Art. 61 Repetarea cererii Strămutarea judecării cauzei penale INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA

Capitolul II
INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA

Secţiunea II
Strămutarea judecării cauzei penale

Art. 61

Repetarea cererii

Strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou, afară de cazul când noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute Curţii Supreme de Justiţie la soluţionarea cererii anterioare sau ivite după aceasta.


Art. 611

Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei

Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să desemneze o instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.

Dispoziţiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi 2 şi art. 61 se aplică în mod corespunzător.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii şi desemnarea unei instanţe egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.

Încheierea prin care înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cererea nu este supusă niciunei căi de atac.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 61 Repetarea cererii Strămutarea judecării cauzei penale INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA




radaelena 30.05.2012
Incheiere prin care se soluţionează cererea de strămutare. Căi de atac. Inadmisibilitate.

Incheierea prin care se soluţionează cererea de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac, însă cererea de strămutare poate fi repetată în condiţiile prevăzute în art. 61 C. proc. pen. (C.S.J., s. pen., decizia nr. 3730 din 11 septembrie 2002)
Răspunde
radaelena 30.05.2012
Acte îndeplinite în cursul urmăririi penale.

Strămutarea nu produce efecte asupra actelor îndeplinite în cursul urmăririi penale, întrucât art. 60 alin. (2) C. proc. pen. se referă numai la actele îndeplinite în faţa instanţei, iar strămutarea priveşte numai judecarea cauzei penale (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 3592 din 5 iunie 2006)
Răspunde
radaelena 30.05.2012
Efectul admiterii cererii de strămutare prevăzut în art. 60 alin. (4) C. proc. pen., constând în desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de la care s-a cerut strămutarea, prevalează asupra dispoziţiei de menţinere a actelor îndeplinite prevăzute în art. 60 alin. (2) C. proc. pen., întrucât, din interpretarea sistematică a alin. (2) în raport cu alin. (4) al art. 60 C. proc. pen., rezultă că menţinerea actelor are loc numai atunci când judecarea cauzei nu a fost finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, pentru că în caz contrar ar fi anulat efectul strămutării. în
Citește mai mult consecinţă, dacă instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, împotriva hotărârii pronunţate fiind declarat recurs, prin efectul admiterii cererii de strămutare hotărârea este desfiinţată, acest efect prevalând asupra dispoziţiei de menţinere a actelor îndeplinite, cuprinsă în încheierea de admitere a cererii de strămutare (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 2272 din 6 aprilie 2006)
Răspunde
radaelena 30.05.2012
Efectele strămutării. Desfiinţarea hotărârii instanţei de la care judecarea cauzei a fost strămutată.

Atunci când, după introducerea cererii de strămutare şi înainte de soluţionarea acesteia, instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere pronunţă o hotărâre, în cazul admiterii cererii şi strămutării cauzei la o altă instanţă, hotărârea pronunţată este desfiinţată potrivit art. 60 alin. (4) C. proc. pen. şi judecata se reia de către instanţa unde s-a strămutat cauza (C.S.J., s. pen., decizia nr. 565 din 3 martie 1995)
Răspunde