cerşetorie - infracţiune prevăzută de art. 326 C. pen., care constă în fapta unei persoane care, deşi are capacitate de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material. în proiectul de Cod penal se doreşte şi incriminarea unei forme calificate de cerşetorie, constând în fapta pă- rintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care, având capacitatea de a munci, se foloseşte de copil pentru a apela în mod repetat la mila publicului cerând ajutor material.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Cerşetorie
