Armă de foc
| Comentarii |
|
armă de foc, dispozitiv de tragere cu glonţ sau cu alice, pentru atingerea unei ţinte. Arma de foc se compune din ţeava şi mecanismele de închidere (înzăvorîre), de darea focului (percuţie), de siguranţă, de extracţia tubului ars, mecanismul de alimentare cu muniţie, dispozitivul de ochire, patul (crosa) şi unele accesorii. Se cunosc mai multe tipuri de arme de foc şi anume: a) arma automată cu care se poate executa foc continuu sau foc cu foc. Se disting trei modele de arme aautomate şi anume: cu recul liber al închizătorului, cu recul semiliber al închizătorului şi cu reculul închizătorului zăvorit la ţeavă şi care nu se deschide automat; b) arma atipică, care diferă de armele de î. obişnuite prin construcţia şi eficacitatea sa, fiind destinată pentru trageri la mică distanţă şi cu cartuşe de calibru redus; c) arma de vânătoare, care are ţeavă lisă folosind alice sau ghintuită la care se utilizează glonţ. Armele de vânătoare sunt realizate într-o mare varietate de modele care diferă între ele după construcţia mecanismului de percuţie, după numărul şi modul de dispunere a ţevilor şi după calibru; d) arma pneumatică la care expulzarea glonţului din ţeavă se realizează cu ajutorul aerului comprimat. Gloanţele folosite sînt în general confecţionate din plumb în greutate de 0,5 g, calibrul 4 — 5 mm, care dezvoltă o viteză la gura ţevii de 140—170 m/s; e) a, de construcţie meşteşugărească, confecţionată cu mijloace rudimentare după modulul armei fabricate. Atunci cînd o armă de foc este folosită la comiterea unei infracţiuni poate face obiectul unei examinări criminalistice, pentru a se stabili dacă a fost folosită la executarea de trageri, apartenenţa la gen sau identificarea sa.
armă de foc, conform dispozițiilor legale, „armă de foc” înseamnă orice armă portabilă cu țeava care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie. Se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc și, ca urmare a construcției sale sau a materialului din care este confecționat, poate fi transformat în acest scop. Principalele elemente sau părți componente ale unei arme de foc sunt țeava, mecanismul de închidere, de dare a focului (percuție) și de scoatere a tubului tras, patul sau crosa armei și sistemul de ochire.
Funcționarea armei de foc, în mod schematic, se reduce la următoarele faze:
- sub acțiunea trăgaciului se înlătură piedica mecanismului de dare a focului, iar percutorul va lovi capsa cartușului introdus în teavă;
- prin lovirea capsei se aprinde compoziția acesteia, iar flacăra venind în contact cu pulberea din tubul cartușului o aprinde;
- aprinderea pulberii determină formarea unor mari cantități de gaze, care ajung la presiuni de mii de atmosfere, acționând asupra tubului cartușului și fundului proiectilului;
- proiectilul va fi împins înainte, intrând forțat în ghinturile de pe suprafața interioară a țevii, se va angaja în mișcarea giratorie imprimată de acestea și va înainta pe canalul țevii cu o viteză în creștere;
- la gura țevii, proiectilul este aruncat afară pe direcția axului țevii.
Armele automate și semiautomate folosesc o parte din gazele rezultate din ardere la reîncărcarea armei. Proiectilul, de la ieșirea din țeavă și până la obiectul de țintă sau punctul de cădere, din cauza forței de atracție a pământului și de rezistență a aerului, se deplasează în linie curbă. Această linie descrisă de glonț în zborul său de la ieșirea din țeavă și până la oprire se numește „traiectorie”.
Ansamblul mecanismelor de închidere, percuție și scoatere a tubului tras servește procesului de identificarea de gen și individuală a armei folosite. Astfel, dintre celelalte piese ale armei de foc, în cadrul examinărilor balistice-judiciare au o deosebită importanță următoarele componente: închizătorul (care în momentul împușcăturii închide țeava în partea posterioară și care asigură introducerea proiectilului în țeavă), gheara extrac-toare și ejectorul (care la unele tipuri de arme sunt montate în închizător, iar la altele sunt piese separate).
Gheara extractoare extrage tubul cartușului din încărcător după împușcătură, iar ejectorul îl evacuează din armă. După arderea încărcăturii explozive, în momentul în care închizătorul face cursa înapoi, gheara extractoare prinde tubul cartușului de marginea (inelul) rozetei, scoțându-l din camera de ardere. Când închizătorul ajunge la capătul cursei, tubul se lovește de pragul aruncător, fiind aruncat afară prin fereastra închizătorului.
Cuiul percutor (sau, la alte tipuri de armă, cocoșul percutor) reprezintă piesa care lovește capsa, lăsând astfel urme specifice. Prin urma percutorului pe capsă se pot stabili poziția și forma vârfului acestuia. Toate urmele lăsate pe tubul cartușului și pe proiectil de către țeavă și ansamblul mecanismelor reprezintă „amprenta armei".
