Art. 148 Condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului Arestarea preventivă MĂSURILE PREVENTIVE
| Comentarii |
|
MĂSURILE PREVENTIVE
Secţiunea IV
Arestarea preventivă
Art. 148
Condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;
a1) inculpatul a încălcat, cu rea-credinţă, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara ori obligaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri;
b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;
c) există date că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni;
d) inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune;
e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a)-e), măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 4 ani.
Codul de procedură penală actualizat prin:OUG 60/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial 764/2006;
Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;
| ← Art. 147 Arestarea învinuitului la instanţa de judecată... | Art. 149 Durata arestării inculpatului Arestarea preventivă... → |
|---|
Este adevărat că în dispozitivul acestei încheieri nu se dispune în mod expres arestarea inculpatei. Dar omisiunea se datorează unei greşite tehnici de redactare a încheierii, şi nu echivalează cu neluarea, în condiţii legale, a acestei măsuri, atâta vreme cât, pe de o parte, menţiunile ce trebuiau să figureze în dispozitiv au fost incluse în considerente ("în baza art. 148 lit. c şi h C. proc. pen., dispune arestarea inculpatei S. I., fiica lui D. şi M.,
Citește mai mult
născută la 8 martie 1958. Cu recurs în 3 zile de la comunicare"), iar, pe de altă parte, în dispozitiv se menţionează că se va emite mandat de arestare pentru inculpată.Voinţa instanţei de a dispune arestarea preventivă a inculpatei rezultând în mod neechivoc, admiterea recursului, casarea încheierii şi punerea în libertate a inculpatei ar fi expresia unui formalism excesiv.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 165/1998 (cu opinie separată)
în conformitate cu dispoziţiile art. 140^1 C. proc. pen., împotriva ordonanţei de arestare preventivă se poate face plângere la instanţă, care urmează a se pronunţa asupra legalităţii măsurii, după ascultarea
Citește mai mult
învinuitului sau inculpatului. Or, motivarea instanţei de fond nu se referă la legalitatea măsurii apreciată, în mod exclusiv, în raport cu actele de urmărire penală efectuate până la data arestării, ci cu elemente ulterioare luării acestei măsuri (aşa cum sugerează expresia "nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii" preventive).Dar indiferent de acest aspect, în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 148 lit. h C. proc. pen, deoarece în mod evident inculpatul prezintă un pericol pentru ordinea publică, atâta vreme cât el a asigurat paza unui alt inculpat care, mascat şi înarmat, a pătruns în incinta unei benzinării de unde, prin ameninţarea casierului, a sustras o importantă sumă de bani.
în consecinţă, se va admite recursul şi se va respinge plângerea împotriva ordonanţei de arestare preventivă.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1103/1998
Notă: Instanţa sesizată cu recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins plângerea făcută de inculpat împotriva ordonanţei de arestare preventivă nu poate examina decât legalitatea acestei soluţii, tot aşa cum şi primei instanţe îi este îngăduit să verifice doar legalitatea ordonanţei de arestare preventivă, nu şi temeinicia acesteia (v. Blag Miele, Gh. Mihai Stoica, Unele probleme inedite legate de procedura de declanşare a controlului judecătoresc asupra legalităţii ordonanţei de arestare, Dr. nr. 12/ 1998, p. 78).
în cazul în care arestarea preventivă a fost dispusă în baza art. 148 lit. h C. proc. pen., aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului excede
Citește mai mult
cadrul verificării pe care o impune art. 300 alin. 3 C. proc. pen.; o asemenea apreciere se poate face în cadrul soluţionării unei cereri de revocare a arestării preventive, în condiţiile art. 139 C. proc. pen., sau, când este cazul, în cadrul soluţionării unei plângeri împotriva ordonanţei de arestare preventivă, în condiţiile art. 140^1 C. proc. pen.C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 347/1998
Din examinarea dosarului rezultă că inculpatului i s-a asigurat apărarea prin desemnarea unui apărător din oficiu, deoarece delegaţia emisă pe numele acestuia, chiar dacă nu este datată, nu
Citește mai mult
poate fi considerată inexistentă. Mai rezultă că toate declaraţiile inculpatului au fost semnate de apărătorul din oficiu, situaţie în care instanţa, dacă ar fi avut totuşi dubii cu privire la prezenţa efectivă a acestuia şi la autenticitatea semnăturii, trebuia să procedeze la o verificare, şi nu să dispună punerea în libertate a inculpatului, care este cercetat pentru o infracţiune deosebit de gravă.în aceste condiţii, recursul parchetului se învederează fondat şi va fi admis.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1460/1998
Nici un text din Codul de procedură
Citește mai mult
penală care reglementează această materie nu condiţionează încetarea măsurii preventive de terminarea urmăririi penale.C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 142/1998
Citește mai mult
sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana învinuitului sau inculpatului.Conform art. 139 C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea ei.
în speţă, pentru a înlocui măsura preventivă cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prima instanţă a avut în vedere că fratele inculpatului -coinculpat în proces - a decedat, însă această împrejurare, chiar dacă l-a afectat psihic pe inculpat, nu poate fi privită ca o schimbare a temeiurilor care au determinat arestarea şi nu justifică înlocuirea ei.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 52/1998
Notă: înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă este condiţionată de constatarea că "s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii" (art. 139 alin. 1 C. proc. pen.). Constituie temeiuri, în sensul textului menţionat, atât cazurile prevăzute în art. 148 C. proc. pen., cât şi orice alte considerente de care s-a ţinut seama, în concret, la luarea măsurii. Există o schimbare a acestor temeiuri atunci când, ca urmare a desfăşurării urmăririi penale sau a judecăţii, a probelor administrate şi a situaţiilor de fapt sau de drept reţinute pe baza acestora, se constată că motivele ce au determinat arestarea nu mai justifică această măsură, ci o altă măsură preventivă.
Cererile prin care se face apel în general la bunăvoinţa şi îngăduinţa organului judiciar - întrucât nu exprimă o schimbare, obiectivă, reală, a temeiurilor arestării - nu pot conduce la înlocuirea acesteia. Ar mai fi de adăugat că atunci când se solicită înlocuirea arestării preventive nu se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii, căci acestea constituie condiţii de valabilitate a instituirii ei; dacă o măsură preventivă a fost luată de la început cu încălcarea legii şi cu nesocotirea adevărului, aceasta, în principiu, este lipsită de eficienţă şi se impune desfiinţarea ei, nu înlocuirea cu altă măsură (v. Ilie Istrate, Libertatea persoanei şi garanţiile ei procesual-penale, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p. 93-94).
C. Apel Bucureşti, s. I-pen., dec. nr. 30/1998
Prin urmare, încheierea dată în prima instanţă prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nefiind arătată expres de lege, nu poate fi atacată separat cu recurs - acesta fiind inadmisibil -, ci numai odată cu hotărârea pronunţată asupra fondului cauzei.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 16/1998
Existenţa pericolului pentru ordinea publică nu se prezumă, ci trebuie dovedită.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 6/1998
Notă: Pericolul pentru ordinea publică nu trebuie neapărat dovedit - cu probe administrate în acest sens -, dar, în orice caz, trebuie demonstrat. Printr-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie, recursul
Citește mai mult
procurorului împotriva hotărârii de revocare a arestării preventive a fost respins întrucât procurorul nu a demonstrat decât gravitatea infracţiunii comise (pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani), nu şi faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol public, aşa cum se prevede în art. 148 alin. 1 lit. h C. proc. pen. (CSJ, sp. dec. nr. 921/1990, Dr. nr. 12/1991, p. 94).Citește mai mult
aceasta, fiind în acelaşi timp necesară protejarea persoanelor minore (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3183 din 19 mai 2005)Pericolul pentru ordinea publică trebuie constatat în concret şi dovedit prin probe, neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptei, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege (C.A. Bucureşti, s. I pen., decizia penală nr. 650/R din 9 aprilie 2003)
Potrivit art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt date suficiente că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea vreunui martor sau expert, prin distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte. Din prevederile menţionate rezultă că încercarea de a zădărnici aflarea adevărului poate fi făcută nu numai prin influenţarea martorilor sau experţilor, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă, ci şi prin
Citește mai mult
denaturarea oricărui alt mijloc de probă din cele enumerate în art. 64 C. proc. pen. Cum declaraţia unui coinculpat constituie mijloc de probă, influenţarea acestuia satisface cerinţele art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (C.A. Suceava, încheierea penală nr. 5 din 16 aprilie 2003, în B.J. semestrul 11/2002 şi semestrul 1/2003, p. 98-99). & în urma modificărilor aduse art. 148 C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006 (M. Of. nr. 677 din 7 august 2006), conţinutul art. 148 alin. (1) lit. d) se regăseşte, cu modificări, în art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. în raport cu aceste modificări, soluţia de la pct. 2 rămâne valabilă, însă cu o altă motivare: influenţarea unui coinculpat constituie influenţarea unei părţi, în sensul noilor prevederi ale art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.Dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa menţine arestarea preventivă a inculpatului, fiind suficient să constate existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute în art. 148 alin. (1) C. proc. pen., întrucât temeiurile arestării preventive nu sunt prevăzute cumulativ, ci alternativ în textul de lege menţionat (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 5281 din 14 septembrie 2006)