Art. 120 cod procedura civila Cererea reconvenţională Procedura înainte de judecată
| Comentarii |
|
Capitolul I
Procedura înainte de judecată
Secţiunea IV
Cererea reconvenţională
Procedura înainte de judecată
Secţiunea IV
Cererea reconvenţională
Art. 120
(1)Cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală.
(2)Când însă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa o poate judeca deosebit.
Art. 1201
Abrogat.
codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;
Art. 1202
Abrogat.
Codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;
| ← Art. 119 cod procedura civila Cererea reconvenţională... | Art. 121 cod procedura civila Şedinţele şi poliţia lor → |
|---|
După disjungere, cererea reconvenţională va fi soluţionată tot de instanţa la care a fost înregistrată, aceasta neputându-şi declina competenţa, întrucât efectele prorogării de competenţă se produc şi după disjungere.
2. Disjungerea nu este posibilă în acele cazuri în care soluţia dată cererii reconvenţionale este strâns legată de soluţia cererii principale. Astfel, nu poate fi disjunsă cererea reconvenţională prin care, într-un proces de partaj, se solicită completarea masei bunurilor de împărţit; nu este posibilă disjungerea cererii
Citește mai mult
reconvenţionale prin care pârâtul solicită stabilirea la el a domiciliului copilului dacă prin cererea principală se urmăreşte obligarea pârâtului la pensie de întreţinere; în procesul de divorţ, cererea reconvenţională nu poate fi disjunsă de cererea principală.3. Pentru că este o adevărată acţiune, cererea reconvenţională se bucură de independenţă procesuală şi de aceea va fi soluţionată chiar dacă reclamantul a renunţat la judecată sau la dreptul subiectiv.
I. Soluţionarea cererii reconvenţionale
1. Obligativitate. Cererea reconvenţională, fiind o adevărată cerere de chemare în judecată cu individualitate proprie, trebuie soluţionată chiar dacă reclamantul renunţă la cererea principală ori aceasta este respinsă ca prescrisă
sau perimată (Trib. Suprem, secfia civilă, decizia nr. 578/1978, în C.D. 1973, p. 332). în acelaşi sens: Trib. Jud. Covasna, secfia civilă, decizia nr. 169/1983, în R.R.D. nr. 1/1984, p. 53;
II. Disjungere
2. Condiţii. Disjungerea poate fi dispusă când între cererea reconvenţională şi acţiunea principală
Citește mai mult
nu există o legătură inseparabilă şi, totodată, soluţionarea cererii reconvenţionale nu necesită urgenţă. Dacă numai cererea principală este în stare de judecată, instanţa va dispune disjungerea, iarcererea reconvenţională va fi judecată separat (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 159/1977, în C.D. 1977, p. 176);
III. Cazuri când disjungerea nu trebuie dispusâ
3. Partaj succesoral. Cererea reconvenţională este în strânsă legătură cu acţiunea principală, pentru că are ca obiect pretenţiile pârâtei cu privire la compunerea masei succesorale, întinderea drepturilor comoştenitorilor şi modalitatea de împărţire. Pe de altă parte, în procesul de ieşire din indiviziune între moştenitori trebuie să fie lichidate toate pretenţiile reciproce dintre ei cu privire la averea succesorală. Soluţia disjungerii cererii reconvenţionale în procesele de ieşire din indiviziune este potrivnică intereselor moştenitorilor (C.S.J., secfia civilă, decizia nr. 1997/1991, în Dreptul nr. 7/1992, p. 78);
4. Divorţ. Posibilitatea disjungerii celor două cereri nu este admisă în procedura divorţului. Chiar în procesele obişnuite, disjungerea nu poate avea loc în acele cazuri în care, potrivit cu natura pretenţiilor formulate prin cererea reconvenţională, s-ar putea ajunge la admiterea totală a pretenţiilor pârâtului, în sensul că acesta ar reuşi nu numai să
facă a i se admite această acţiune, dar şi să demonstreze prin apărarea sa împotriva acţiunii reclamantului şi netemeinicia acesteia din urmă. Strânsa legătură între ambele acţiuni, într-o astfel de situaţie, impune judecarea lor împreună (Trib. Suprem, secfia civilă, decizia nr. 652/1970, în C.D. 1970, p. 241);
5. Acţiuni care se exclud în totalitate.
în situaţia în care între cererea principală şi cererea reconvenţională există o legătură atât de strânsă încât admiterea cererii reconvenţionale ar avea drept consecinţă respingerea cererii principale, instanţa nu poate dispune disjungerea celor două cereri, în vederea soluţionării cu prioritate a cererii principale, întrucât faptul că acţiunile se exclud în totalitate ar putea da naştere la complicaţii în raporturile dintre părţi, în cazul judecării lor în mod succesiv (Trib. Bucureşti, secfia a IV-a civilă, decizia nr. 1321/1995, în C.P.J. 1995, p. 287, nr. 18. în acelaşi sens: C.A. Ploieşti, secfia civilă, decizia nr. 252/1996, în C.P.J. sem. II 1996, p. 169).
In principiu, cererea reconvenţională, ca cerere incidentală, trebuie judecată împreună cu cererea principală, nefiind legală soluţionarea prioritară a cererii reconvenţionale. - C.A. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, decizia nr. 523/2004, Practică judiciară civilă pe anii 2003-2004, p. 364.
Disjungere. Condiţii
Disjungerea poate fi dispusă când între cererea reconvenţională şi acţiunea principală nu există o legătură inseparabilă şi, totodată, soluţionarea cererii reconvenţionale nu necesită urgenţă. Dacă numai cererea principală este
Citește mai mult
în stare de judecată, instanţa va dispune disjungerea, iar cererea reconvenţională va fi judecată separat. - Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 159/1977, C.D./1977, p. 176.Disjungere. Inadmisibilitate
1. Numai dacă judecarea împreună a ambelor cereri ar întârzia rezolvarea pricinii principale, cererea reconvenţională poate fi disjunsă şi judecată separat. Disjungerea nu poate avea loc însă în acele cazuri în care, potrivit cu natura pretenţiilor formulate prin cererea reconvenţională, s-ar putea ajunge la admiterea totală a pretenţiilor pârâtului, în sensul că acesta ar reuşi, nu numai să facă a i se admite cererea, dar şi să demonstreze prin apărarea sa împotriva acţiunii reclamantului şi netemeinicia acesteia din urmă. -Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 652/1970, C.D./1970, p. 241.
2. în situaţia în care între cererea principală şi cererea reconvenţională există o legătură atât de strânsă încât admiterea cererii reconvenţionale ar avea drept consecinţă respingerea
cererii principale, instanţa nu poate dispune disjungerea celor două cereri, în vederea soluţionării cu prioritate a cererii principale, întrucât faptul că acţiunile se exclud în totalitate ar putea da naştere la complicaţii în raporturile dintre părţi, în cazul judecării în mod succesiv. - T. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1321/1995, Culegere de practică judiciară civilă pe anii 1993-1997, p. 287.
3. în cazul în care obiectul acţiunii îl constituie evacuarea, iar obiectul cererii reconvenţionale îl constituie recunoaşterea unui drept de retenţie, nu se poate dispune disjungerea, pentru că ambele cereri vizează folosinţa spaţiului, între ele existând o strânsă legătură.
- C.A. Bucureşti, Secţia comercială, decizia nr. 1249/1999, Culegere de practică judiciară în materie comercială pe anul 1999, p. 16.
4. Soluţia disjungerii cererii reconvenţionale în procesele de ieşire din indiviziune este potrivnică intereselor moştenitorilor. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 1997/1991, Dreptul nr. 7/1992, p. 78; în situaţia cererilor de ieşire din indiviziune, trebuie să se lichideze, ca fiind conexe, toate pretenţiile reciproce dintre moştenitori, cu privire la averea succesorală, pentru a se putea forma masa tuturor bunurilor în discuţie, pentru reducerea liberalităţilor şi rezolvarea şi a altor aspecte ce interesează împărţeala.
- C.A. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, decizia nr. 1514/1999, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 1999, p. 241.