Art. 219 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Art. 219
(1)Cel chemat va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte.
(2)Cu încuviinţarea preşedintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, precum şi partea potrivnică pot pune de-a dreptul întrebări celui chemat la interogatoriu.
(3)Partea nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.
(4)Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, se va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.
| ← Art. 218 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata | Art. 220 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata → |
|---|
2. Răspunsurile date la întrebările puse în condiţiile alin. (2) vor fi consemnate în încheierea de şedinţă.
3. Simpla afirmaţie a părţii că trebuie să cerceteze înscrisuri nu este suficientă pentru fixarea unui nou termen.
Pentru ca posibilitatea oferită de text să nu genereze abuzuri procesuale, partea trebuie să indice în concret înscrisurile ce urmează a fi cercetate, eventual şi locul unde acestea se află, iar instanţa să aibă convingerea
Citește mai mult
că răspunsul oferit în urma cercetării poate servi la soluţionarea cauzei.Mărturisire calificată
La întrebarea nr. 2 din interogatoriul propus de către pârâţi -recunoaşteţi că soţul dumneavoastră a locuit la noi timp de o lună de zile înainte de a muri, timp în care l-am sprijinit, spălat, hrănit?” -reclamanta a răspuns - „da, însă cu banii mei şi alimentele ce vi le-am dat pentru prepararea hranei”.
Mărturisirea calificată pe care a făcut-o reclamanta nu a putut fi coroborată cu alte dovezi, astfel încât elementele concomitente cu faptul recunoscut - „cu banii mei şi alimentele ce vi le-am dat pentru prepararea hranei” - să determine în realitate un
Citește mai mult
răspuns negativ la această întrebare. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 3919/ R/2000, nepublicată.Persoană pusă sub interdicţie
Ascultarea persoanei a cărei punere sub interdicţie se cere trebuie realizată sub forma interogatoriului, prin consemnarea întrebărilor puse de instanţă şi a răspunsurilor date de cel vizat, numai astfel fiind asigurată posibilitatea exercitării controlului judiciar cu privire la aprecierea instanţei asupra stării mintale a persoanei în cauză. -Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2364/2000, Pan-dectele române nr. 2/2001, p. 131.
interogatoriul sau dacă cel care l-a formulat este,
Citește mai mult
bunăoară, doar reprezentantul unei persoane juridice, cu un mandat limitat. A doua posibilitate ar fi ca cel care este interogat să dea un răspuns negativ, dar ar exista riscul ca unei părţi din întrebare să-i corespundă un răspuns afirmativ, astfel pierdut. în sfârşit, cel chestionat poate să ofere o mărturisire calificată sau complexă, deşi ar fi existat şansa unei mărturisiri simple, dacă întrebarea ar fi fost punctuală.” - C.N. Popa, în legătură cu luarea interogatoriului, Dreptul nr. 5/2001, p. 115-117.Prin Decizia nr. 30 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2007, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 219 şi 222 C. proc. civ.
în motivarea excepţiei de necon-stituţionalitate, autorul acesteia a susţinut că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât părţile -persoane fizice sunt obligate să răspundă la interogatoriu în mod direct, nemijlocit în faţa instanţei, spre deosebire de părţile -persoane juridice de drept privat, statul
Citește mai mult
şi celelalte persoane juridice de drept public, care răspund în scris la interogatoriul comunicat anterior, având aşadar suficient timp de reflecţie şi putând folosi orice înscris sau beneficia de consultanţă. Textele contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconsti-tuţionalitate, Curtea Constituţională a observat că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură referitoare la administrarea probei cu înscrisuri, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de legiuitor, evident fără a fi încălcate prevederile sau principiile constituţionale.
Referitor la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat constituţional prin prevederile art. 16 alin. (1), Curtea a constatat că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât deosebirea de statut juridic dintre persoanele fizice şi persoanele juridice justifică în mod obiectiv aplicarea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte răspunsul dat la interogatoriu, în cadrul unui proces civil. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, în deplin acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marckx contra Belgiei, 1979), principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării se aplică doar situaţiilor analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat, stabilit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări.
Cu privire la încălcarea liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, şi a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie, Curtea a reţinut că nici aceste susţineri nu sunt întemeiate, întrucât dispoziţiile legale criticate
nu îngrădesc posibilitatea părţilor de a se adresa instanţelor judecătoreşti şi nici nu înlătură posibilitatea părţilor de a-şi valorifica pretenţiile sau de a-şi dovedi netemeinicia susţinerilor părţilor adverse.