Art. 484 Persoane chemate la judecarea minorilor PROCEDURA ÎN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI
| Comentarii |
|
PROCEDURA ÎN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI
Art. 484
Persoane chemate la judecarea minorilor
Abrogat.
La judecarea cauzei se citează, în afară de părţi, Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului, părinţii acestuia sau, după caz, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul, precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de către instanţă.
Persoanele arătate în alineatul precedent au dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze cereri şi să prezinte propuneri în privinţa măsurilor ce ar urma să fie luate.
Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecarea cauzei.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
OUG 60/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial 764/2006;
Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;
| ← Art. 483 Compunerea instanţei PROCEDURA ÎN CAUZELE CU... | Art. 485 Desfăşurarea judecăţii PROCEDURA ÎN CAUZELE CU... → |
|---|
Trimiterea spre rejudecare fiind o modalitate - complementară, neoriginară - a sesizării instanţei, în cazul în care inculpatul a devenit major mai înainte ca instanţa de rejudecare să fi fost sesizată de instanţa de apel,
Citește mai mult
prevederile art. 484 alin. 1 C. proc. pen., nu mai sunt aplicabile şi acea instanţă poate rejudeca legal cauza în absenţa inculpatului.C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 332/1998
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 37/1998
Notă: în realitate, în situaţia menţionată mai sus, nu există nici o nulitate -nici absolută, nici relativă -, căci nu s-a încălcat nici o dispoziţie legală care reglementează desfăşurarea procesului penal.
Articolul 486 C. proc. pen. prevede că atunci când în
Citește mai mult
aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori şi nu este posibilă disjungerea, instanţa judecă după procedura obişnuită, aplicând însă cu privire la inculpaţii minori dispoziţiile derogatorii proprii procedurii speciale. In raport cu prevederile acestui text, se pune însă întrebarea: nu cumva în sfera dispoziţiilor derogatorii privitoare pe minori, pe care instanţa este ţinută să le aplice şi în cauzele cu infractori majori şi minori, intră şi art. 485 alin. 2 C. proc. pen., care instituie regula judecării minorilor în şedinţe ce nu sunt publice? Răspunsul este negativ, deoarece pentru respectarea drepturilor procesuale ale inculpaţilor majori este necesar să se aplice regula generală cuprinsă în art. 290 alin. 1 C. proc. pen., potrivit căreia şedinţa de judecată este publică, cu posibilitatea ca atunci când socoteşte necesar, instanţa, făcând apel la prevederile art. 290 alin. 2 C. proc. pen., să declare şedinţa secretă pentru tot cursul sau pentru o parte a judecării cauzei (v.: V. Dongoroz ş. a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, vol. II, Editura Academiei, Bucureşti, 1976, p. 382). Şedinţele de judecată în cauzele cu infractori majori şi minori fiind, aşadar, publice, este evident că judecarea acestor cauze în condiţii de publicitate nu poate da loc nici unei nulităţi, căci acolo unde s-a respectat legea nu există nulitate.în speţă, inculpata - minoră - a fost citată la numeroase termene, citaţiile fiind îndreptate la toate adresele unde aceasta s-ar putea afla şi afişate la sediul consiliului popular, însă ea nu s-a prezentat niciodată la proces.
în aceste condiţii, instanţa a fost îndreptăţită să considere că inculpata se sustrage de la judecată - chiar dacă nu s-a încheiat de către organele de poliţie un proces-verbal de constatare în
Citește mai mult
acest sens - şi să judece cauza în fond.C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 312/1998
Notă: în doctrină şi în practica instanţei supreme, se consideră că instanţa poate proceda la judecarea cauzei în lipsa inculpatului minor numai atunci când sunt date concrete că acesta într-adevăr se sustrage de la judecată; simpla împrejurare că inculpatul minor nu s-a prezentat la judecată, chiar la mai multe termene, deşi fusese legal citat sau avusese termenul în cunoştinţă, nu îndreptăţeşte instanţa să procedeze la judecată dacă nu s-a efectuat o cercetare temeinică din care să rezulte - de exemplu - că inculpatul minor a fugit de acasă, că se ascunde, că a declarat că nu se va prezenta la judecată (v.: Gr. Theodoru, Drept procesual penal, Partea specială, Editura Cugetarea, Iaşi, 1998, p. 607; Plen. TS, dec. de îndrumare nr. 6/1973, CD, p. 37; CSJ, sp., dec. nr. 516/1991, Dr. nr. 2/1992, p. 94; CSJ, sp., dec. nr. 861/1994, BJ, p. 166; TS, sp., dec. nr. 1149/1984, CD, p. 335; TS, sp., dec. nr. 1476, CD, p. 501).
Necitarea unei părţi în proces nu este
Citește mai mult
sancţionată cu nulitatea absolută, ci cu nulitate relativă, pe care numai partea nelegal citată este în drept să o invoce, în măsura în care face dovada că a suferit o vătămare în drepturile sale; or, în speţă, partea responsabilă civilmente - tatăl minorului - nu a suferit nici o vătămare, deoarece nu a fost obligată la despăgubiri iar în apel, unde nu a fost citată, s-a menţinut soluţia primei instanţe.Pe de altă parte, nu orice omisiune a instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri cade sub incidenţa art 385^9 pct 10 C. proc. pen., pentru existenţa acestui caz de casare fiind necesară îndeplinirea a două condiţii: cererea omisă să se refere la un drept sau la o facultate acordată de lege părţilor şi să aibă influenţă asupra soluţionării cauzei, adică să fie de aşa natură încât, dacă s-ar fi admis, ar fi schimbat soluţia procesului; or, această din urmă condiţie nu este îndeplinită, deoarece, dacă instanţa ar fi admis cererea şi ar fi încuviinţat citarea părţii responsabile civilmente, soluţia dată apelului nu s-ar fi schimbat De altfel, la judecată a fost prezentă cealaltă parte responsabilă civilmente, mama minorului.
C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 61411996
NOTĂ. Potrivit prevederilor art. 484 C. proc. pen. - a căror încălcare a fost invocată de către inculpatul minor - la judecarea cauzelor cu infractori minori trebuie citaţi, în afară de părţi, autoritatea tutelară şi părinţii, iar dacă este cazul, tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea căreia se află minorul, precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de către instanţă.
Toate persoanele mai sus menţionate, inclusiv părinţii, nu au calitatea de părţi, ceea ce rezultă, cu claritate, şi din exprimarea textului ("... în afară de părţi..."). Părinţii, când sunt citaţi în baza art. 484 C. proc. pen., nu figurează în proces ca părţi responsabile civilmente, dar ei pot avea şi această calitate în cazul în care există o acţiune civilă alăturată celei penale şi s-a făcut, în ceea ce îi priveşte, aplicarea art 16 C. proc. pen.
Spre deosebire de faza urmăririi penale, în care citarea persoanelor arătate mai sus este facultativă şi este prevăzută doar pentru situaţiile în care minorul nu a îndeplinit 16 ani (art. 481 C. proc. pen.), în faza judecăţii ea este obligatorie şi chiar dacă minorul a împlinit vârsta de 16 ani.
Care este, însă, sancţiunea procesuală a neîndeplinirii obligaţiei de citare şi a judecării cauzei în lipsa persoanei sau persoanelor necitate? Răspunsul decurge din constatarea că persoanele despre care este vorba nu sunt citate în interes propriu, ci în interesul aflării adevărului şi al justei soluţionări a cauzei. Dispoziţiile art. 484 C. proc. pen. au fost înscrise, în principal, în scopul de a se da posibilitate instanţei să cunoască cât mai bine personalitatea minorului, ca premisă pentru adoptarea celui mai potrivit tratament penal (v. C. Turianu, Răspunderea juridică pentru faptele penale săvârşite de minori, Editura Continent XXI, Bucureşti, 1995, p. 195). Legea impune citarea părinţilor mai ales pentru ca ei să dea instanţei relaţii utile cu privire la comportarea generală a minorului, la condiţiile concrete în care el a fost crescut şi a trăit, la modul în care ei înşişi şi-au îndeplinit îndatoririle faţă de minor, precum şi la orice alte elemente de natură să servească la stabilirea unui tratament penal adecvat, dar şi pentru ca ei să poată formula cereri şi prezenta propuneri în privinţa măsurilor ce ar urma să fie luate. Or, dacă este aşa, credem că încălcarea dispoziţiilor art. 484 C. proc. pen., este sancţionată cu o nulitate care, deşi relativă, poate fi luată în considerare din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 197 alin. 4 C. proc. pen. (v. şi Plen TS, dec. de îndrumare nr. 6/1973, CD, p. 37).
De aceea - după părerea noastră - omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii inculpatului minor ca în cauză să fie citat şi părintele său constituie cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct 10 C. proc. pen.
în ceea ce priveşte chestiunea dacă necitarea unuia dintre părinţi poate atrage nulitatea hotărârii, atâta vreme cât celălalt părinte a fost citat şi s-a prezentat v.: în sens afirmativ, Tj. Braşov, dec. pen. nr. 121/1993, Dr. nr. 5-6/1994, p. 174; în sens negativ, TS, sp., dec. nr. 893/1971, CD, p. 513.
în consecinţă, nu există nulitate iar recursul declarat de parchet - prin care se invocă cazul de casare prevăzut în art 3959 pct. 5 C. proc. pen. - nu este fondat.
C. Apel Bucureşti, s. I
Citește mai mult
pen., dec. nr. 31511996NOTĂ. în conformitate cu prevederile art. 484 alin. 1 C. proc. pen., Judecarea cauzei privind o infracţiune săvârşită de un minor se poate face numai în prezenta acestuia. în vederea asigurării prezenţei inculpatului minor -obligatorie potrivit legii - instanţa, pe lângă măsurile de citare obişnuite, poate dispune aducerea acestuia cu mandat, în temeiul art. 183 C. proc. pen. Numai dacă, cu toate măsurile luate, cu toate diligenţele depuse, nu se poate asigura prezenţa minorului, deoarece acesta se sustrage de la judecată, numai atunci este îngăduită - potrivit art. 484 alin. 1 C. proc. pen. - judecarea lui în lipsă. Sustragerea de la judecată - la care se referă textul sus menţionat - nu poate fi dedusă din simpla neprezentare a minorului care a fost legal citat ori are termen în cunoştinţă; ea trebuie stabilită prin cercetări ori să rezulte din împrejurări concludente, bine dovedite. Dacă nu s-a făcut o asemenea dovadă, hotărârea pronunţată este lovită de o nulitate absolută, prevăzută în art. 197 alin. 2 C. proc. pen., care nu se acoperă în nici un fel, poate fi invocată în orice fază a procesului şi trebuie luată în considerare chiar din oficiu. în acest sens, v.: CSJ, sp., dec. nr. 861/1994, PL nr. 3/1995, p. 89; CSJ, sp., dec. nr. 516/1991, Dr. 2/1992, p. 94; Plen TS, dec. de îndrumare nr. 6/1973 (liL f), CD, p. 37; TS, sp., dec. nr. 1149/1984, CD, p. 335; TS, sp., dec. nr. 1476/1976, CD, p. 501; C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 22/1995, Culegere VI, p. 132; Tm. Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 602/1993; Culegere IV, p. 196; Tm. Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 723/1992, Culegere III, p. 261; Tm. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 288/1977, R. 2, p. 325; Tm. Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 1506/1969, RRD nr. 1/1970, p. 184; Tj. Constanţa, dec. pen. nr. 476/1991, Dr. nr. 10-11/1991, p. 106; Tj. Constanţa, dec. pen. nr. 95/1976, RRD nr. 8/1976, p. 62; C. Apel Piteşti, dec. pen. nr. 125/1995, RDP nr. 2/1996, p. 122; Tj. Timiş, dec. pen. nr. 1106/1972, RRD nr. 12/1972, p. 163; Tj. Timiş, dec. pen. nr. 342/1971, RRD nr. 1/1972, p. 157.
Apelul declarat de inculpat fiind respins, acesta a făcut recurs; el susţine că, deşi era minor la data săvârşirii faptei, prima instanţă a judecat cauza cu procedura de citare neîndeplinită, deoarece nici autoritatea tutelară, nici părinţii săi nu au fost niciodată citaţi în cursul procesului.
Susţinerea inculpatului este confirmată de actele dosarului; în consecinţă,
Citește mai mult
sentinţa atacată, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 484 C. proc. pen., este lovită de nulitate absolută şi, ca atare, urmează a se admite recursul, a se casa atât sentinţa, cât şi decizia instanţei de apel şi a se trimite cauza, spre rejudecare, la prima instanţă.C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 311/1996
NOTĂ. a) în cuprinsul deciziei, instanţa de recurs spune numai că, la data săvârşirii faptei, inculpatul era minor. Nu reiese însă care a fost vârsta lui la data sesizării primei instanţe; se pare însă - dacă avem în vedere că sentinţa a fost pronunţată la o dată apropiată împlinirii vârstei de 20 de ani - că, în acel moment, inculpatul depăşise vârsta majoratului.
Or, dacă este aşa, nici autoritatea tutelară, nici părinţii inculpatului nu trebuiau citaţi, căci, potrivit art 483 alin. 3 C. proc. pen., inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul când era minor este judecat conform procedurii obişnuite, dacă la data sesizării instanţei împlinise vârsta de 18 ani. Data, în raport de care se stabileşte dacă procesul se va judeca după procedura specială ori după procedura obişnuită este, aşadar, data sesizării instanţei (nu data săvârşirii infracţiunii): dacă, la această dată, inculpatul era încă minor, se vor aplica, sub toate aspectele - compunerea instanţei, persoanele chemate la judecată, asistenţa juridică etc. - normele procedurii speciale; dacă, dimpotrivă, până la acea dată inculpatul, minor când a săvârşit infracţiunea, a devenit major, se vor aplica, în toate privinţele - mai puţin obligativitatea efectuării anchetei sociale - regulile procedurii de drept comun (v. N. Volonciu, Tratat de procedură penală, voi. n, Editura Paideia, Bucureşti, 1994, p. 460-461).
b) Necitarea, în instanţă, a delegatului autorităţii tutelare, a părinţilor şi, după caz, a tutorelui sau a curatorului minorului ori a persoanei în îngrijirea sau în supravegherea căreia se află minorul este sancţionată cu nulitatea - relativă - prevăzută în art. 197 alin. 1 sau 4 C. proc. pen. (Plen TS, dec. de îndrumare nr. 6/1973, CD, p. 37).
în speţă, inculpatul minor a fost prezent în faţa primei instanţe la termenul de 7 iunie 1995, după care nu s-a mai prezentat, aşa încât, în mod legal, judecătoria - considerând că el se sustrage de la judecată - în şedinţa din 4 august 1995 a soluţionat cauza în
Citește mai mult
fond, pronunţând o sentinţă de condamnare.b) Potrivit art. 493 C. proc. pen., dispoziţiile art. 483-489 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător şi la judecata în instanţa de apel şi de recurs, în cauzele privitoare la infracţiuni săvârşite de minori.
în cazul în care, după soluţionarea cauzei de către prima instanţă, inculpatul - minor la data pronunţării hotărârii instanţei de prim grad - devine major, instanţa de apel poate soluţiona apelul declarat de inculpat, chiar în lipsa acestuia, fără a fi necesar să constate că el se sustrage de la judecată; în această situaţie, judecata se desfăşoară potrivit procedurii obişnuite, care nu condiţionează judecarea cauzei de prezenţa inculpatului aflat în stare de libertate.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 139/1996
Omisiunea instanţei de a cita autoritatea tutelară la termenul când a avut loc judecata inculpatului minor, fiind sancţionată cu nulitatea relativă, nu poate constitui temei de casare potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc pen. în recursul declarat de procuror, atâta vreme cât nu se învederează că, prin judecarea cauzei în aceste condiţii, s-a cauzat minorului o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii
(C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 304/1997)
Citește mai mult
prezent la un termen anterior, instanţa nici nu a dispus citarea acestuia pentru termenul ulterior, deşi procedura luării termenului în cunoştinţă nu se aplică în cazul inculpaţilor minori (C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 417/1997, cu notă de V. Papadopol, în C.P.J.P. 1997)Din prevederile art. 484 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora judecarea cauzei privind o infracţiune săvârşită de un minor se face în prezenţa acestuia, cu excepţia cazului când minorul s-a sustras de la judecată, rezultă că prezenţa inculpatului minor la judecată este obligatorie, dacă nu s-a dovedit că acesta se sustrage de la judecată, dispoziţie prevăzută, conform art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., sub sancţiunea nulităţii absolute. Prin urmare, judecarea cauzei în lipsa inculpatului minor este nelegală, chiar dacă procedura de citare a fost
Citește mai mult
îndeplinită, dacă nu s-a dovedit că acesta se sustrage de la judecată (C.S.J., s. pen., decizia nr. 5/6 din 20 martie 1991)