Acţiune în anularea căsătoriei
| Comentarii |
|
acţiune în anularea căsătoriei, acţiune personală prin care soţul al cărui consimţământ a fost viciat la încheierea căsătoriei solicită instanţei judecătoreşti competente desfiinţarea acesteia. Potrivit legii, se poate anula căsătoria, la cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ, prin viclenie sau prin violenţă. De aici consecinţa că singurele cazuri de nulitate relativă a căsătoriei sunt viciile de consimţământ: eroarea, dolul şi violenţa. Ea poate fi introdusă numai de soţul al cărui consimţământ a fost viciat. Moştenitorii acestuia nu pot continua acţiunea în nulitate relativă, deoarece este o acţiune personală şi legea nu acordă moştenitorilor dreptul de a o continua, având în vedere faptul că ori de câte ori legiuitorul a dorit ca o acţiune privitoare la starea civilă să fie continuată de moştenitori a prevăzut aceasta în mod expres, cum este cazul, de exemplu, cu acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă, cu cea în stabilirea paternităţii şi cu acţiunea în tăgăduirea paternităţii. S-a exprimat şi opinia că moştenitorii pot continua acţiunea în nulitate relativă a căsătoriei, întrucât Codul familiei nu conţine dispoziţii prohibitive în acest sens. Procurorul poate introduce această acţiune ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor. Nulitatea relativă a căsătoriei poate fi confirmată. Acţiunea se poate introduce în termen de 6 luni de la încetarea violenţei ori de la descoperirea erorii sau a dolului. Instanţa competentă se determină potrivit dreptului comun, neaplicându-se dispoziţiile speciale din materia divorţului. Temeiul de drept al acţiunii este dat de dispoziţiile art. 21 C. fam.
acţiune în anularea căsătoriei, nulitatea căsătoriei are caracter judiciar, în sensul că aceasta trebuie să fie constatată, sau, după caz, pronunţată de instanţa judecătorească.
Spre deosebire de dreptul comun, unde nulitatea unui act juridic poate fi invocată fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, nulitatea căsătoriei implică întotdeauna o acţiune în justiţie, care are un caracter personal nepatrimonial (este o acţiune în contestare de stare civilă).
Competenţa instanţei
Competenţa aparţine instanţei de tutelă şi de familie, judecătoria fiind instanţa competentă din punct de vedere material potrivit noului Cod de procedura civilă [art. 94 pct. 1 lit. a)].
Hotărârea judecătorească privind anularea căsătoriei
Căsătoria este desfiinţată din ziua rămânerii definitive a hotărârii.
Potrivit art. 306 alin. (1) C. civ., hotărârea judecătorească de constatare a nulităţii sau de anulare a căsătoriei este opozabilă terţelor persoane, în condiţiile legii.
în acest sens, textul se corelează cu dispoziţiile art. 99 alin. (3) C. civ., potrivit căruia hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul, precum şi cu prevederile art. 43 lit. c) din Legea nr. 119/1996, potrivit cărora se va face menţiune pe actul de căsătorie despre desfiinţarea căsătoriei. Menţiunea se înscrie din oficiu, pe baza comunicării hotărârii judecătoreşti care a constatat nulitatea ori a dispus anularea sau la cererea persoanei interesate (art. 48 din Legea nr. 119/1996).
De asemenea, teza a II-a a art. 306 alin. (1) prevede că dispoziţiile art. 291, art. 334 şi art. 335 C. civ. referitoare la publicitate sunt aplicabile în mod corespunzător. Aceasta înseamnă că este obligatorie menţiunea pe actul de căsătorie despre desfiinţarea căsătoriei şi în ceea ce priveşte încetarea regimului matrimonial, potrivit art. 319 alin. (1), precum şi înscrierea în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale.
Articolul 306 alin. (2) C. civ. prevede că nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terţe persoane împotriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul dintre soţi, în afară de cazul în care au fost îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute de lege cu privire la acţiunea în constatarea nulităţii ori în anulare sau terţul a cunoscut, pe altă cale, înainte de încheierea actului, cauza de nulitate a căsătoriei. Dispoziţiile art. 291, art. 334 şi art. 335 sunt aplicabile în mod corespunzător şi publicităţii acţiunii în constatarea nulităţii sau în anularea căsătoriei.
