Art. 197 Încălcările care atrag nulitatea NULITĂŢILE
| Comentarii |
|
NULITĂŢILE
Art. 197
Încălcările care atrag nulitatea
Încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.
Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
În situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 4, în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în faţa instanţei care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispoziţiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
| ← Art. 196 Înlăturarea unor omisiuni vădite MODIFICAREA... | Art. 198 Abateri judiciare AMENDA JUDICIARĂ → |
|---|
Aşa fiind, urmează a se admite recursul declarat de inculpat împotriva sentinţei de condamnare şi a deciziei instanţei de apel - care i-a admis apelul şi a redus pedeapsa -, a se casa cele două hotărâri atacate, în baza art. 385^9
Citește mai mult
pct. 3 C. proc. pen şi, în conformitate cu prevederile art. 385^15 pct. 2 lit. c C. proc. pen., a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 149/1998
Decizia instanţei de apel este, deci, casabilă - în baza art. 385^9 pct. 6 C. proc. pen. -, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. c C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1415/1998
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul a fost reţinut la data de 27 octombrie 1997 şi că la aceeaşi dată, mai înainte de începerea urmăririi penale, care s-a efectuat în ziua următoare, el a dat o declaraţie, semnată de un
Citește mai mult
avocat a cărui prezenţă inculpatul o contestă, dar la termenele următoare, precum şi la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul a fost asistat de un apărător ales.în situaţia în care la data când a dat prima declaraţie, inculpatul - împotriva căruia nu se începuse încă urmărirea penală - avea numai calitatea de învinuit, neasistarea sa de către un avocat (în ipoteza că susţinerile sale ar fi dovedite) nu este sancţionată cu nulitatea absolută, căci art. 197 alin. 2 C. proc. pen. se referă numai la asistenţa juridică obligatorie a inculpatului. Dacă s-ar considera că în această situaţie există o nulitate relativă prevăzută în art. 197 alin. 1 C. proc. pen, este de observat că la nici unul din termenele ulterioare nici inculpatul, nici apărătorul său nu a invocat nulitatea în condiţiile art. 197 alin. 4 C. proc. şi nu a cerut înlăturarea ei, astfel că aceasta s-a acoperit.
în consecinţă, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va restitui dosarul primei instanţe pentru continuarea judecăţii.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 727/1998
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 60/1998
Nerespectarea acestei dispoziţii legale, prin soluţionarea cererii în şedinţă publică, nu este de natură să ducă la casarea încheierii pronunţate, atâta vreme cât, procedân-du-se astfel, învinuitului sau inculpatului nu i s-a cauzat nici o vătămare, nefiind deci îndeplinite condiţiile art. 197 alin. 1 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 135/1996
Faptul că, nici în faţa primei instanţe, nici la judecata în apel, când a fost reprezentat de un avocat ales, inculpatul nu s-a prelevat de această nulitate, face ca el să nu o mai poată invoca în recurs, deoarece nulitatea s-a acoperit în condiţiile art. 197 alin. 4 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. Il-a
Citește mai mult
pen., dec. nr. 508/1996NOTĂ. Soluţia este - după părerea noastră - corectă. A se vedea, în sens contrar, CSJ, sp., dec. nr. 2194/1993, BJ, p. 181.
înainte de încheierea dezbaterilor, preşedintele completului de judecată dă ultimul cuvânt inculpatului personal, în toate gradele ordinare de jurisdicţie, precum şi în căile extraordinare de atac. Neacordarea ultimului cuvânt personal inculpatului este sancţionată, în principiu, cu nulitatea relativă, cu excepţia
cazurilor în care această încălcare a dispoziţiilor legale ar putea afecta aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei când, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., se ia în considerare din oficiu, în orice
Citește mai mult
stare a procesului (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1801 din 15 martie 2005)Asistarea de către acelaşi apărător desemnat din oficiu a inculpaţilor arestaţi preventiv care au interese contrare echivalează cu lipsa de apărare a inculpaţilor pentru care asistenţa juridică este obligatorie conform art. 171 alin. (2) C. proc. pen. şi, prin urmare, atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 405 din 24 ianuarie 2004)
In cazul în care asistenţa juridică este obligatorie în cursul judecăţii, potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen., omisiunea instanţei de a desemna un apărător din oficiu atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., chiar dacă inculpatul a lipsit de la judecată (C.A. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 181/R din 5 februarie 2003)
Dacă asistenţa juridică este obligatorie potrivit legii, dezbaterea cauzei şi pronunţarea hotărârii în lipsa apărătorului ales sau desemnat din oficiu atrage nulitatea absolută a hotărârii (C.A. Ploieşti, s. pen., decizia nr. 829 din 19 septembrie 2005)
Omisiunea instanţei de a asigura asistenţa juridică. Instanţa de apel nu poate acoperi nulitatea absolută determinată de omisiunea primei instanţe de a asigura asistenţa juridică obligatorie, cu motivarea că în apel, unde se confirmă sau se infirmă sentinţa, asistenţa a fost asigurată (C.A. Timişoara, s. pen., decizia nr. 672 din 14 iunie 2006)
Neaducerea inculpatului arestat la judecarea cauzei în primă instanţă, şi anume la dezbateri, atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, întrucât, potrivit art. 314 alin. (2) C. proc. pen., aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie, iar în conformitate cu prevederile art. 1 97 alin. (2) C. proc. pen., dispoziţiile relative la prezenţa inculpatului, când aceasta este obligatorie potrivit legii, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. în acest caz, hotărârea primei instanţe şi cea a instanţei de apel prin care s-a
Citește mai mult
respins apelul declarat de inculpat sunt supuse casării în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 5, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, potrivit art. 385'5 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. (C.S.J., s. pen., decizia nr. 455 din 23 februarie 1998)Când în aceeaşi cauză unii dintre inculpaţi sunt minori, iar alţii majori, instanţa judecă, conform art. 486 C. proc. pen., după procedura obişnuită, în şedinţă publică. Dacă, în acest caz, cauza a fost judecată în şedinţă secretă, iar nu în şedinţă publică, intervine sancţiunea nulităţii absolute prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispoziţiile relative la publicitatea şedinţei de judecată fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute (C.A. Braşov, decizia penală nr. 265/Ap din 19 decembrie 2001)
In toate situaţiile privind infracţiuni de corupţie, completul de judecată în primă instanţă, la judecătorii, tribunale şi curţile de apel, se formează cu un singur judecător, nerespectarea dispoziţiilor referitoare la această compunere a instanţei atrăgând nulitatea hotărârii conform prevederilor art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. (I.C.C.J., S.U., Decizia nr. V din 26 septembrie 2005, în M. Of. nr. 123 din 9 februarie 2006)
încheierea pronunţată de judecătorie, prin care s-a respins cererea procurorului de prelungire a duratei arestării preventive a inculpatului cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., este lovită de nulitate absolută, fiind încălcate dispoziţiile art. 155 alin. (2) raportat la art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. (Trib. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 44/R din 21 ianuarie 1998)
Dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică. Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile reglementate prin art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, iar anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei (I.C.C.J., S.U., Decizia nr. XXIV din 18 septembrie 2006, în M. Of. nr. 188 din 19 martie 2007).
Citește mai mult
făcut toate apărările în raport cu calitatea sa de autor al faptei, noua încadrare nu îi deschide căi noi de apărare şi, ca atare, încălcarea nu i-a putut cauza nicio vătămare, situaţie în care omisiunea de punere în discuţie a schimbării încadrării juridice nu atrage nulitatea actului (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1778 din 14 martie 2005)Citește mai mult
introdus de inculpat şi, în consecinţă, neexistând nulitate, recursul procurorului întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 385^9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. - constând în judecarea apelului inculpatului fără ca partea civilă să fi fost citată - este nefondat (C.A. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 166/1997)locuieşte, deci cu încălcarea art. 177 alin. (1) C. proc. pen., pentru termenul când are loc judecata, este sancţionată cu nulitatea prevăzută în art. 197 alin. (1) C. proc. pen. şi, întrucât l-a pus pe inculpat în situaţia de a nu se putea apăra, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, hotărârea de condamnare trebuie casată (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1857 din 24 septembrie 1993)