certificarea unor fapte, actul procedural prin care notarul public poate certifica următoarele fapte ori împrejurări pe care le constată personal: a) faptul că o persoană se află în viaţă; b) împrejurarea că o anumită persoană se află, la un anumit moment dat, într-un anumit loc; c) faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care solicită certificarea; d) faptul că o persoană, căreia i-a fost trimisă o somaţie sau o notificare, s-a prezentat ori nu într-o anumită zi şi la o anumită oră la sediul biroului notarial. în toate cazurile, notarul public va întocmi o încheiere în care va menţiona coordonatele temporale (data şi ora) şi fapta care se certifică. Notarul public poate certifica, la cerere, procesele-verbale şi hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor societăţilor comerciale, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul adunării, faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către cei care solicită certificarea.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Certificarea unor fapte
