cec de călătorie, cecul în care trăgătorul subordonează plata cecului de existenţa pe titlu în momentul prezentării unei a doua semnături la fel cu a primitorului (art. 42 din Legea nr. 59/1934). Un asemenea cec se utilizează, de regulă, în turism, putând fi un substitut util al folosirii numerarului, deoarece poate fi folosit pentru plata bunurilor sau schimbat în numerar. Prima semnătură se dă în mod obligatoriu de către primitor la primirea cecului, în faţa funcţionarului băncii care a vândut c. de c. Plata cecului se efectuează la vedere, ea făcându-se în favoarea primitorului cecului, care depune cea de a doua semnătură în faţa funcţionarului băncii plătitoare.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Cec de călătorie
