Cec
| Comentarii |
|
cec, titlu comercial de valoare prin care o persoană, numită trăgător, dispune ca o bancă, la care are disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o anumită sumă de bani, unei alte persoane, numită beneficiar sau la ordinul acesteia. în cazul c., calitate de tras nu poate avea decât o societate bancară; cu toate acestea, c. tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec, chiar dacă trasul nu este o societate bancară (art. 4 din Legea nr. 59/1934). Emiterea unui c. este posibilă doar dacă există anumite premise: i) existenţa unui disponibil bănesc al trăgătorului la tras, care să aibă cel puţin valoarea menţionată în c.; emiterea unui c. fără acoperire reprezintă infracţiune. Sub acest aspect, I.C.C.J. - Secţiile Unite, printr-o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii, a statuat că: 1. Fapta de emitere a unui c. asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului c., constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C.pen. 2. Dacă beneficiarul c. are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (decizia nr. IX din 24 octombrie 2005, M.Of. nr. 123 din 9 februarie 2006); b) existenţa unei convenţii între trăgător şi tras privind emiterea de cecuri (art. 3 din Legea nr. 59/1934). C. are un caracter formal, sub un dublu aspect: i) trebuie să îmbrace forma scrisă; ii) trebuie să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege, respectiv: a) denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu; b) ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani. Dacă într-un cec suma de plată este scrisă în litere şi în cifre, în caz de deosebire suma de plată este cea scrisă în litere. Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în cifre, în caz de neconcordanţă, suma de plată este cea mai mică (art. 9 din Legea nr. 59/1934); c) numele celui care trebuie să plătească (tras); d) arătarea locului unde plata trebuie făcută; e) arătarea datei şi a locului emiterii; f) semnătura celui care emite cecul (trăgătorul); dacă c. poartă semnăturile unor persoane incapabile de a se obliga prin c., semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare, ori semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele care au semnat cecul, sau în numele cărora a fost semnat, obligaţiunile celorlalţi semnatari rămân totuşi valabile (art. 10 din Legea nr. 59/1934). Semnătura aplicată pe cec trebuie să cuprindă: în clar, numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă; semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. Prin excepţie, prin semnătura trăgătorului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de trăgător sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului trăgătorului, persoană fizică, persoană juridică ori entitate care utilizează astfel de instrumente (art. 11 din Legea nr. 59/1934). g) numele trăgătorului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. în cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe c. primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea trăgătorului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cecului; h) codul trăgătorului, respectiv un număr unic de identificare, preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului. Titlul căruia îi lipseşte vreuna dintre menţiunile arătate nu va fi socotit c., afară de cazurile când legea dispune altfel şi instituie remedii, precum: i) în lipsa unei arătări speciale, locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată. Dacă mai multe locuri sunt arătate lângă numele trasului, c. este plătibil la primul loc arătat; ii) în lipsa acestora, sau a oricăror alte arătări, c. este plătibil la locul unde trasul are principalul său stabiliment; iii) C. care nu arată unde a fost emis se socoteşte semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului.
cec - 1. mijloc de plată prin care posesorul unui cont de decontare sau cont curent dă ordin băncii la care are deschis contul să plătească sau să vireze în contul persoanei sau instituţiei indicate, o anumită sumă de bani. Cecurile pot fi nominale sau la purtător. Ele pot fi utilizate, în mod curent, pentru plata diferitelor servicii sau pentru procurarea unor mărfuri. Emiterea cu intenţie a unui cec fără acoperire constituie infracţiunea de înşelăciune, iar falsificarea unui cec constituie, de asemenea, infracţiune de falsificare de monede sau de alte valori. De asemenea, încălcarea regimului juridic stabilit pentru emiterea şi circulaţia cecului poate întruni condiţiile vreuneia dintre infracţiunile consacrate de Legea nr. 59/1934, Legea cecului. 2. libretul C.E.C., înscris oficial emis de C.E.C. care nu este apt prin el însuşi să servească la efectuarea de plăţi. Falsificarea lui reprezintă infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
CECUL, este un înscris care conţine ordinul dat de emitentul cecului numit trăgător, unei bănci la care are un disponibil bănesc, numit tras, de a plăti o sumă de bani unui beneficiar la prezentarea titlului.
