Cercetare
| Comentarii |
|
cercetare - activitate specifică desfăşurată de organele judiciare în scopul stabilirii adevărului într-o cauză penală. ~penală - complex de activităţi desfăşurate de organele de urmărire penală constând în strângerea probelor privitoare la existenţa infracţiunilor, la identificarea infractorilor şi la stabilirea răspunderii acestora şi, în general, în efectuarea oricăror acte procesuale şi procedurale specifice urmăririi penale, cu excepţia celor care sunt de competenţa procurorului. ~ penală este efectuată de organele de cercetare ale poliţiei care au competenţă generală, precum şi, în anumite cazuri, de organe de cercetare speciale (ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militare corp aparte şi similare; ofiţerii anume desemnaţi de către şefii comenduirilor de garnizoană; ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii centrelor militare; ofiţerii anume desemnaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru infracţiunile de frontieră şi căpitanii porturilor). Organele de ~penală îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea procurorului, care poate îndeplini personal orice act de urmărire penală şi nu pot efectua anumite acte procedurale decât cu autorizaţia procurorului, în cazul în care ~ penală a fost efectuată de un organ necompetent, rămân valabile măsurile asigurătorii luate, actele sau măsurile procesuale confirmate sau încuviinţate de procuror, precum şi actele procesuale care nu pot fi refăcute. ~judecătorească - activitate procesuală desfăşurată de instanţa de judecată, constând în administrarea şi verificarea tuturor probelor existente în cauza penală, precum şi în administrarea de probe noi necesare pentru stabilirea adevărului şi pentru formarea convingerii instanţei cu privire la soluţionarea cauzei (art. 332 şi urm C. proc. pen.).
cercetare, activitate specifică desfăşurată de organe competente de urmărire penală sau de jurisdicţie in scopul stabilirii existenţei sau inexistenţei unor fapte generatoare de răspundere penală, a responsabilităţii juridice, a circumstanţelor in care aceste fapte s-au săvirşit, precum şi al identificării făptuitorilor-C. penală, activitate desfăşurată de organele de urmărire penală, anume prevăzute şi împuternicite de lege, constind iu stringerea probelor privitoare la existenţa infracţiunilor, identificarea infractorilor şi stabilirea răspunderii acestora şi, in general, în efectuarea oricăror acte procesuale şi procedurale specifice urmăririi penale, cu excepţia celor care sint de competenţa procurorului. C. penală este efectuată de organele de cercetare ale securităţii, în cazul anumitor infracţiuni (art. 206; C.p.p.), dc organele de cercetare ale miliţiei, care au o competenţă generală (art. 207, C.p.p.), precum şi, în anumite cazuri şi materii, de organele de cercetare specială (art. 208, C.p.p.). Organele de c. p. Îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea procurorului. Procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează (art. 209, alin. 1 şi 2, C.p.p.). C. judecătorească, activitatea procesuală desfăşurată de instanţa de judecată, constind in administrarea şi verificarea tuturor probelor existente in cauza penală, precum şi în administrarea de probe noi necesare pentru stabilirea adevărului şi pentru formarea convingerii instanţei cu privire la soluţionarea cauzei. C. judecătorească reprezintă o reluare, in condiţiile specifice ale fazei judecătoreşti, a activităţii de cercetare efectuată in faza urmăririi penale, fără ca instanţa tfă fie obligată să rămînă numai la aceste probe, în vederea rezolvării raportului juridic penal. C. judecătorească este reglementată amănunţit de legea procesuală, care cuprinde dispoziţii privitoare la începerea şi ordinea c. judecătoreşti, la ascultarea inculpatului, a coinculpaţilor, la ascultarea celorlalte părţi, ş.a.m.d. (art. 321 şi urm., C.p.p.). Cînd se constată, înainte de terminarea c. judecătoreşti, că c. penală s-a efectuat de alt organ decit cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului (art. 332, alin. 1, C.p.p.). Cauza nu se mai restituie atunci cînd constatarea incompetenţei organului de c. penală are loc după începerea dezbaterilor sau cînd instanţa, în urma c. judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune, pentru care c. penală ar fi revenit altui organ de cercetare (art. 332, alin. 2, C.p.p.).
