Art. 201 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Art. 201
(1)Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului, a părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispoziţiile art. 213 alin. (2) sunt aplicabile.
(2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
(3)În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în şedinţă publică, părţile fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări.
(4)Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3).
(5)La efectuarea expertizei în condiţiile alin. (2) pot participa şi experţi desemnaţi de părţi, dacă prin lege nu se dispune altfel.
codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
| ← Art. 200 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata | Art. 202 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata → |
|---|
Totuşi, pentru stabilirea conţinutului legii străine instanţa poate ţine cont de avizul unui expert [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 105/1992],
2. în mod obişnuit, efectuarea expertizei este lăsată la aprecierea instanţei, în sensul că aceasta are posibilitatea să decidă dacă pentru lămurirea unor împrejurări de fapt este necesară sau nu părerea unui expert.
în următoarele cazuri, expertiza este obligatorie, lipsa ei ducând la
Citește mai mult
nulitatea hotărârii:- expertiza psihiatrică, în materia punerii sub interdicţie (art. 30 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice);
- avizul medicului legist, cu privire la vârsta şi sexul persoanei al cărei act de naştere se cere a fi întocmit, în cazul înregistrării tardive a naşterii [art. 21 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă];
- expertiza preţuitoare a bunului gajat, când creditorul, în caz de neplată, cere judecătorului să-i încuviinţeze să păstreze bunul, drept plată în contul datoriei (art. 1689 C. civ.);
- expertiza pentru stabilirea valorii aportului în natură, când se înfiinţează o societate cu răspundere limitată de către un singur asociat [art. 13 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale];
- expertiza dispusă de judecătorul delegat pentru evaluarea aporturilor în natură, avantajelor rezervate fondatorilor, operaţiunilor încheiate de fondatori în contul societăţii pe acţiuni ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, în cazul în care în adunarea constitutivă nu poate fi întrunită majoritatea cerută [art. 26 şi 38 alin. (1) din Legea nr. 31 / 1990 privind societăţile comerciale];
- expertiza pentru stabilirea valorii imobilului în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, dacă în termen de 60 de zile de la primirea cererii persoanei îndreptăţite nu s-a convenit asupra valorii corespunzătoare şi asupra modalităţilor de acordare a măsurilor reparatorii [art. 30 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989],
3. Obiectivele expertizei se stabilesc la termenul la care se încuviinţează proba şi nu ulterior.
4. Sintagma „instanţa ... va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi" semnifică faptul că expertiza poate fi dispusă la cererea părţilor sau, în condiţiile art. 129 alin. (5), de instanţă din oficiu chiar dacă părţile se împotrivesc.
5. Părţile pot să aleagă numai dintre experţii care figurează în tabelul întocmit de către Biroul central de expertize tehnice judiciare, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002.
6. Apreciem că instanţa poate solicita punctul de vedere al unuia sau mai multor personalităţi sau specialişti într-un domeniu strict specializat, nu numai atunci când în domeniul respectiv nu există experţi autorizaţi, ci şi atunci când expertiza (sau expertizele) efectuată nu a lămurit împrejurările în privinţa cărora a fost încuviinţată proba.
7. Norma înscrisă în alin. (1), privitor la numărul experţilor, are caracter imperativ de vreme ce legiuitorul nu foloseşte expresia „instanţa poate numi" ci se spune „instanţa va numi". Drept urmare, această neregularitate procedurală poate fi invocată oricând. Numai atunci când instanţa nu este lămurită asupra conţinutului expertizei devin incidente prevederile art. 212 alin. (2).
1. Forţă probantă.
1) Prin expertiză, dată fiind natura acestei probe, se poate stabili numai existenţa şi valoarea îmbunătăţirilor efectuate la imobil, urmând ca partea care pretinde că ea a efectuat aceste îmbunătăţiri să probeze faptul pretins cu alte mijloace de probă -martori, înscrisuri, interogatoriu (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 897/2003);
2) Expertul nu este nici judecător şi nici martor, ci un consultant, care ajută pe judecător în rezolvarea unor probleme de specialitate (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2965/1974, în R.R.D. nr. 8/1975,
Citește mai mult
p. 68);3) Deşi expertiza poate fi obligatorie, acest lucru nu înseamnă că dreptul de
apreciere al instanţei suferă vreo atingere (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 54/1957, în C.D. 1957, p. 190);
4) Pentru a stabili dacă testatorul a avut sau nu discernământ în momentul întocmirii testamentului, instanţa va analiza întregul material probator al cauzei, putând recunoaşte o mai mare forţă probantă actelor medicale întocmite în aceeaşi perioadă cu testamentul, decât expertizei medico-legale efectuate la câţiva ani după decesul testatorului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 866/1998, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 92);
2. Principiul nemijlocirii. Expertiza se ordonă şi se administrează în cursul procesului, instanţa fiind obligată ca, în cazul în care a admis acest mijloc de dovadă, să stabilească clar obiectivele, respectiv împrejurările de fapt asupra cărora i se cere expertului să-şi exprime părerea sau să le constate ca specialist. De aceea, întemeindu-şi soluţia pe o expertiză extrajudiciară, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre greşită (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3711/1998, în B.J.- Bază de date);
3. Expertiză obligatorie. Expertiza psihiatrică în materia punerii sub interdicţie este declarată de lege ca fiind obligatorie (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 617/1992, în Dreptul nr. 11/1992, p. 83). în acelaşi sens: Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 721/1956, în
C.D. 1956, p. 427; decizia nr. 459/1957, în C.D. 1957, p. 201;
4. Expertiză dispusă din oficiu. Refuzul achitării onorariului de expert.
Deşi atât prevederile cu valoare de principiu cuprinse în art. 129 alin. (5) teza finală C. proc. civ., cât şi cele de aplicaţie particulară în materia probei cu expertiza cuprinse în art. 201 alin. (1) C. proc. civ. îngăduie instanţei să ordone chiar din oficiu, trecând peste împotrivirea părţilor, administrarea unei probe, este subînţeles că atunci când administrarea probei implică cheltuieli, iar partea interesată refuză avansarea lor, ordonarea din oficiu a dovezii nu mai apare ca posibilă.
Trimit la această concluzie şi dispoziţiile art. 170 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care s-a încuviinţat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviinţare, să depună suma statornicită de instanţă pentru cheltuielile necesare administrării probei, sub sancţiunea decăderii prevăzută de alin. (3) al aceluiaşi articol.
Prin analogie, atunci când partea se opune însăşi încuviinţării probei, arătând că nu va avansa cheltuielile pe care administrarea ei le necesită, se impune a constata că partea îşi asumă consecinţele ce decurg din neadministrarea unei dovezi de care atârnă soluţionarea cauzei (C.A. Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 2152/R/2005, în B.). 2005, p. 235);
Notă: Credem că soluţia îşi menţine valabilitatea şi în raport de dispoziţiile art. 171' C. proc. civ., articol introdus prin Legea nr. 219/2005.
Astfel, textul de lege menţionat are în vedere ipoteza în care proba nu este cerută de vreuna din părţi, ci este dispusă de instanţă din oficiu sau la cererea procurorului.
Şi în atare situaţie, partea în sarcina căreia instanţa stabileşte obligaţia de plată a cheltuielilor necesare administrării probei îşi asumă consecinţele refuzului de a plăti cheltuielile prin imposibilitatea de administrare a probei.
5. Alienaţie/debilitate mintală. în cazul în care se solicită anularea căsătoriei pentru alienaţie sau debilitate mintală, este necesară efectuarea unei expertize psihiatrice (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2980/1995, în B.J. 1995, p. 71);
6. Paternitate.
1) în materie de stabi-lire sau tăgadă a paternităţii, deşi proba confruntării grupelor sanguine şi a altor date antropometrice nu este obligatorie, totuşi ea devine necesară atunci când probele sunt insuficiente sau contradictorii (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1446/1955, în C.D. 1955, p. 249);
2) în condiţiile în care pârâtul nu recunoaşte paternitatea şi a făcut dovada că reclamanta a avut relaţii intime cu alţi bărbaţi, iar actele medico-legale de la dosar relevă o situaţie incertă sub aspect dermatoglific şi serologic, este necesar a se administra probe suplimentare în cauză, inclusiv efectuarea expertizei complexe de specialitate (C.A. Piteşti, secţia civilă, decizia nr. 344/1998, în C.P.J. 1998, p. 47);
7. Evaluare a bunurilor. Expertiza de evaluare a bunurilor nu poate stabili condiţia juridică prin care au fost dobândite bunurile expertizate, ci, pentru aceasta, instanţa trebuie să administreze alte probe (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 676/1987, în R.R.D. nr. 1/1988, p. 71);
8. Grăniţuire. Dacă într-un proces de grăniţuire s-a dispus efectuarea unei expertize, expertul are îndatorirea să stabilească hotarul care desparte tere-
nurile părţilor în litigiu, prin determinări tehnice exacte, iar nu să propună, în mod arbitrar, două variante de natură să compenseze deficitul de suprafaţă de teren al uneia dintre părţi (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1989/1987, în R.R.D. nr. 3/1988, p. 59);
9. Numărul de experţi. Curtea respinge solicitarea intimatei pârâte privind constatarea nulităţii expertizei pentru motivul efectuării ei de un număr de experţi contrar dispoziţiilor art. 201 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că sunt două acte de procedură distincte: cel al desemnării experţi lor şi cel de efectuare a expertizei. Aşa fiind, în baza art. 108 alin. (3) C. proc. civ., intimata-pâ-râtă putea invoca această neregularitate cel târziu la prima zi de înfăţişare după desemnarea experţilor de către instanţă ori chiar la termenul la care s-au desemnat experţii.
în plus, intimata-pârâtă a arătat că este de acord ca expertiza să fie efectuată de doi experţi, astfel încât, din acest punct de vedere, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 108 alin. (4) C. proc. civ., în conformitate cu care nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, încheierea din 8 septembrie 2005, în A.-L. Constanda, Sancţiuni, p. 237);
întemeindu-şi în mod greşit soluţiile pe o expertiză topografică extrajudiciară care nu a lămurit dacă terenul în litigiu se constituie sau nu în cale de acces pentru construcţiile învecinate, instanţele au nesocotit faptul că expertiza se ordonă şi se administrează în cursul unui proces pendinte, instanţa fiind obligată ca, în cazul în care a admis acest mijloc de dovadă, să stabilească clar obiectivele, respectiv împrejurările de fapt asupra cărora expertului i se cere să-şi exprime părerea sau să le constate ca specialist. - Curtea Supremă
Citește mai mult
de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 3711/1998, B.J./1998, p. 73.înregistrarea naşterii. Stabilirea vârstei
în cauză aceste dispoziţii imperative nu au fost avute în vedere de instanţe, pentru că nu a fost efectuată o expertiză medico-legală pentru a se stabili vârsta celui a cărui naştere nu a fost înregistrată la starea civilă. Aşa fiind, hotărârea pronunţată este lovită de nulitate. -Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 1205/1988, Revista română de drept nr. 5/1989, p. 73-74.
Nulitate căsătorie
Pentru corecta soluţionare a unei acţiuni în constatarea nulităţii unei căsătorii este necesar să se stabilească, pe calea unei expertize psihiatrice, dacă soţul era alienat sau debil mintal la data încheierii căsătoriei, fiindcă numai în această situaţie căsătoria este lovită de nulitate. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2980/1995, B.J./1995, p. 71.