Art. 333 Restituirea pentru completarea urmăririi Desfăşurarea judecării cauzelor JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Cod procedura penala actualizat (cpp)
Capitolul II
JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Secţiunea I
Desfăşurarea judecării cauzelor

Art. 333

Restituirea pentru completarea urmăririi

Abrogat.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

← Art. 332 Restituirea pentru refacerea urmăririi penale...  Art. 334 Schimbarea încadrării juridice Desfăşurarea... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 333 Restituirea pentru completarea urmăririi Desfăşurarea judecării cauzelor JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ




diana 16.07.2012
Restituirea cauzei la parchet, în baza art. 333 C. proc. pen., pentru completarea urmăririi penale, implică existenţa unui proces aflat în desfăşurare, în cadrul căruia, verificându-se probele administrate de organele de urmărire penală, se constată că acestea nu sunt complete şi că instanţa nu ar putea să le completeze decât cu mare întârziere.

în speţă, din examinarea dosarului, în care inculpaţilor li se impută săvârşirea infracţiunii de viol, se constată că urmărirea penală este completă, fiind administrate toate probele necesare stabilirii situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor: a
Citește mai mult fost audiată persoana vătămată şi au fost ascultaţi inculpaţii, care au recunoscut săvârşirea faptei; s-a întocmit un proces-verbal de constatare din care rezultă că la apariţia organelor de poliţie inculpaţii au fugit, dar au fost reţinuţi şi recunoscuţi pe loc, ca autori ai faptei, de către persoana vătămată; s-a efectuat imediat o expertiză medicală, constatându-se că victima prezenta leziuni corporale produse recent.

în raport cu cele de mai sus, împrejurarea că pe parcursul cercetării judecătoreşti partea vătămată nu a mai putut fi audiată - toate diligenţele depuse de instanţă pentru a fi adusă rămânând fără rezultat - nu justifica restituirea cauzei la parchet, în baza art. 333 C. proc. pen., aşa încât recursul declarat de Ministerul Public împotriva sentinţei de restituire este fondat şi va fi admis.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 1173/1998
Răspunde
diana 16.07.2012
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti au fost trimişi în judecată inculpaţii B. A. şi B. V., ambii pentru infracţiunea de viol prevăzută în art. 197 alin. 2 lit. a C. pen., iar cel dintâi şi pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. 2 lit. f C. pen.; în fapt, li s-a imputat că, profitând de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, fiind surdo-mută, au avut raport sexual cu ea, iar B. A. a deposedat-o, prin violenţă, de o geacă şi de o sumă de bani.

Tribunalul, sesizat cu judecarea cauzei a
Citește mai mult dispus, la prima zi de înfăţişare, conform art. 300 C. proc. pen., restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale privind pe inculpatul B. A.; s-a motivat că organul de urmărire penală nu a dispus, prin rezoluţie sau proces-verbal, începerea urmăririi penale faţă de acest inculpat, încălcându-se astfel prevederile art. 228 C. proc. pen.

Recursul declarat de procuror este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., pentru începerea urmăririi penale este necesar să existe un minim de date din care să rezulte că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune şi să nu se constate existenţa vreunuia din cazurile enumerate în art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată.

Urmărirea penală începe in rem, nefiind necesară cunoaşterea făptuitorului, indiferent dacă persoana fizică a acestuia nu a fost descoperită sau, deşi cunoscut ca persoană fizică, făptuitorului nu i s-a putut stabili identitatea.

In speţă, prin procesul-verbal din 24 august 1997 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru faptul că în ziua precedentă inculpatul B. V. şi un alt bărbat neidentificat, dar poreclit "Spaniolul" au avut relaţii sexuale cu victima, după care acesta din urmă a deposedat-o pe victimă de geacă şi de o sumă de bani.

Din moment ce urmărirea penală a fost pornită in rem, ulterior, când "Spaniolul" a fost identificat în persoana inculpatului B. A., nu a mai fost necesar să se întocmească un proces-verbal distinct prin care să se înceapă urmărirea penală in personam faţă de inculpatul B. A.

în consecinţă, se va admite recursul declarat de parchet, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, pentru continuarea judecăţii, la Tribunalul Municipiului Bucureşti.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 661/1998
Răspunde
tudordan 12.07.2012
Instanţa de apel are, în principiu, posibilitatea să dispună restituirea cauzei procurorului pentru completarea urmăririi penale când, din materialul probator, ar reieşi date că fapta imputată inculpatului a fost săvârşită de o altă persoană, pentru că, în asemenea situaţie, înseamnă că urmărirea penală nu a fost complet efectuată şi se impune completarea ei.

O astfel de măsură nu poate fi dispusă, însă, atunci când nu există indicii că o altă persoană a comis fapta, ci numai inculpatul este cel care susţine această versiune şi cu atât mai mult, în cazul în care susţinerile sale au fost
Citește mai mult verificate în cursul urmăririi penale, fiind găsite neîntemeiate.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 201/A/1996

NOTĂ. Practica Curţii Supreme de Justiţie este în sensul că, întrucât potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare, instanţa este obligată să se pronunţe numai cu privire la fapta reţinută prin rechizitoriu şi la persoana trimisă în judecată, ea neputându-se desesiza şi trimite cauza procurorului conform art. 333 C. proc. pen., cu motivarea că este necesar să se verifice dacă nu cumva fapta a fost săvârşită de o altă persoană decât cea arătată în actul de sesizare (CSJ, sp., dec. nr. 768/1992, DCS, p. 457).
Răspunde
tudordan 12.07.2012
Instanţa nu poate, la cererea inculpatului, să restituie cauza procurorului, în baza art 333 C. proc. pen., pentru completarea urmăririi penale, în sensul de a se stabili dacă nu cumva, la producerea rezultatului vătămător a cooperat şi o altă persoană, indicată nominal de către inculpat atâta vreme cât, împotriva acelei persoane, nu s-a pus în mişcare acţiunea penală prin rechizitor şi nici nu s-a cerut, de către procuror, în cursul cercetării judecătoreşti, extinderea procesului penal, potrivit art. 337 C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. 1l-a pen., dec. nr. 11/A/1996

NOTĂ. A se vedea, în
Citește mai mult acelaşi sens, pe lângă deciziile menţionate în nota la C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 30/1996, supra nr. 261: TS, sp., dec. nr. 389/1975, CD, p. 106; TS, sp., dec. nr. 2048/1973, R. 1, p. 160; TS, sp., dec. nr. 311/1973, CD, p. 50; TS, sp., dec. nr. 1271/1972, CD, p. 450; TS, sp., dec. nr. 2128/1971, R. 1, p. 163; Tm. Bucureşti, s. Il-a pen., dec./ nr. 97/1985, R. 3, p. 114.
Răspunde
tudordan 12.07.2012
Instanţa de apel are, în principiu, posibilitatea să dispună restituirea cauzei procurorului pentru completarea urmăririi penale când, din materialul probator, ar reieşi date că fapta imputată inculpatului a fost săvârşită de o altă persoană, pentru că, în asemenea situaţie, înseamnă că urmărirea penală nu a fost complet efectuată şi se impune completarea ei.

O astfel de măsură nu poate fi dispusă, însă, atunci când nu există indicii că o altă persoană a comis fapta, ci numai inculpatul este cel care susţine această versiune şi cu atât mai mult, în cazul în care susţinerile sale au fost
Citește mai mult verificate în cursul urmăririi penale, fiind găsite neîntemeiate.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 201/A/1996
Răspunde
tudordan 12.07.2012
Instanţa nu poate, la cererea inculpatului, să restituie cauza procurorului, în baza art 333 C. proc. pen., pentru completarea urmăririi penale, în sensul de a se stabili dacă nu cumva, la producerea rezultatului vătămător a cooperat şi o altă persoană, indicată nominal de către inculpat atâta vreme cât, împotriva acelei persoane, nu s-a pus în mişcare acţiunea penală prin rechizitor şi nici nu s-a cerut, de către procuror, în cursul cercetării judecătoreşti, extinderea procesului penal, potrivit art. 337 C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. 1l-a pen., dec. nr. I1/A/1996

NOTĂ. A se vedea, în
Citește mai mult acelaşi sens, pe lângă deciziile menţionate în nota la C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 30/1996, supra nr. 261: TS, sp., dec. nr. 389/1975, CD, p. 106; TS, sp., dec. nr. 2048/1973, R. 1, p. 160; TS, sp., dec. nr. 311/1973, CD, p. 50; TS, sp., dec. nr. 1271/1972, CD, p. 450; TS, sp., dec. nr. 2128/1971, R. 1, p. 163; Tm. Bucureşti, s. Il-a pen., dec./ nr. 97/1985, R. 3, p. 114.
Răspunde
tudordan 12.07.2012
Instanţa căreia, Curtea Supremă de Justiţie, adţni-ţând recursul declarat de inculpatul condamnat, i-a trimis cauza, în vederea completării, într-un anumit sens, a materialului probator poate - în principiu - ca, după administrarea probelor indicate de instanţa supremă, să restituie cauza procurorului, în baza art. 333 C. proc. pen., pentru completarea urmăririi penale, dacă constată că, pentru justa soluţionare a pricinii, este necesar să fie administrate şi alte probe; ea este îndreptăţită, însă, să facă aceasta numai dacă constată^ motivat, că administrarea acelor probe - pe care este
Citește mai mult obligată să le arate în cuprinsul hotărârii - nu s-ar putea face în faţa sa decât cu mare întârziere.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 38/1996
Răspunde
tudordan 12.07.2012
Cererea inculpatului apelant - condamnat pentru tentativă de omor - de a se restitui cauza la parchet în vederea completării urmăririi penale şi a trimiterii în judecată şi a unuia dintre martori, despre care se afirmă că, în aceleaşi împrejurări de fapt a lovit-o de asemenea pe victimă, contribuind deci la producerea leziunilor ce au pus în primejdie viaţa acesteia, nu poate fi primită şi va fi respinsă.

Restituirea cauzei procurorului nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzutre în art. 332 şi 333 C. proc. pen. Pe de altă parte, reluarea urmăririi penale conform art 270 C.
Citește mai mult proc. pen., se poate face, printre altele, în caz de restituire a căuzei de către instanţa de judecată în vederea refacerii sau completării urmăririi, ori ca urmare a extinderii acţiunii penale ori a procesului penal.

Cum, în cauză, nu s-a dispus extinderea procesului penal cu privire la participarea şi a altor persoane la săvârşirea infracţiunii, cauza nu poate fi restituită parchetului pentru efectuarea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a unei persoane cu a cărei judecare instanţa nu a fost sesizată.

Nici nu s-ar putea proceda altfel, atâta timp cât prin prevederile art 317 C. proc. pen., se statuează imperativ că judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penalei la fapta şi persoana la care se referă extinderea.

In corelaţie cu acest text sunt şi prevederile art. 371 alin. 1 C. proc. pen., referitoare la efectul devolutiv al apelului şi la limitele sale, potrivit cărora instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. Chiar dacă, în cadrul acestor limite, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, instanţa de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, susţinerea apelantului rămâne fără relevanţă atâta timp cât nu priveşte fapta şi persoana trimisă în judecată.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 12/A/1996
Răspunde
tudordan 12.07.2012
întrucât, conform art. 317 C. proc. pen., instanţa este obligată să mărginească judecata la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare şi la cele cu privire la care s-a extins procesul penal, ea nu se poate desesiza şi trimite cauza procurorului, în baza art. 333 C. proc. pen., pentru motivul că, în cauză, este necesară completarea urmăririi penale fie cu privire la o altă persoană ce ar fi participat la infracţiunea imputată inculpatului, fie în ce priveşte o faptă comisă de altă persoană dar în legătură cu fapta acestuia.

Pe de altă parte, potrivit art 336 şi 337 C. proc. pen.,
Citește mai mult iniţiativa extinderii procesului penal cu privire la alte fapte sau persoane aparţine în exclusivitate procurorului, care nu poate fi substituit în îndeplinirea acestei atribuţii de către instanţă.

C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 211/1996
Răspunde
tudordan 12.07.2012
Conform prevederilor art. 333 C. proc. pen., în tot cursul judecăţii instanţa se poate desesiza şi restitui cauza procurorului când, din administrarea probelor sau dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că, în faţa instanţei, nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale
Citește mai mult rezultă că -atâta vreme cât nu a avut loc o extindere a procesului penal - instanţa are obligaţia să Se pronunţe numai cu privire la fapta reţinută prin rechizitoriu şi la persoanele trimise în judecată, ea neputându-se desesiza şi trimite cauza procurorului, conform art 333 C. proc. pen., cu motivarea că este necesar să se verifice dacă nu cumva fapta ce constituie obiectul judecăţii a fost comisă de alte persoane decât inculpaţii sau cu participarea şi a altor persoane.

De asemenea, mai rezultă că simpla existenţă a unor contradicţii între declaraţiile date de martori la urmărirea penală şi în faţa instanţei nu constituie un motiv de restituire a dosarului la parchet întrucât instanţa trebuie să examineze şi să aprecieze, în raport cu celelalte probe administrate, care dintre acele declaraţii exprimă adevărul. Mai mult, clarificarea contradicţiilor ivite între declaraţiile martorilor poate fi făcută de către instanţă prin efectuarea unor confruntări şi prin administrarea oricăror probe, căci, dacă consideră că materialul probator este insuficient, instanţa are obligaţia să ia măsuri pentru completarea lui, cu asigurarea celerităţii judecării cauzei.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 30/1996

NOTĂ. Cu privire la aspectul menţionat în alin. 3 al deciziei, v., în acelaşi sens: CSJ, sp., dec. nr. 768/1992, DCS, p. 457; TS, sp., dec. nr. 281/1994, R. 3, p. 250; TS, sp., dec. nr. 93/1977, CD, p. 368; TS. sp., dec. nr. 778/1979, RRD nr. 11/1979, p. 73; TS, sp., dec. nr. 103/1976, CD, p. 459; Tj. Braşov, dec. pen. nr. 640/1972, RRD nr. 4/1973, p. 180; Tm. Bucureşti, s. III-a pen., dec. nr. 427/1991, Culegere 11, p. 243; Tm. Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 286/1987, în Codul de procedură penală adnotat, voi. II, de V. Papadopol, V. Dobrinoiu, M. Apetrei, Editura Albastră, Bucureşti, 1997, p. 194; Tm. Bucureşti, s. III-a pen., dec. nr. 281/1982, R. 3, p. 255; Tj. Suceava, dec. pen. nr. 797/1969, RRD nr. 3/1970, p. 161. A se vedea şi nota la C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. ll/A/1996, infra nr. 265.

Cu privire la aspectul menţionat în alin. 4, v., în acelaşi sens: TS, sp., dec. nr. 17/1981, RRD nr. 12/1981, p. 110; Tm. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 462/1991, Culegere 11, p. 244; Tm. Bucureşti, s. III-a pen., dec. nr. 496/1993, Culegere IV, p. 255; Tm. Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 228/1991, Culegere II, p. 242; Tj. Ilfov, dec. pen. nr. 698./1978, RRD nr. 2/1979, p. 67; Tj. Suceava, dec. pen. nr. 797/1969, RRD nr. 3/1970, p. 161.
Răspunde