Art. 153 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
Secţiunea I
Înfăţişări şi dezbateri
Art. 153
(1)Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.
(2)Această dispoziţie nu se aplică:
1.în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată;
2.în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;
3.în cazul când procesul se repune pe rol;
4.în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor.
(3)Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 1321 alin. (2) sunt aplicabile.
codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
| ← Art. 152 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata | Art. 154 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata → |
|---|
I. Procedură
1. Termen în cunoştinţă. 1) Recurentul fiind prezent în instanţă la un termen precedent, în conformitate cu art. 153 C. proc. civ., este presupus că are cunoştinţă şi de termenele următoare (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 88/1953, în C.D. 1952-1954, voi. I, p. 350);
2) Faptul că o parte care avea termenul în cunoştinţă a fost citată din greşeală la un anumit termen nu obligă instanţa să o citeze şi la termenele următoare (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 139/1955, în C.D. 1955, p. 189);
3) Intimata care a fost prezentă, chiar numai prin mandatar, la
Citește mai mult
unul din termenele de judecată ale recursului este prezumată a cunoaşte toate termeneleurmătoare în faţa instanţei de recurs, astfel încât nu va mai fi citată. în consecinţă, este nefondată contestaţia în anulare întemeiată pe necitarea părţii la termenul când a avut loc judecata recursului (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 4443/1999, în Juridica nr. 4/2000, p. 166);
2. Reluarea judecăţii după suspendare. în cazul în care judecata a fost suspendată, chiar dacă o parte cunoştea iniţial termenul de judecată, pentru noul termen fixat ea trebuie citată. în caz contrar, hotărârea dată este casabilă (Trib. Reg. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 259/1957, în Legalitatea populară nr. 10/1958, p. 120);
3. Militar în termen. Dispoziţia legală potrivit căreia partea, după înfăţişarea înaintea instanţei, nu va mai fi citată, fiind presupusă a cunoaşte termenele următoare, nu este aplicabilă în cazul militarilor în termen, deoarece aceştia nu se pot prezenta în faţa instanţei decât dacă vor fi învoiţi de comandantul unităţii militare din care fac parte, motiv pentru care este necesară citarea la unitatea militară respectivă (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1509/1979, în C.D. 1979, p. 261).
Notă: Actuala reglementare prevede în mod expres că instituţia termenului în cunoştinţă nu se aplică în cazul militarilor în termen;
4. Deţinut. împrejurarea că în numele apelantului, aflat în stare de detenţie, s-a prezentat la termenul de judecată un avocat, angajat de soţia deţinutului, nu este de natură a înlătura viciul procedurii, constând în lipsa citării (Trib. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 239/R/1997, în C.P.J. 1994-1998, p. 104);
5. Preschimbarea termenului.
1) Citarea ulterioară a părţilor pentru un alt termen nu are relevanţă juridică, deoarece, conform art. 153 alin. (3) C. proc. civ., termenul luat în cunoştinţă nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor, în scopul discutării în contradictoriu a acestui aspect. în condiţiile menţionate, hotărârea judecătorească pronunţată de tribunal este nulă în baza art. 105 alin. (2)
C. proc. civ., iar prejudiciul suferit de apelantul-recurent, care nu a participat la judecată, nu poate fi înlăturat decât prin rejudecarea apelului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2049/ 2001, în C.P.J.C. 2001-2002, p. 499);
2) Dispoziţia cuprinsă în art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia partea care a fost prezentă la înfăţişare, personal sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul procesului, fiind presupusă a cunoaşte termenele următoare, este de strictă interpretare, prin ea derogându-se de la principiul general potrivit căruia părţile în proces trebuie să fie citate la judecată. Prin urmare, această dispoziţie nu este aplicabilă în cazul în care partea ia în cunoştinţă primul termen de judecată pe care îl fixează preşedintele sau judecătorul de serviciu. De aceea, dacă partea lipseşte la primul termen de judecată, de care a luat cunoştinţă în acest mod, ea trebuie să fie citată pentru termenul următor şi pentru celelalte termene de judecată, dacă, bineînţeles, nu a fost prezentă la niciunul din aceste termene (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1290/1978, în C.D. 1978, p. 264).
Notă: Faţă de noua reglementare, soluţia nu mai este de actualitate, deoarece instituţia termenului în cunoştinţă se aplică şi în cazul când partea a depus cererea de chemare în judecată personal ori prin mandatar şi a luat cunoştinţă de primul termen de judecată;
6. Preschimbarea termenului. Vătămare. 1) Hotărârea pronunţată la termenul preschimbat de instanţă cu nesocotirea dispoziţiilor legale (fără citarea părţilor în camera de consiliu) şi prin care partea a fost prejudiciată în ceea ce priveşte dreptul său de apărare va fi desfiinţată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 2216/1997, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 267);
2) în raport de prevederile art. 153 alin. (3) C. proc. civ., instanţa nu poate să preschimbe termenul fixat iniţial prin încheiere de şedinţă, la o altă dată, fără
citarea părţi lor. Faţă însă de împrejurarea că, nici la termenul fixat şi nici la cel ce a urmat, nu s-au efectuat acte procedurale în lipsa părţilor, se constată că acestea n-au fost vătămate în niciun mod, deoarece numai la termenul ce a urmat în prezenţa lor s-a procedat la audierea de martori şi luarea de interogatorii. De aceea, neregularitatea de ordin procedural, privind necitarea unei părţi care avea termen în cunoştinţă, pentru preschimbarea termenului, nu a fost de natură să-i aducă vreun prejudiciu (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2754/1987, în C.D. 1987, p. 225).
II. Constituţionalitate
7. Dreptul la un proces echitabil.
Prin reglementările cuprinse în art. 153 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la posibilitatea preschimbării termenului luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile, legiuitorul nu a înţeles să restrângă dreptul persoanei la un proces echitabil, ci să asigure un cadru legal, indispensabil exercitării în condiţii egale a acestui drept constituţional. Astfel, condiţionarea preschimbării termenului deja fixat de existenţa unor motive temeinice şi de citarea în prealabil a părţilor reprezintă exigenţe de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. Pe de altă parte, soluţionarea cererilor de preschimbare a termenului în camera de consiliu, iar nu în şedinţă publică, nu înlătură caracterul echitabil al procesului, soluţia pronunţată vizând, exclusiv, un aspect de procedură, iar nu fondul cauzei. Mai mult, prezenţa părţilor la dezbateri dă posibilitatea acestora de a formula probe în susţinerea sau combaterea cererii de preschimbare a termenului, asigurând, în acest mod, egalitatea de şanse între persoanele cu interese procesuale contrare (C.C., Decizia nr. 178/2006, M. Of. nr. 265 din 23 martie 2006).