Art. 372 Neagravarea situaţiei în propriul apel Apelul CĂILE DE ATAC ORDINARE

Printr-o sentinţă pronunţată de tribunal, inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. 2 lit. a C. pen. Apelul declarat de inculpat - care invoca încălcarea dreptului de apărare în cursul urmăririi penale - a fost respins de curtea de apel, însă Curtea Supremă de Justiţie, admiţând recursul inculpatului, a casat ambele hotărâri atacate şi a dispus restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale.

Tribunalul, sesizat cu judecarea cauzei, după ce dispoziţia instanţei supreme a fost adusă la îndeplinire, l-a

Citește mai mult

condamnat din nou pe inculpat, căruia, de data aceasta, i-a aplicat, pentru aceeaşi infracţiune, o pedeapsă de 7 ani închisoare.

Această sentinţă a fost atacată cu apel atât de parchet (care susţine că în mod greşit prima instanţă n-a reţinut în sarcina inculpatului şi infracţiunea de lipsire de libertate, care reieşea din descrierea faptelor făcută în partea expozitivă a rechizitoriului), cât şi de inculpat (care arată că, rejudecând cauza, prima instanţă i-a aplicat o pedeapsă mai grea decât cea stabilită prin prima hotărâre de condamnare, casată în urma recursului său).

Dispoziţiile art. 385 şi 385^18 C. proc. pen. permit instanţei de rejudecare să pronunţe o pedeapsă mai grea numai dacă hotărârea a fost desfiinţată în apelul sau recursul procurorului declarat în defavoarea inculpatului sau în calea de atac folosită de partea vătămată;per a contrario, trebuie dedus că în cadrul rejudecării care are loc ca urmare a admiterii căii de atac exercitată de inculpat, nu se poate agrava pedeapsa aplicată acestuia.

Pentru acelaşi motiv instanţa de rejudecare nu se poate pronunţa asupra altei infracţiuni care rezultă din situaţia de fapt reţinută prin actul de trimitere în judecată, dar care n-a făcut obiectul judecăţii anterioare.

In consecinţă, se va admite apelul declarat de inculpat, reducându-se de la 7 ani la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată acestuia şi se va respinge apelul făcut de procuror.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 3/1998

Hotărârea prin care prima instanţă, rejudecând cauza în fond după desfiinţarea hotărârii ca urmare a admiterii apelului exclusiv al inculpatului, a majorat pedeapsa aplicată acestuia este nelegală, deoarece prevederile art. 372 C. proc. pen. referitoare la neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac se aplică şi în cazul rejudecării cauzei în primă instanţă, după desfiinţarea hotărârii în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă (C.A. Galaţi, s. de minori şi familie, decizia penală nr. 48/A din 22 iunie 2007)

Rejudecare.

Prevederile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, privesc atât soluţionarea cauzei de către instanţa de apel, cât şi soluţionarea cauzei de către instanţa de rejudecare, atunci când sentinţa a fost desfiinţată cu trimitere spre rejudecare. Prin urmare, condamnarea inculpatului cu ocazia rejudecării cauzei, ca urmare a apelului declarat de acesta, la o pedeapsă mai mare decât cea iniţială este contrară legii (C.S.J., s. pen., decizia nr. 339 din 4 februarie 1999)

Neagravarea situaţiei inculpatului în apelul declarat de procuror în favoarea acestuia.

înlăturarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală, fiind încălcate prevederile art. 372 alin. (2) C. proc. pen., dacă, soluţionând apelul declarat de procuror în favoarea inculpatului sub aspectul omisiunii primei instanţe de a constata graţierea condiţionată a pedepsei, instanţa de apel a înlăturat prevederile referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicate în speţă de prima instanţă. în acest caz, instanţa de

Citește mai mult

apel a reformat sentinţa atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului, în urma exercitării apelului în favoarea acestuia (C.A. Braşov, decizia penală nr. 204/R din 5 martie 2004)

Confiscare specială. Exonerare de la plata despăgubirilor civile.

Confiscarea specială, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., se poate face şi în apelul inculpatului care a fost exonerat de plata despăgubirilor civile de către instanţa de apel în limita sumei confiscate, măsura dispusă neîncăl-când prevederile art. 372 alin. (1) C. proc. pen. în acest caz, confiscarea nu înseamnă decât schimbarea naturii obligaţiei, iar situaţia inculpatului nu a fost înrăutăţită în propria cale de atac, acesta nefiind obligat la plata unei sume mai mari (C.A. Piteşti, decizia penală nr. 72/ R/MF din 1 septembrie 2005)

Infracţiune continuată.

Hotărârea instanţei de apel care, soluţionând apelul inculpatului, a redus pedeapsa rezultantă aplicată acestuia pentru comiterea a două infracţiuni concurente, dar a reţinut săvârşirea uneia dintre infracţiunile concurente în forma continuată este nelegală, întrucât, potrivit art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, iar reţinerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracţiunea continuată este de natură să agraveze situaţia inculpatului, aşa cum rezultă

Citește mai mult

din dispoziţiile art. 42 C. pen. (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 6658 din 25 noiembrie 2005,)