Art. 329 Renunţarea la martori Desfăşurarea judecării cauzelor JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ
| Comentarii |
|
Capitolul II
JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ
Secţiunea I
Desfăşurarea judecării cauzelor
JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ
Secţiunea I
Desfăşurarea judecării cauzelor
Art. 329
Renunţarea la martori
Procurorul şi părţile pot renunţa la martorii pe care i-au propus.
După punerea în discuţie a renunţării, instanţa poate dispune ca martorii să nu fie ascultaţi, dacă audierea nu mai este necesară.
Dacă în cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admisă apare inutilă, instanţa, după ce ascultă procurorul şi părţile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată.
| ← Art. 328 Măsuri privitoare la martori Desfăşurarea judecării... | Art. 330 Prezentarea mijloacelor materiale de probă... → |
|---|
în aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art 329 C. proc. pen., inculpatul nu mai poate solicita casarea hotărârii de condamnare pentru ipotivul că prima instanţă nu a audiat martorii "din lucrări".
C. Apel Bucureşti s. I pen., dec. nr.
Citește mai mult
100/1996NOTĂ. în conformitate cu dispoziţiile art. 329 C. proc. pen., instanţa nu este obligată să renunţe la martorii cauzei la cererea procurorului şi a părţilor sau la simpla declaraţie a acestora că nu stăruie în audierea martorilor, ea trebuie să pună în discuţia celor de mai sus lipsa martorilor, dacă aceştia lipsesc, precum şi declaraţia de renunţare la ascultarea lor, şi mai ales, trebuie să-şi facă o convingere proprie - motivată - cu privire la necesitatea sau inutilitatea audierii martorilor despre care este vorba. Cererea de renunţare sau lipsa de stăruinţă în ascultarea martorilor nu obligă, deci, instanţa, să se dispenseze de ascultarea acestora, întrucât cei care soluţionează cauza sunt judecătorii şi ei trebuie să fie convinşi că se pot dispensa de martorii la care procurorul şi părţile sunt dispuse să renunţe (v. G. Antoniu ş.a., Practica judiciară penală, voi. IV, Editura Academiei, Bucureşti, 1993, p. 216).
Se pare că, în speţă, procedeul instanţei de a renunţa -la primul termen de judecată - la audierea martorilor ascultaţi în cursul urmăririi penale, numai pentru motivul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei imputate, nu este legal, atâta vreme cât, potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Instanţa de recurs nu putea cenzura însă această nelegalitate, atâta vreme cât, în reglementarea în vigoare la data soluţionării recursului, nu exista nici un caz de casare care să sancţioneze - în condiţiile art. 197 C. proc. pen. - încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal.
Dacă apărătorul ales al inculpatului a renunţat la reaudierea martorilor în faţa primei instanţe, care a aplicat în mod corect prevederile art. 329 C. proc. pen., acesta nu mai poate solicita, în recurs, reaudierea martorilor (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 5304 din 19 noiembrie 2003)
Prevederile art. 329 C. proc. pen. se aplică în situaţia în care probatorii le administrate în cauză sunt suficiente, fiind inutilă suplimentarea lor, cum este cazul în care inculpatul recunoaşte fapta pentru care este trimis în judecată, iar probatoriile administrate până în acel moment conturează vinovăţia sa. în situaţia în care inculpatul are o atitudine de nerecunoaştere a faptei ce i se impută, instanţa are obligaţia de a depune toate diligenţele pentru administrarea celorlalte probatorii, chiar şi atunci când inculpatul nu ar insista în aceasta, întrucât o
Citește mai mult
asemenea activitate este esenţială pentru aflarea adevărului în cauză;într-o astfel de situaţie, instanţa nu poate admite renunţarea la ascultarea martorilor şi, cu atât mai puţin, să pună ea însăşi în discuţie acest aspect (C.A. Bucureşti, s. a ll-a peri., decizia nr. 493 din 10 martie 2004)