Cereri introductive în procedura insolvenţei
| Comentarii |
|
cereri introductive în procedura insolvenţei, acte de procedură prin intermediul cărora se declanşează procedura insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006. Cererile introductive pot fi formulate de către: i) debitor; ii) creditori; iii) orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege (de exemplu, C.N.V.M. poate introduce cerere împotriva entităţilor reglementate şi supravegheate de aceasta care, potrivit datelor de care dispune, îndeplinesc criteriile prevăzute de dispoziţiile legale speciale pentru iniţierea procedurii insolvenţei) (art. 26 din Legea nr. 85/2006).
I. Competenţa de soluţionare a cererilor introductive aparţine tribunalului sau, dacă este cazul, tribunalului comercial, în a cănii circumscripţie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului sau al tribunalului comercial a fost creată o secţie specială de insolvenţă, competenţa îi revine acesteia. Sediul debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Tribunalul sau, după caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripţie teritorială îşi are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, rămâne competent să soluţioneze cauza indiferent de schimbările ulterioare de sediu ale debitorului (art. 6 din Legea nr. 85/2006).
II. Cererea debitorului, i) Obligativitatea introducerii. Dacă debitorul se află deja în stare de insolvenţă, art. 27 din Legea nr. 85/2006 prevede obligativitatea acestuia de a formula cerere introductivă. în
ipoteza în care apariţia stării de insolvenţă este iminentă, obligativitatea introducerii unei cereri nu mai subzistă, debitorul având facultatea alegerii formulării unei cereri introductive, ii) Termenul de introducere. Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. Dacă la data expirării acestui termen debitorul este angrenat, cu bună-credinţă, în negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, termenul de formulare a cererii este de 5 zile de la eşuarea negocierilor. Dacă în cursul negocierilor derulate în cadrul unei proceduri de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv debitorul ajunge în stare de insolvenţă, dar există indicii serioase că rezultatele negocierilor ar putea fi valorificate în termen scurt prin încheierea unui acord extrajudiciar, debitorul, de bună-credinţă, trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii în termen de 5 zile de la eşuarea negocierilor. în caz contrar, debitorul trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. Introducerea prematură, cu rea-credinţă, de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau juridică, pentru prejudiciile pricinuite.
III. Aspecte de ordin procedural. Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta. Cererea debitorului trebuie să fie însoţită de următoarele acte:
i) bilanţul certificat de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
ii) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate; iii) o listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă; iv) o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive; v) o listă a activităţilor curente pe care intenţionează să le desfăşoare în perioada de observaţie; vi) contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii; vii) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în
comandită; viii) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declaraţie nu va fi depusă până la expirarea unui termen de 5 zile de la data înregistrării cererii, se prezumă că debitorul este de acord cu iniţierea procedurii simplificate;
ix) o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii;
x) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive; xi) o declaraţie pe propria răspundere autentificată de notar sau certificată de avocat, din care să rezulte că nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infracţiuni prevăzute în Legea concurenţei nr. 21/1996 şi că administratorii, directorii şi/sau asociaţii nu au fost condamnaţi definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii; xii) un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise (art. 28 din Legea nr. 85/2006). Cererea debitorului se va judeca de urgenţă în termen de 5 zile în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Nu pot formula o cerere de reorganizare judiciară debitorii, persoane juridice, care în ultimii 5 ani, precedenţi hotărârii de deschidere a procedurii, au mai fost supuşi unei astfel de proceduri (art. 30 din Legea nr. 85/2006). IV. Cererile creditorilor. Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza: i) cuantumul şi temeiul creanţei; ii) existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; iii) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; iv) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare. Creditorul va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii. Dacă între momentul înregistrării
cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevăzute de lege. Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor. Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la acelaşi dosar (art. 31 din Legea nr. 85/2006).
