cerere de recurs, act de procedură prin intermediul căruia părţile sau procurorul sesizează instanţa competentă pentru a exercita un control asupra legalităţii hotărârii atacate. în cuprinsul c.r. partea interesată sau procurorul înfăţişează motivele în temeiul cărora apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală. C.r. urmează să cuprindă menţiuni privitoare la: a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar; dacă recurentul locuieşte în străinătate va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) indicarea hotărârii ce se atacă; c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat; d) semnătura recurentului; lipsa semnăturii poate fi acoperită de recurent; dacă partea a lipsit la termenul la care s-a constatat lipsa semnăturii, instanţa va dispune citarea recurentului pentru a se conforma acestei obligaţii; dacă lipsa semnăturii nu se acoperă nici la termenul acordat în acest scop, c.r. se va anula. C.r. se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub pedeapsa nulităţii; recurentul poate expedia c.r. şi prin scrisoare recomandată, recipisa eliberată de oficiul poştal ţinând loc de dovadă de predare [v. şi efectele cererii de recurs].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Cerere de recurs
