Art. 64 codul familiei
| Comentarii |
|
Atentie ! act normativ abrogat de la 1 octombrie 2011 prin Legea 71/2011
Capitolul II
Filiatia
Sectiunea a III-a
Situatia legala a copilului
Filiatia
Sectiunea a III-a
Situatia legala a copilului
Art. 64
Copilul dinafara casatoriei dobindeste numele de familie al aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intii stabilita.
In cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, instanta judecatoreasca va putea da incuviintare copilului sa poarte numele acestuia din urma.
In cazul in care copilul a fost recunoscut in acelasi timp de ambii parinti, se aplica dispozitiile art. 62, alin. 2.
| ← Art. 63 codul familiei | Art. 65 codul familiei → |
|---|
Copil din afara căsătoriei. Dreptul copilului de a dobândi numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit mai întâi filiaţia
C. fam., art. 64 Constituţia României, art. 22 alin. (1)
Copilul devenit din afara căsătoriei ca urmare a admiterii acţiunii în tăgăduirea paternităţii dobândeşte numele de familie al părintelui faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. Dreptul astfel instituit de lege este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului şi nu constituie o încălcare a dreptului la integritate psihică a persoanei.
C.C., decizia nr. 60 din 17
Citește mai mult
februarie 2004, în M. Of. nr. 203 din 9 martie 2004Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 64 C. fam. Textul legal criticat are următorul conţinut:
Art. 64: „(1) Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.
(2) In cazul în carc filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţare copilului să poarte numele acestuia din urmă.
(3) In cazul în carc copilul a fost recunoscut în acclaşi timp de ambii părinţi, se aplică dispoziţiile art. 62 alin. (2)”.
Autorul exccpţiei susţine că dispoziţiile legale criticatc încalcă prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie, prevederi care au următorul conţinut:
Art. 22 alin. (1): „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează dreptul copilului din afara căsătoriei de a dobândi numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. Astfel, prin derogare de la regula potrivit căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul astfel instituit de lege este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
Prin urmare, contradicţia care se pretinde că ar exista între prevederile art. 64 şi cele ale art. 54 C. fam., care, chiar reală fiind, nu este de natură să releve nici un aspect de neconstituţionalitate. Curtea reţine că păstrarea de către copil a numelui de familie al tatălui prezumtiv, în condiţiile în care acţiunea acestuia în tăgăduirea paternităţii a fost admisă, soluţie rezultând din coroborarea prevederilor celor două texte de lege, nu poate constitui o încălcare a dreptului la integritate psihică a persoanei, de natură a contraveni textului constitutional de referinţă.
Curtea constată că susţinerea potrivit căreia art. 64 C. fam. contravine prevederilor constituţionale consacrate de art. 22 alin. (1) nu poate fi reţinută, întrucât, în considerarea art. 26 alin. (1), art. 48 alin. (3) şi art. 49 alin. (1) din Constituţie, reglementarea criticată instituie o modalitate prin care autorităţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată, constituind, totodată, o componentă a regimului special de protecţie şi asistenţă a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 C. fam.