p. 101; C. Apel Constanţa, dec. pen. nr. 91/1994, RDP nr. 2/1995, p. 148; C. Apel Constanţa, dec. pen. nr. 97/1994, RDP nr. 2/1995, p. 148.

Răspunde

alina petrea 12.07.2012

Potrivit art. 61 C. pen. dacă, în intervalul de timp de la liberarea condiţionată şi până la împlinirea duratei pedepsei, condamnatul a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea ei, urmând ca, în acest ultim caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ulterioară şi restul ce a mai rămas din pedeapsa anterioară să se contopească, cu posibilitatea aplicării unui spor.

în cazul în care instanţa, sesizată cu judecarea infracţiunii ulterioare, pronunţând condamnarea, a omis să facă a plicarea art.

Citește mai mult

61 C. pen., iar hotărârea a fost atacată cu recurs numai de inculpat, instanţa de recurs - constatând existenţa cazului de casare prevăzut în art. 385^9 pct 17^1 C. proc. pen. - urmează a admite recursul, a casa în parte hotărârea atacată şi, făcând aplicarea art 61 C. pen., a menţine liberarea condiţionată, chiar dacă infracţiunea săvârşită ulterior este gravă, deoarece altfel, prin revocare, ar agrava situaţia inculpatului recurent în propria cale de atac, contrar prevederilor art. 385^8 C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 556/1996

Răspunde