Anchetă
| Comentarii |
|
anchetă - cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt şi pentru a stabili răspunderile. ~ penală -termen folosit în trecut pentru a denumi una din formele urmăririi penale (cea efectuată de organele de anchetă penală). ~ judecătorească - denumire folosită în trecut pentru a desemna o activitate procesuală realizată de instanţa de judecată, constând în administrarea şi judecarea probelor. Noţiunea a fost înlocuită cu aceea de cercetare judecătorească, ~ socială - cercetare efectuată de către o persoană desemnată de Autoritatea Tutelară pe baza dispoziţiei organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată. Este obligatorie în cazurile cu minori şi are ca obiectiv observarea condiţiilor de viaţă ale învinuitului ori inculpatului minor. Sunt culese date privitoare la comportamentul minorului, la starea fizică şi mintală a acestuia, la antecedentele sale, la condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit, la modul în care părinţii, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află minorul îşi îndeplinesc îndatoririle lor faţă de acesta şi, în general, cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei măsuri sau la aplicarea unei sancţiuni faţă de minori. Este instrumentul cu ajutorul căruia alături de expertiza medico-legală psihiatrică, se apreciază în concret dacă un minor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani care a comis o faptă prevăzută de legea penală a acţionat cu discernământ. Este obligatorie, sancţiunea pentru neefectuarea ei fiind nulitatea absolută.
anchetator penal, organ judiciar care efectuează ancheta penală. în prezent nu există organe de anchetă, întru-cît urmărirea penală nu se efectuează sub forma anchetei penale.
anchetă, activitate prin care se realizează stringerea dovezilor necesare pentru constatarea unei încălcări a legii şi pentru stabilirea răspunderii care revine făptuitorului. A. administrativă, cercetare efectuată de un organ administrativ pentru stabilirea existenţei unui fapt ilicit, a cauzelor acestuia şi a răspunderii care revine funcţionarului pentru încălcarea legii (răspundere disciplinară, administrativă, penală). A. penală, expresie folosită în C.p.p. anterior pentru a denumi una din formele urmăririi penale (cea efectuată de organele de anchetă penală). A. p. era obligatorie în cazul săvirşirii anumitor infracţiuni mai grave (de pildă, în infracţiunile contra securităţii statului, precum şi in cazul tuturor infracţiunilor comise de minori). C.p.p. în vigoare prevede o singură formă de urmărire penală, aceea efectuată de procuror şi de organele de cercetare penală, nemaifolosind noţiunea de anchetă penală. A. judecătorească, denumire folosită în Codul de procedură penală anterior, pentru a desemna activitatea procesuală desfăşurată de instanţa de judecată, constînd din administrare şi verificarea probelor. Actuala legislaţie procesuală foloseşte noţiunea de cercetare judecătorească. A. socială, cercetare efectuată pe baza dispoziţiei organului judiciar cu privire la un minor infractor, de către persoana desemnată de autoritatea tutelară competentă. A. s. constă din stringerea de date cu privire la purtarea pe care o are minorul in mod obişnuit, la starea fizică şi mintală a acestuia, la antecedentele sale, la condiţiile In care a fost crescut şi în care a trăit, la modul în care părinţii, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află minorul îşi îndeplinesc îndatoririle lor faţă de acesta şi, în general, cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei măsuri sau la aplicarea unei sancţiuni faţă de minor (art. 482, C.p.p.). Neefec-tuarea a.s. este sancţionată de lege ca nulitatea absolută (art. 197, alin. 2, C.p.p.).
