autoaprinderea, aprinderea unui material combustibil, fără intervenţia unei surse de foc exterior. A. se produce datorită creşterii locale a temperaturii materialului respectiv pînă la punctul de aprindere, ca urmare a iradierii solare concentrate, electricităţii statice, frecărilor maselor de aer în mişcare, putrefacţiei etc. Se autoaprind uşor pulberea de cărbune, sulful, bumbacul, fibrele textile şi rumeguşul de lemn, în special dacă sînt amestecate cu ulei sau alţi produşi petrolieri, turtele sau cojile rămase de la seminţe oleaginoase ş.a. Cînd se constată prezenţa unor asemenea substanţe la locul producerii incendiului, vor fi ridicate cu respectarea regulilor criminalistice şi se vor trimite pentru expertiză la laboratoarele de chimie judiciară pentru a se stabili dacă puteau produce autoaprinderea.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Autoaprinderea
