Art. 52 Procedura de soluţionare în cursul judecăţii Incompatibilitatea INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA

Art. 52

Procedura de soluţionare în cursul judecăţii

Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine sau care este recuzat.

Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se cere.

Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arătate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.

În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.

Când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1, abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. În cazul în care găseşte întemeiată abţinerea sau recuzarea şi, din cauza abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanţa competentă să soluţioneze cauza, instanţa ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea sau recuzarea.

Este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să decidă asupra recuzării.

Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, şi dosarul se înaintează, de îndată, instanţei de recurs. Recursul se judecă în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea părţilor.

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

OUG 55/2004 - pentru modificarea Codului de procedură penală din 25 iunie 2004, Monitorul Oficial 592/2004;

OUG 109/2003 - privind modificarea Codului de procedură penală din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 748/2003;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

Comentarii despre Art. 52 Procedura de soluţionare în cursul judecăţii Incompatibilitatea INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA

diana 16.07.2012

Din dispoziţiile art. 52 şi 385^1C. proc. pen. rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu se poate face recurs.

Potrivit art. 385^1alin. 2 C. proc. pen., încheierile pot fi atacate separat cu recurs numai atunci când se prevede expres acest lucru; or, în ceea ce priveşte încheierea de respingere a cererii de recuzare nu se prevede că poate fi atacată cu recurs.

Recursul declarat împotriva unei asemenea încheieri urmează a fi respins ca inadmisibil.
C. Apel Bucureşti, s. a ll-a pen., dec. nr. 1222/1998

Notă: Soluţia - corectă, în esenţă - necesită unele precizări.

Citește mai mult

Potrivit art. 52 alin. ultim C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis ori s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac. Această prevedere exprimă preocuparea legiuitorului ca problemele incidentale legate de incompatibilitate să nu impieteze asupra rezolvării cu celeritate a cauzelor penale.

încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este însă supusă controlului judiciar; aceasta decurge din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 52 alin. ultim C. proc. pen. Dar, în conformitate cu dispoziţiile art. 362 alin. 2 şi art. 3852 alin. 2 C. proc. pen., o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat, ci numai odată cu fondul (v.: Gheorghiţă M a t e u ţ, Procedura penală, Partea specială, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 293-294; I. Neagu, Tratat de procedură penală, Editura Pro, Bucureşti, 1997, p. 578; N. Volonciu, Tratat de procedură penală, vol. I, Editura Paideia, Bucureşti, 1993, p. 326; V. Dongoroz ş. a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p. 158; V. R ă m u r e a n u, Competenţa penală a organelor judiciare, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 275). în acelaşi sens, v.: C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1/1996, Culegere VII, p. 286; C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 124/1996, Culegere VII, p. 286; C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 361/1995, Culegere VI, p. 210

Răspunde

tudordan 12.07.2012

Conform art. 385^1 alin. 2 C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia atacată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Pe de altă parte, potrivit art 52 alin. 6 C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis ori s-a respins abţinerea, ca şi cea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac.

Din coroborarea textelor sus citate rezultă că încheierea, prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată cu recurs, însă numai odată cu hotărârea care a statuat asupra fondului.

C. Apel Bucureşti, s. ll-a pen., dec. nr. 124/1996

Răspunde

tudordan 12.07.2012

încheierea prin care a fost admisă sau respinsă declaraţia de abţinere, ca şi încheierea prin care a fost admisă cererea de recuzare nu sunt supuse vreunei căi de atac (art. 52 alin. 6 C. proc. pen.).

încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este, dimpotrivă, susceptibilă de a fi atacată cu recurs, însă odată cu fondul (art. 361 alin. 2 C. proc. pen.).

C. Apel Bucureşti, s. ll-a pen., dec. nr. 1/1996

Răspunde

radaelena 30.05.2012

Incheiere prin care s-a respins cererea de recuzare. Recurs separat. Inadmisibilitate.

Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare nu poate fi atacată separat cu recurs, întrucât prevederile art. 52 alin. (7) C. proc. pen. care reglementau calea de atac a recursului separat împotriva acestei încheieri au fost abrogate prin O.U.C. nr. 55/2004, însă poate fi atacată odată cu sentinţa sau decizia recu-rată, în temeiul art. 385' alin. (2) C. proc. pen. (I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 274 din 7 noiembrie 2005)

Răspunde

radaelena 30.05.2012

Inadmisibilitate.

Cum, potrivit art. 51 alin. (2) teza a ll-a C. proc. pen., cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată, iar, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, nerespectarea condiţiilor prevăzute
în alin. (2) atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, cerere de recuzare care priveşte judecătorii întregii instanţe, iar nu numai pe acei judecători care compun completul de judecată, este inadmisibilă (I.C.C.J., Completul de 9 judecători, încheierea nr. 204 din 5 martie 2007)

Răspunde

radaelena 30.05.2012

în cazul recuzării care priveşte întreaga instanţă, existenţa cazului de incompatibilitate invocat, prevăzut în art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., trebuie dovedit, sub aspectul interesului în soluţionarea cauzei, pentru fiecare judecător, nefiind suficientă afirmaţia că există împrejurări din care rezultă că fiecare judecător este interesat sub orice formă în soluţionarea cauzei în sensul respingerii unui recurs (I.C.C.J., s. peri., decizia nr. 3135 din 9 iunie 2004). Deşi în raport cu modificările legislative aduse în materia recuzării prin Legea nr. 356/2006 (M. Of. nr. 677 din 7

Citește mai mult

august 2006) recuzarea nu mai poate privi întreaga instanţă, soluţiile de la pct. 1 şi 2 prezintă relevanţă pentru situaţiile de recuzare a întregului complet de judecată, situaţii posibile în raport cu conţinutul art. 51 alin. (2) C. proc. pen.

Răspunde

radaelena 30.05.2012

Recuzarea întregii instanţe.

Neindicarea concretă, în cuprinsul cererii de recuzare care priveşte întreaga instanţă, a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător atrage respingerea cererii ca nefondată (I.C.C.J., S.U.,
Decizia nr. VI din 20 februarie 2006, în M. Of. nr. 488 din 6 iunie 2006).

Răspunde