Cerere reconvenţională
| Comentarii |
|
cerere reconvenţională, mijlocul procedural prin care pârâtul dintr-un proces pendinte formulează pretenţii proprii împotriva reclamantului. Potrivit art. 119 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul poate face c.r. dacă are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului. în principiu, legea nu cere ca pretenţia pârâtului să derive din acelaşi raport juridic cu pretenţia reclamantului; rezultă că pretenţiile celor două părţi pot proveni şi din cauze diferite. în materie comercială însă, pârâtul poate face c.r. dacă are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic (art. 720^5 C. proc. civ.); de asemenea, în materia arbitrajului, art. 357 C. proc. civ. conţine o dispoziţie identică. Sub aspect procesual, c.r. are caracter de cerere incidentală; ea nu exprimă apărarea pe care şi-o face pârâtul faţă de pretenţiile reclamantului şi nici nu se înfăţişează ca o excepţie de procedură, ci constituie mijlocul procesual prin intermediul căruia pârâtul ridică pretenţii proprii faţă de reclamant. Pârâtul devine astfel şi el reclamant, iar demersul său procedural întruneşte caracteristicile unei adevărate cereri de chemare în judecată; prin introducerea c.r. devine posibilă obligarea sau condamnarea reclamantului de către instanţă. C.r. apare astfel ca o contraacţiune făcută de pârât împotriva reclamantului. De cele mai multe ori ea are drept scop realizarea unei compensaţii judecătoreşti şi împiedicarea obligării pârâtului în măsura cerută de reclamant. Totodată, uneori, prin c.r. se poate obţine anihilarea totală a pretenţiilor reclamantului şi obligarea lui exclusivă faţă de pârât, după cum se poate obţine paralizarea completă a acţiunii reclamantului, anulându-se actul juridic pe care el îşi fondează pretenţia. Soluţionându-se deodată cu cererea principală, în cadrul aceleiaşi pricini, c.r. prezintă avantajul de a economisi timp, energie şi cheltuieli pentru părţi, ca şi pentru instanţă, deoarece se evită declanşarea unui nou proces. Fiind o cerere incidentală, c.r. este de competenţa instanţei sesizate cu cererea principală, chiar dacă, în anumite cazuri, în acest fel s-ar încălca o normă de competenţă materială sau teritorială exclusivă. Este posibil ca, din cauza elementelor noi pe care le aduce în litigiul existent, c.r. să facă mai dificilă ji mai complicată soluţionarea lui. In eventualitatea că ea împiedică sau stânjeneşte soluţionarea cererii principale, instanţa are latitudinea să o disjungă şi să o judece separat. Instanţa învestită prin prorogare cu soluţionarea c.r. continuă să-şi păstreze competenţa de a o judeca şi după disjungere. Posibilitatea disjungerii nu este admisă în procesele de divorţ. De asemenea, se admite, atât în doctrină, cât şi în practică, că disjungerea nu este posibilă în cazul în care rezolvarea c.r. este în strânsă legătură cu soluţia ce s-ar pronunţa cu privire la cererea principală şi nici atunci când pretenţiile celor două părţi decurg din acelaşi titlu. Din punct de vedere al condiţiilor de formă şi de conţinut, c.r. trebuie redactată în acelaşi fel ca o cerere de chemare în judecată; ea trebuie să fie depusă odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. Dacă c.r. nu este depusă în termenul prevăzut, aceasta va putea fi judecată împreună cu cererea principală, dacă reclamantul este de acord (de exemplu, există acordul tacit al părţilor dacă reclamantul nu se opune la administrarea probelor cerute de pârât pentru dovedirea pretenţiilor formulate prin c.r. depusă tardiv). Atunci când, la prima zi de înfăţişare, reclamantul îşi modifică acţiunea, posibilitatea pârâtului de a depune o c.r. se prelungeşte în timp până la termenul acordat de instanţă în acest scop. în materia divorţului, neintroducerea c.r. în termen se sancţionează cu decăderea. C.r. se poate înfăţişa şi ca o cerere subsidiară, fiind formulată în sensul că pârâtul înţelege să-şi valorifice anumite drepturi numai în eventualitatea că acţiunea principală va fi admisă. Spre exemplu, în cazul acţiunii în revendicare a unui imobil, pârâtul solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor făcute cu repararea acelui imobil, dar numai în eventualitatea că instanţa va admite acţiunea principală. Judecarea unei pricini în care s-a depus c.r. comportă pronunţarea de către instanţă a unei singure hotărâri, care însă trebuie să cuprindă, în dispozitivul său, rezolvări distincte privind cererea principală şi cererea incidentală. în cazul în care ambele cereri se admit, pe măsura admiterii lor, se compensează cheltuielile de judecată [sinonim: acţiune reconvenţională.]
CERERE RECONVENŢIONALĂ, varietate a cererii de chemare în judecată prin care pârâtul dintr-un proces pendent formulează pretenţii proprii împotriva reclamantului. Sub aspect procesual, cererea reconvenţională are caracter de cerere incidenţă; ea nu exprimă apărarea pe care şi-o face pârâtul faţă de pretenţiile reclamantului şi nici nu se înfăţişează ca o excepţie de procedură, ci constituie mijlocul procesual prin intermediul căruia pârâtul ridică pretenţii proprii faţă de reclamant. Pârâtul devine astfel şi el reclamant, iar demersul său procedural întruneşte caracteristicile unei adevărate cereri de chemare în judecată. Cererea reconvenţională apare astfel ca o contra-acţiune făcută de pârât împotriva reclamantului. De cele mai multe ori ea are drept scop realizarea unei compensaţii judecătoreşti şi împiedicarea obligării pârâtului în măsura cerută de reclamant. Totodată, uneori prin cererea reconvenţională se poate obţine anihilarea totală a pretenţiilor reclamantului şi obligarea lui exclusivă faţă de pârât, după cum se poate obţine paralizarea completă a acţiunii reclamantului, anulându-se actul juridic pe care el îşi fondează pretenţia. Soluţionându-se deodată cu cererea principală în cadrul aceleiaşi pricini, cererea reconvenţională prezintă avantajul de a economisi timp, energie şi cheltuieli pentru părţi, ca şi pentru instanţă, deoarece se evită declanşarea unui nou proces. Din punct de vedere al condiţiilor de formă şi de conţinut, cererea reconvenţională trebuie redactată în acelaşi fel ca o cerere de chemare în judecată, ea trebuie să fie depusă odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. Cererea reconvenţională se poate însă înainta şi după prima zi de înfăţişare dacă reclamantul acceptă sau dacă instanţa apreciază că este în interesul justiţiei să primească cererea incidenţă şi ulterior se timbrează potrivit pretenţiilor solicitate.
ma poate ajuta cineva? Multumesc anticipat!