Art. 195 Îndreptarea erorilor materiale MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE, ÎNDREPTAREA ERORILOR MATERIALE ŞI ÎNLĂTURAREA UNOR OMISIUNI VĂDITE

Art. 195

Îndreptarea erorilor materiale

Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

În vederea îndreptării erorii, părţile pot fi chemate spre a da lămuriri.

Despre îndreptarea efectuată, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, după caz, întocmeşte un proces-verbal sau o încheiere, făcându-se menţiune şi la sfârşitul actului corectat.

Comentarii despre Art. 195 Îndreptarea erorilor materiale MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE, ÎNDREPTAREA ERORILOR MATERIALE ŞI ÎNLĂTURAREA UNOR OMISIUNI VĂDITE

Mirela 23.11.2016

Curtea a impartasit si critica parchetului referitoare la imposibilitatea inlaturarii omisiunii prind atragerea atentiei inculpatului asupra cazului de revocare a suspendarii conditionate prevazut de art. 84 din Codul penal din 1969 prin intermediul unei incheieri de indreptare de eroare materiala.
Aceasta procedura este reglementata, atat in vechiul Cod de procedura penala (art. 195) cat si in noul Cod de procedura penala (art. 278) ca un remediu pentru indreptarea unor greseli vadit materiale.
Cu privire la intelesul sintagmei "eroare materiala evidenta", Inalta Curte de Casatie si

Citește mai mult

Justitie-Sectia Penala, intr-o decizie de speta(decizia nr. 1916/25.05.2009), a retinut ca "erori materiale evidente sunt doar acele greseli scriptice, facute in cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane (ex.: P. in loc de P.; I. in loc de I.), a unei sume (100 lei in loc de 10 lei), a unor date calendaristice la care se refera actul procedural sau a datei intocmirii actului, evidenta erorii traducandu-se in lipsa oricarui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifesta, neimpunandu-se deliberarea, reaprecierea ori exprimarea unei convingeri".
Cu alte cuvinte, pe calea procedurii indreptarii de eroare materiala evidenta, se pot remedia doar acele greseli care nu implica o chibzuire, o examinare, o lupta a argumentelor in vederea luarii unei hotarari asupra unei chestiuni oarecare.
Chestiunea, precum in speta, legata de mentionarea unei cauze de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, desi nu implica o prea adanca chibzuire, nu reprezinta, totusi, o eroare materiala in acceptiunea mai sus amintita ci, mai degraba, o omisiune a instantei, care, in ipoteza suspendarii conditionate a executarii pedepsei, era obligata, cf. art. 359 alin. 1 din Codul de procedura penala din 1968, sa atraga atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a beneficiului suspendarii executarii..
O astfel de omisiune nu putea face, insa, nici obiectul unei incheieri de inlaturare a unei omisiuni vadite pe temeiul art. 279 din noul Codul de procedura penala, deoarece respectivul text normativ cuprinde o enumerare limitativa a omisiunilor ce pot fi astfel inlaturate (asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreti, aparatori, precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii) si intre care omisiunea in discutie nu se regaseste.
Singura cale procedurala de inlaturarea a omisiunii primei instante este cea a caii de atac, pe care parchetul a exercitat-o si careia Curtea ii va da curs.

Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia penala si pentru cauze cu minori - Decizia penala nr. 128/A/10 martie 2014

Răspunde

sabina 22.04.2013

Deşi a menţionat în cuprinsul minutei aplicarea art. 350 C. proc. pen. (menţinerea arestării preventive) şi art. 71 raportat la art. 64 C. pen., (privitor la pedeapsa accesorie), prima instanţă a omis să facă aceste menţiuni şi în cuprinsul sentinţei de condamnare; aceste omisiuni constituie erori materiale evidente, care se înlătură pe calea prevăzută în art. 195 C. proc. pen., printr-o încheiere separată, fie de instanţa de apel, fie de prima instanţă şi nu justifică admiterea apelului declarat de inculpat.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 246/1997

Răspunde

sabina 22.04.2013

Neconcordanţa dintre minută şi dispozitiv, în sensul că în dispozitiv nu a fost menţionat numele unuia dintre inculpaţii condamnaţi, dar care este trecut în minută, reprezintă o simplă eroare materială. Eroarea este materială, fiind de ordin exclusiv scriptic şi, totodată, evidentă, deoarece rezultă fără dubiu, certitudinea sa este manifestă, nefiind necesară dovedirea ei prin probe ori prin stabilirea ei ca urmare a unei deliberări.

Pe de altă parte, atâta vreme cât rezultatul deliberării se consemnează în minută, aceasta, şi nu dispozitivul, care nu este decât o reproducere a minutei,

Citește mai mult

exprimă ceea ce judecătorii au hotărât.

în consecinţă, nu există temei de admitere a apelului, eroarea materială cuprinsă în dizpozitiv urmând a fi înlăturată pe calea prevăzută în art. 195 C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 13/A/1997

Răspunde

diana 16.07.2012

Prin sentinţa pronunţată de prima instanţă inculpaţii au fost condamnaţi la câte 1 an închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 208, 209 lit. a şi i C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c C. pen., dar şi a art. 74, 76 C. pen.

Instanţa de apel, sesizată cu apelurile inculpaţilor, apreciind că, faţă de circumstanţele reale şi personale existente, pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea grele - a admis aceste apeluri, însă, din eroare, a menţionat în dispozitivul deciziei că reduce pedepsele la câte 1 an şi 6 luni închisoare, deşi, desigur, ea a voit să le reducă la 6

Citește mai mult

luni închisoare.

Recursurile declarate de inculpaţi, pentru motivul greşitei individualizări a pedepsei, sunt nefondate - pedepsele de câte 6 luni închisoare fiind corespunzătoare gravităţii faptei şi datelor ce caracterizează persoana inculpaţilor -, astfel că vor fi respinse, dar se va înlătura eroarea materială sus-menţionată, constatându-se că inculpaţii urmează să execute câte 6 luni închisoare.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 201/1998

Notă: a. Greşelite materiale evidente care pot fi îndreptate pe calea prevăzută în art. 195 C. proc. pen. sunt simple erori scriptice evidente -cum sunt cele care poartă asupra unui nume, prenume, date calendaristice cuprinse în act - şi nu greşeli care privesc însuşi conţinutul actului (v. Gr. Theodoru, L. Moldovan, Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979,p. 182; V. Dongoroz ş. a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p. 404).

Menţionarea nu numai în dispozitivul hotărârii, dar şi în minută (căci de nicăieri nu rezultă că, în speţă, minuta ar avea un conţinut diferit de acela al dispozitivului) a unei pedepse care nu concordă cu motivarea soluţiei, nu este o eroare scriptică, de felul celor Ia care se referă art. 195 C. proc. pen., ci o eroare de fond, remediabilă numai prin folosirea căilor de atac.

b. Dar chiar dacă ne-am afla în faţa unei erori materiale evidente, această eroare nu putea fi înlăturată de instanţa de recurs, ci numai de instanţa de apel, în activitatea căreia s-a produs, căci - aşa cum se prevede în art. 195 C. proc. pen. - "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu".

c. în speţă era incident cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 9 teza Il-a C. proc. pen. ("motivarea soluţiei contrazice dispozitivul"), căci în timp ce considerentele deciziei instanţei de apel sunt orientate către o soluţie de uşurare a situaţiei inculpaţilor, prin dispozitivul deciziei pedeapsa aplicată acestora a fost agravată.

Răspunde

diana 16.07.2012

Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care i s-a respins o cerere de îndreptare a unei erori materiale din decizia instanţei de recurs este inadmisibil.

C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 929/1998

Notă: Decizia instanţei de recurs nefiind supusă recursului, nici încheierea dată în soluţionarea unei cereri prin care se tinde la îndreptarea unor erori materiale ori la înlăturarea unor omisiuni vădite din decizia acelei instanţe nu poate fi atacată cu recurs.

Răspunde

alina petrea 12.07.2012

Atâta vreme cât, în minuta deciziei atacate cu recurs, se arată că tribunalul respinge apelul declarat de inculpatul recurent, susţinerea acestuia - formulată prin motivele de recurs - în sensul că tribunalul a omis să soluţioneze apelul declarat de el deoarece, prin dispozitivul deciziei re-curate nu s-a dispus nimic privitor la acest apel (ci s-a menţionat doar că se respinge apelul făcut de un coinculpat care, însă, nu a atacat sentinţa) este nefondat. în situaţia de mai sus este vorba de o eroare materială, care se îndreaptă pe calea prevăzută în art. 195 C. proc. pen., iar nu de un caz

Citește mai mult

de casare.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 3/1996

Răspunde

sabina 12.06.2012

Inadmisibilitatea recursului separat. încheierile de îndreptare a erorilor materiale sau cele date pentru înlăturarea unor omisiuni vădite nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odată cu sentinţa ori decizia recurată, recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei socotindu-se făcut şi împotriva acestor încheieri, potrivit art. 385' alin. (3) C. proc. pen., chiar dacă au fost date după pronunţarea hotărârii (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3745 din 6 iulie 2004)

Răspunde

sabina 12.06.2012

încheiere de îndreptare a erorilor materiale. încheierea de admitere a cererii de îndreptare a erorilor materiale, prin care se tinde la schimbarea stării de fapt reţinute în hotărârea de condamnare pronunţată de prima instanţă, este nelegală, o atare modificare neputând fi făcută decât prin exercitarea căilor de atac ordinare împotriva acestei hotărâri (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1744 din 4 aprilie 2003)

Răspunde

sabina 12.06.2012

Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra apelului uneia dintre părţi şi de a consemna în minută şi în dispozitivul deciziei soluţia dată apelului declarat de aceasta nu constituie eroare materială în sensul art. 195 C. proc. pen., ci caz de casare a deciziei (C.S.J., s. pen., decizia nr. 3841 din 18 septembrie 2002)

Răspunde

sabina 12.06.2012

Omisiunea instanţei de a dispune confiscarea specială nu constituie o eroare materială, care să poată fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen. (C.A. Timişoara, s. pen., decizia nr. 252 din 21 iunie 2000)

Răspunde

sabina 12.06.2012

împrejurarea că în dispozitivul deciziei instanţei de apel s-a consemnat că respinge apelul declarat de procuror, în loc de admite apelul declarat de acesta, constituie o eroare materială evidentă în sensul art. 195 C. proc. pen., în condiţiile în care prin dispozitivul deciziei hotărârea primei instanţe a fost desfiinţată în parte, iar în considerente instanţa motivează soluţia de admitere a apelului procurorului (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 39 din 7 ianuarie 2004)

Răspunde

sabina 12.06.2012

Dacă din minuta deciziei pronunţate de instanţa de apel rezultă că apelul procurorului a fost admis, iar apelurile inculpaţilor au fost respinse, împrejurarea că în dispozitivul deciziei s-a omis consemnarea soluţiei de respingere a apelurilor inculpaţilor constituie o eroare materială ce se îndreaptă conform art. 195 C. proc. pen. (C.S.J., s. pen., decizia nr. 3063 din 25 iunie 2003)

Răspunde

sabina 12.06.2012

Eroare materială. Indicarea corectă în minută, precum şi în considerentele hotărârii, a datei de la care se deduce din durata pedepsei pronunţate timpul arestării preventive şi menţionarea în dispozitivul hotărârii a aceleiaşi zile şi luni, dar a altui an decât în minută, constituie o eroare materială evidentă ce se îndreaptă de instanţa de judecată care a pronunţat hotărârea, potrivit procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen. (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 107 din 9 ianuarie 2004)

Răspunde