bun fără stăpân, lucru de orice fel părăsit timp de un an de către titularul lui necunoscut sau absent şi în privinţa căruia acesta nu a făcut, în perioada respectivă, nici un act de conservare sau de administrare prin soţ (soţie), copii sau orice alte persoane având mandat cu dată certă. Actele de administrare făcute de către unul dintre coproprietari profită şi celorlalţi. Termenul de un an curge de la data ultimului act de administrare cu dată certă, iar când nu există un asemenea act de la data înregistrării procesului verbal adresat de organele financiare, prin care se constată că bunul respectiv a fost părăsit. Au aceeaşi situaţie următoarele lucruri: bunurile mobile de orice fel, părăsite în locuri publice de către deţinătorii lor, dacă nu se > poate stabili imediat identitatea deţinătorilor, bunurile găsite şi predate poliţiei dacă nu au fost ridicate în termen de trei luni de către cei care le-au pierdut, bunurile care se află în păstrarea unor întreprinderi sau instituţii şi pe care proprietarii lor nu le-au ridicat în termenele prevăzute de normele care reglementează această păstrare etc.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Bun fără stăpân
