Art. 353 cod procedura civila Arbitrii. Constituirea tribunalului arbitral. Termenul şi locul arbitrajului

Art. 353

Arbitrii sunt răspunzători de daune, în condiţiile legii:

a)dacă, după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor;

b)dacă, fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege;

c)dacă nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;

d)dacă încalcă în mod flagrant îndatoririle ce le revin.

Art. 353¹

În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, toate atribuţiile ce revin instanţei judecătoreşti în temeiul dispoziţiilor din prezentul capitol se exercită de acea instituţie, conform regulamentului său, afară numai dacă acel regulament prevede altfel.

Art. 353²

(1)Tribunalul arbitral se consideră constituit pe data ultimei acceptări a însărcinării de arbitru, de supraarbitru sau, după caz, de arbitru unic.

(2)Data acceptării este cea a expedierii prin poştă a comunicării prevăzute de art. 349.

Art. 353³

(1)Dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.

(2)Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri incidente adresate instanţei judecătoreşti prevăzute de art. 342.

(3)Părţile pot consimţi în scris la prelungirea termenului arbitrajului.

(4)De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult două luni.

(5)Termenul se prelungeşte de drept cu două luni în cazul prevăzut de art. 360³, precum şi în cazul decesului uneia dintre părţi.

(6)Trecerea termenului prevăzut în prezentul articol nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi tribunalului arbitral, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea.

Comentarii despre Art. 353 cod procedura civila Arbitrii. Constituirea tribunalului arbitral. Termenul şi locul arbitrajului

irina.bianca 8.01.2013

DECIZIE CCR-Constituţionalitate

1. Accesul liber la justiţie. Dispoziţiile art. 353^1 C. proc. civ. sunt constituţionale prin raportare la prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind accesul liber la justiţie. Cu privire la recuzarea arbitrilor, art. 351' alin. (1) C. proc. civ. prevede cauzele care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea acestora, respectiv cele prevăzute pentru recuzarea judecătorilor, precum şi anumite cauze speciale, ca neîndeplinirea condiţiilor de calificare profesională ori a altor condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în convenţia arbitrală.

Citește mai mult

Potrivit art. 3512 C. proc. civ., „Cererea de recuzare se soluţionează de instanţa judecătorească, prevăzută de art. 342, cu citarea părţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare, încheierea nu este supusă căilor de atac. Prin derogare de la această regulă, art. 353^1 C. proc. civ. prevede că, în situaţiile în care arbitrajul este organizat de o instituţie permanentă, toate atribuţiile ce revin instanţei judecătoreşti în temeiul dispoziţiilor capitolului privitor la constituirea tribunalului arbitrai se exercită de această instituţie, conform regulamentului său.

Aşa fiind, Curtea observă că incidenţa reglementării criticate este subsecventă acordului de voinţă intervenit între părţile care au încheiat convenţia arbitrală şi care au optat pentru soluţionarea litigiului de către o instituţie permanentă. Aşadar, în urma acordului prin care a fost aleasă calea arbitrajului instituţional, dispoziţiile regulamentului acelei instituţii se impun părţilor, tribunalul arbitrai urmând a le aplica întocmai. împrejurarea că partea care solicită recuzarea unui arbitru a achiesat la soluţionarea litigiului de către o instituţie permanentă de arbitraj, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituţie, ca şi consecinţele juridice ale aplicării lor, nu o îndreptăţeşte să se prevaleze de necunoaşterea legii şi, deci, lipseşte de temei critica reglementării în cauză (C.C., Decizia nr. 203/2006, M. Of. nr. 267 din 24 martie 2006).

Răspunde