Art. 356 Conţinutul expunerii Deliberarea şi hotărârea instanţei JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Art. 356

Conţinutul expunerii

Expunerea trebuie să cuprindă:

a) datele privind identitatea părţilor;

b) descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, precum şi încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare;

c) analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză.

În caz de condamnare, expunerea trebuie să mai cuprindă fapta sau fiecare faptă reţinută de instanţă în sarcina inculpatului, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată şi actele din care rezultă durata acesteia.

Dacă instanţa reţine în sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formează obiectul învinuirii, se va arăta în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronunţat condamnarea şi pentru care încetarea procesului penal sau achitarea;

d) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză.

Comentarii despre Art. 356 Conţinutul expunerii Deliberarea şi hotărârea instanţei JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

menelau 24.06.2012

Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând părţilor din proces posibilitatea să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. A motiva înseamnă a demonstra, a pune în evidenţă datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fără indicarea unei date concrete, fără a arăta în ce mod a fost stabilită

Citește mai mult

acea dată, sau referirea explicită ori implicită la actele cauzei în general nu înseamnă a motiva, iar lipsa de motivare a hotărârii atrage incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 656 din 4 februarie 2004)

Răspunde

menelau 24.06.2012

Obligaţiile instanţei la motivarea hotărârii.

Potrivit art. 354 C. proc. pen., hotărârea prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei trebuie să conţină o partea introductivă, o expunere şi dispozitivul, iar în caz de condamnare, conform art. 356 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., expunerea trebuie să mai cuprindă fapta sau fiecare faptă reţinută de instanţă în sarcina inculpatului, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată şi actele din care rezultă durata acesteia. De asemenea, expunerea trebuie

Citește mai mult

să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză şi, nu în ultimul rând, temeiurile de drept care justifică soluţiile date în cauză, potrivit art. 356 lit. c) şi d) C. proc. pen. Din analiza acestor texte de lege rezultă că instanţei de judecată, cu ocazia motivării hotărârii pronunţate, îi revin o serie de obligaţii ce trebuie respectate, iar încălcarea acestor obligaţii sau omisiunea de a se pronunţa asupra unor aspecte care au format obiectul judecăţii fac ca hotărârea pronunţată să fie nelegală şi casabilă în temeiul art. 385^9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. (C.S.J., s. pen., decizia nr. 2882 din 17 iunie 2003)

Răspunde