Art. 116 cod procedura civila Întîmpinarea Procedura înainte de judecată

Deşi textul nu o prevede în mod expres, considerăm că întâmpinarea trebuie comunicată, pentru următoarele argumente:

- din art. 116 rezultă obligaţia de a se depune atâtea copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt. Dacă scopul pentru care s-a instituit această obligaţie nu ar fi acela de a se comunica întâmpinarea, textul ar fi lipsit de relevanţă;

- dacă întâmpinarea nu se comunică şi reclamantului care lipseşte, ci doar se înmânează în şedinţă reclamantului sau reclamanţilor prezenţi, se rupe echilibrul procesual, pentru că reclamantul care nu a fost prezent -iar reclamantul are această

Citește mai mult

obligaţie numai în procedura divorţului!-, nu-şi poate pregăti apărarea faţă de problemele ridicate prin întâmpinare. în aceeaşi situaţie însă se află şi reclamantul căruia i s-a înmânat întâmpinarea în şedinţă deoarece, considerându-se că nu este necesară comunicarea acestui act procedural, nu i se va acorda nici termen pentru a lua cunoştinţă de întâmpinare, şi deci „înmânarea" este pur formală.

în ambele cazuri, se încalcă principiul fundamental al dreptului la apărare, cu consecinţa nulităţii hotărârii.

Pe de altă parte, „înmânarea" întâmpinării în şedinţă semnifică, practic, „comunicarea" ei, şi nu vedem de ce trebuie să se procedeze diferit după cum reclamantul este prezent sau nu;

- nu credem că reclamantul care, oricum, potrivit competenţei teritoriale de drept comun, este obligat să se deplaseze la instanţa domiciliului pârâtului, trebuie să se prezinte la arhivă, înainte de termen, pentru a ridica copia de pe întâmpinare. Stabilindu-se o asemenea obligaţie în sarcina reclamantului, procesul civil ar deveni foarte oneros pentru el şi din nou se poate vorbi de un dezechilibru procesual pe care trebuie să-l suporte reclamantul doar pentru că a avut iniţiativa sesizării instanţei;

- în exerciţiul rolului activ, în condiţiile art. 129 alin. (2), judecătorul are puterea de a ordona măsurile necesare judecării cererii. Or, pentru judecarea cererii reclamantului, este necesar ca acesta să-şi susţină pretenţiile în deplină cunoştinţă a poziţiei procesuale adoptate de pârât;

- dacă nu ar fi obligatorie comunicarea întâmpinării, ar fi încălcat art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţie, astfel încât reclamantul nu ar mai beneficia de o judecată echitabilă.

Egalitatea de mijloace, de „arme" între părţile procesului, presupune ca atunci când pentru o anumită procedură este prevăzută forma scrisă atât pentru reclamant (în privinţa cererii de chemare în judecată), cât şi pentru pârât (în privinţa întâmpinării), modalitatea de aducere la cunoştinţă a respectivelor acte de procedură să beneficieze de acelaşi tratament.