Art. 60 codul familiei

Art. 60

Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita de mama intr-un termen de un an de la nasterea copilului.

Daca, in cazul prevazut in art. 54, alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie prin efectul unei hotariri judecatoresti, termenul de un an pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii dinafara casatoriei va curge de la data cind acea hotarire a ramas definitiva.

In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori daca acesta din urma a prestat copilului intretinere, termenul de un an va curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii.

Actiunea apartinand copilului nu se prescrie in timpul vietii acestuia.

Lege nr. 288/2007 - pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei din 29 octombrie 2007, M. Of. 749/2007;

Comentarii despre Art. 60 codul familiei

nelson denisa 29.01.2014

DECIZIE CCR

(Textele la care se face referire în cuprinsul deciziei sunt cele dinaintea revizuirii Constituţiei)

Imposibilitatea de a stabili paternitatea copilului din afara căsătoriei după împlinirea termenului de un an. Imprescriptibilitatea dreptului la acţiune

C. fam., art. 60 alin. (1) Constituţia României, art. 16, art. 441)

Termenul de un an prevăzut de art. 60 alin. (1) C. fam. a fost impus de legiuitor pentru a o determina pe mamă să acţioneze cât mai rapid pentru a clarifica statutul juridic al copilului.

Termenul de un an în care poate fi introdusă acţiunea în stabilirea paternităţii

Citește mai mult

copilului din afara căsătoriei este un termen de prescripţie a dreptului material la acţiune;

împlinirea lui neconducând la stingerea dreptului subiectiv. Dreptul la acţiune, în sens procesual, este imprescriptibil, prin urmare, titularul poate sesiza instanţa judecătorească, chiar dacă s-a împlinit termenul stabilit de lege.

C.C., decizia nr. 166 din 15 mai 2003, în M. Of. nr. 407 din 11 iunie 2003

Obiectul cxccpţici de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 C. fam., care au următorul cuprins: „Art. 60. (1) Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului.

(2) Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. (1), un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un an pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei va curge de la data când acca hotărâre a rămas definitivă.

(3) In cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urma a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii”.

Critica de neconstituţionalitate a acestui text de lege este motivată prin încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 26, art. 44 alin. (3) şi ale art. 45 alin. (1), texte care au următorul cuprins:

Art. 16 alin. (1) şi (2): „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege”;

Art. 26 alin. (2): „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”;

Art. 44 alin. (3): „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie”;

Art. 45 alin. (1): „Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată.

Curtea reţine că invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie este irelevantă, întrucât dispoziţiile art. 60 C. fam., care reglementează numai pentru copilul din afara căsătoriei acţiunea în stabilirea paternităţii, nu au nici o legătură cu situaţia

copilului rezultat din căsătorie, în cazul căruia nu se pune, sub nici o formă, problema pornirii acţiunii în stabilirea paternităţii. Pc de altă parte, textul criticat nu stabileşte, prin el însuşi, nici o inegalitate sau discriminare, toţi copiii din afara căsătoriei având acces de a intenta acţiune în stabilirea paternităţii, cu respectarea condiţiilor prevăzute de text.

In legătură cu susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât textul criticat dă expresie acestor prevederi constituţionale tocmai prin reglementarea condiţiilor de exercitare a acţiunii de stabilire a paternităţii copilului din afara căsătoriei.

Invocarea încălcării dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie este irelevantă, întrucât acest text se referă la egalitatea de statut juridic dintre copiii rezultaţi din căsătorie şi cei din afara căsătoriei, a căror filiaţie fată de tată a fost stabilită, iar nu la condiţiile în care numai copiii din această din urma categorie pot porni acţiunea în stabilirea paternităţii.

Referitor la susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat ar fi contrar dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că este neîntemeiată, deoarece regimul special de protecţie şi de asistenţă, instituit de stat pentru copii şi tineri, nu exclude stabilirea, prin lege, a unor condiţii pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii de cătrc copilul minor din afara căsătorici, prin reprezentanţii săi legali.

De altfel, textul art. 60 C. fam. a mai format obiect al controlului de constitutionalitate.

Curtea Constituţională, sesizată cu o cxccpţie de neconsti-tutionalitate în a cărei motivare se invocă încălcarea art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, a respins-o ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 114 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2002.

Totodată, prin Decizia nr. 81 din 25 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 25 martie 2003, a respins exccpţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) C. fam., prin care se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 21 şi art. 44 din Constituţie.

In ambele decizii, Curtea a reţinut, în esenţă, că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele prevăzute au ca finalitate facilitarea accesului liber la justiţie, prin asigurarea climatului de ordine indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional,

prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se eventualele efecte perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. De asemenea, cu privire specială la termenul de un an prevăzut de textul criticat, Curtea a reţinut că acesta are ca raţiuni: necesitatea de a nu lipsi copilul de întreţinerea la care este îndreptăţit din partea tatălui; valorificarea probelor existente a căror conservare ar fi afectată de trecerea timpului; evitarea unor eventuale incidente şi şantaje.

Referitor la invocarea încălcării art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 81/2003, Curtea Constituţională a avut în vedere că textul constituţional se referă la situaţii subsecvente stabilirii filiaţiei copilului şi nu îndreptăţeşte susţinerea că pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii pentru copilul din afara căsătoriei ar trebui permisă oricând.

In privinţa raţiunilor care stau la baza instituirii termenului prevăzut de textul art. 60 C. fam., precum şi a temeiurilor pentru care nu s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, considerentele care au stat la baza celor două decizii ale Curţii Constituţionale sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.

Referitor la invocarea de către autorul excepţiei a celor două convenţii europene, Curtea reţine că atât dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi cele ale art. 5 din Convenţia asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, dispoziţii expres invocate, dar şi celelalte prevederi ale celor două convenţii sunt irelevante în cauză, dcoarece nu se referă la situaţia reglementată de textul de lege criticat.

Astfel, dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale au ca obiect respectul vieţii private şi familiale, fară nici un fel de legătură cu reglementarea care formează obiectul exccpţiei de neconstituţionalitate.

De asemenea, art. 5 din Convenţia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, la care România a aderat prin Legea nr. 101/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992, se referă la obligaţia statelor de a admite, în acţiunile referitoare la filiaţia paternă, probele ştiinţifice susceptibile să stabilească sau să îndepărteze paternitatea.

în ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kroon şi alţii c. Olandei, Curtea constată că este irelevantă în cauză. Accastă hotărâre se referă la un caz în legătură cu imposibilitatea

legală pentru o femeie căsătorită de a contesta paternitatea soţului asupra copilului ei, pentru a permite astfel o recunoaştere de către tatăl biologic.

Faţă de cele de mai sus, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 C. fam.

Notă: In acelaşi sens, C.C., decizia nr. 81 din 25 februarie 2003, în M. Of. nr. 185 din 25 martie 2003.

Răspunde