Arendă
| Comentarii |
|
arendă, folosire, exploatare a unui bun (teren agricol), în schimbul unei sume de bani plătite de arendaş, proprietarului terenului (sau în schimbul unui procent din recoltă).
arendă, prețul pe care arendașul îl plătește pentru folosința bunurilor arendate. Vechiul cod civil reglementa arendarea pe bani și arendarea pe fructe. Legea nr. 16/1994, abrogată prin Legea nr. 71/2011, prevedea arenda în natură, în bani și mixtă (în natură și bani).
Regulile particulare din actualul Cod civil în materia arendării lasă să se înțeleagă că arenda se poate stabili în bani și fructe. Față de precedentele reglementări în materie, arenda poate fi și mixtă, iar în viziunea art. 1780 C. civ., aplicabil și arendării, arenda poate consta și în prestații.
Legea lasă la libera înțelegere a părților nu numai stabilirea modalității de plată a arendei, dar și cuantumul acesteia, care poate fi determinat sau determinabil.
Nimic nu împiedică părțile ca determinarea arendei în natură să se facă în cifre absolute sau sub forma unui procent din recoltă și aceasta se deduce indirect din prevederile art. 1841 și art. 1843 C. civ.
Dificultățile părților în determinarea cuantumului arendei sunt rezolvate prin trimiterea, pe care art. 1780 alin. (2) C. civ. o face la dispozițiile privitoare la stabilirea prețului vânzării, aplicabile în mod corespunzător.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1662 C. civ., prețul arendei poate fi determinat de către una sau mai multe persoane desemnate prin acordul părților, iar atunci când persoanele astfel desemnate nu determină arenda în termenul stabilit de părți sau în maximum 6 luni de la încheierea contractului, la cererea părții interesate, președintele judecătoriei de la locul încheierii contractului va desemna de urgență în camera de consiliu, prin încheiere motivată, un expert pentru determinarea cuantumului arendei.
Arenda este determinată suficient, chiar dacă nu este menționată expres în contract, dacă poate fi stabilită potrivit împrejurărilor. Se poate prezuma că s-a avut în vedere arenda practicată în mod obișnuit de arendator, dacă acesta se ocupă în mod constant cu arendarea terenurilor sau a bunurilor agricole, ori în lipsă de stipulație contrară, atunci când arenda este stabilită pe piețele organizate, se presupune că arenda contractuală este aceea medie, aplicată în ziua încheierii contractului pe piața cea mai apropiată locului încheierii contactului sau aceea din ultima zi lucrătoare, dacă contractul este încheiat într-o zi nelucrătoare (art. 1780 C. civ. coroborat cu art. 1664 C. civ.).
Ca orice preț, arenda prevăzută în contract trebuie să fie sinceră, adică făcută cu intenția de a fi plătită și serioasă, adică aflată într-un echilibru relativ cu valoarea folosinței bunurilor >
arendate. Evident că acest echilibru trebuie privit și în raport de factorii subiectivi și conjuncturali, existenți la data încheierii contractului.
Stabilirea cuantumului arendei se face pentru fiecare categorie de folosință a terenurilor și categorie de bunuri arendate.
Chiar dacă Legea nr. 16/1994 a fost abrogată, criteriile orientative avute în vedere de art 14 la stabilirea arendei sunt firești și ele nu pot fi ignorate de părți la încheierea contractului sau de cei chemați în temeiul legii să stabilească cuantumul arendei.
arendare (contract de), este un contract solemn, în temeiul căruia arendatorul se obligă să transmită arendaşului bunuri (fonduri) agricole pentru folosirea sau exploatarea lor pentru o anumită perioadă de timp, în schimbul unui preţ numit arendă. Arendatorul este partea care, în virtutea unui contract de arendare, transmite bunurile (fondurile) pentru folosirea (exploatarea) lor. Arendaşul este partea care, în temeiul unui contract de arendare, foloseşte sau exploatează bunurile. Contractul de arendare are ca obiect numai bunuri agricole. Dreptul de folosinţă nu poate fi cedat prin: subarendare, cesiune, prin aport în societatea agricolă a bunurilor arendate. Arendatorul poate fi proprietarul, uzufructuarul sau alt deţinător legal al bunului. Pot fi bunuri arendate: terenuri cu destinaţie agricolă (terenuri arabile, vii, livezi etc.) păşuni împădurite, terenuri neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru agricultură, animalele, construcţiile, maşinile, utilajele etc. Arenda constă dintr-o cantitate determinată de produse agricole cuprinsă între un minim şi un maxim de producţie. Arenda se poate plăti în bani sau în natură (o cantitate din produsele agricole obţinute), aşa cum s-a stabilit prin contractul de arendare.
