Art. 85 Cod penal Anularea suspendării pentru infracţiuni săvârşite anterior Suspendarea condiţionată a executării pedepsei INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
| Comentarii |
|
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Secţiunea III
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei
Art. 85
Anularea suspendării pentru infracţiuni săvârşite anterior
Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.
Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 2 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile art. 81. În cazul când se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
| ← Art. 84 Cod penal Revocarea în cazul neexecutării... | Art. 86 Cod penal Reabilitarea în cazul suspendării... → |
|---|
Citește mai mult
nr. 902/ 1995 a Judecătoriei Buftea, a dispus, în baza art. 83 C. pen., revocarea acestei măsuri, urmând ca inculpatul să execute în total 1 an închisoare.Prin recursul declarat de parchet se susţine că, anterior suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate prin sentinţa nr. 902/1995, inculpatul suferise o altă condamnare - la 1 an şi 6 luni închisoare - prin sentinţa penală nr. 619/1995 a Judecătoriei Buftea, astfel că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel erau obligate să facă aplicarea art. 85 C. pen. şi să anuleze măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 902/1995.
Este exact, în fapt, că mai înainte de a fi fost condamnat - cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei - la 6 luni închisoare prin sentinţa nr. 902/1995, inculpatul săvârşise alte infracţiuni, pentru care, prin sentinţa penală nr. 619/1995, i se aplicase pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
în aceste condiţii erau aplicabile dispoziţiile art. 85 C. pen., potrivit cărora dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, măsura suspendării se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.
în consecinţă, se va admite recursul, se vor casa în totalitate sentinţa penală nr. 859/1998 a Judecătoriei Buftea şi decizia nr. 1293/A/1998 a Tribunalului Bucureşti, şi se va trimite scuze, pentru rejudecare, la Judecătoria Buftea.
C. Apel Bucureşti, s. a ll-a pen., dec. nr. 1222/1998
Notă: în raport cu succesiunea hotărârilor la care se referă decizia - dacă se face abstracţie de sentinţa penală nr. 619/1995 a Judecătoriei Buftea - se constată că inculpatul a fost implicat succesiv în două procese distincte: unul a fost soluţionat prin sentinţa penală nr. 902/1995 a Judecătoriei Buftea, aplicându-i-se o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendarea - greşită -a executării, celălalt constituie obiectul cauzei soluţionate prin condamnarea inculpatului prin cele două hotărâri (sentinţa penală nr. 859/1998 a Judecătoriei Buftea şi decizia nr. 1293/A/l 998 a Tribunalului Bucureşti) casate de curte.
între cele două cauze nu există nici o legătură, de fapt sau de drept. Este adevărat că prin decizia nr. 1293/A/l 998 a Tribunalului Bucureşti, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 902/1998, dar această măsură s-a dispus nu pentru că între cauzele mai sus-menţionate ar exista vreun raport, ci exclusiv pentru faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea ulterioară în cursul termenului de încercare, în aceste condiţii, instanţa de recurs - neavând nici o atribuţie de cenzură cu privire la modul, legal sau nelegal, în care s-a dispus, prin sentinţa penală nr. 902/1995, suspendarea condiţionată a executării pedepsei - nu putea casa, cu trimitere, decizia atacată pentru motivul că acea măsură urmează a fi anulată.
Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta arătată în actul de sesizare, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta la care se referă extinderea. în speţă, însă, curtea nu s-a limitat la atât, ci - chiar dacă a casat doar sentinţa penală nr. 859/1998 şi decizia nr. 1293/A/1998 - a examinat şi legalitatea soluţiei pronunţate într-un alt proces şi a trimis cauza la prima instanţă pentru a anula măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei luată prin sentinţa penală nr. 902/1995, urmând, desigur, pe cale de consecinţă a face şi aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă, aşa cum prevede art. 85 C. pen. Soluţia depăşeşte, evident, obiectul judecăţii.
în conformitate cu dispoziţiile art. 447 alin. 1 C. proc. pen. asupra anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute în art. 85 C. pen. se pronunţă, din oficiu, sau la cererea procurorului, instanţa care a judecat în prima instanţă infracţiunea ce ar putea trage anularea. Aceasta era, deci, calea legală pentru a se obţine anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei dispusă prin sentinţa penală nr. 902/1995, şi nu trimiterea făcută de instanţa de recurs printr-o decizie pronunţată în altă cauză.