Clauza exoneratoare de răspundere
| Comentarii |
|
clauza exoneratoare de răspundere, stipulaţie contractuală prin care părţile înlătură, sub anumite aspecte, răspunderea contractuală ce le-ar reveni în cazul neexecutării prestaţiilor asumate prin contract. Clauzele prin care debitorul este exonerat de răspundere în întregime sunt nule. Sunt valabile şi pot fi stipulate numai acele clauze exoneratoare de răspundere ce au ca efect exonerarea parţială de răspundere a debitorului, adică numai pentru ipoteza când neexecutarea prestaţiei asumată de acesta se datorează unei culpe determinate cum sunt neglijenţa sau imprudenţa. Dar chiar şi o astfel de clauză este lipsită de efect exonerator în cazul prejudiciilor cauzate direct persoanei, deoarece dreptul la viaţă, ca şi drepturile la integritate corporală şi la sănătate, sunt intangibile, neputând fi tranzacţionate. La fel este nevalabilă clauza prin care debitorul ar fi exonerat dc doi, deoarece o atare clauză este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri, fiind de natură să încurajeze frauda. De asemenea, nu are valabilitate nici clauza prin care debitorul este exonerat de culpa sa în general (adică de orice culpă). Are valabilitate clauza exoneratoare de răspundere prin care se reduce numărul obligaţiunilor legale ori se micşorează întinderea acestora cu condiţia ca pe această cale să nu se încalce ordinea publică (adică dispoziţiile imperative de lege) şi bunele moravuri, (de ex: într-un contract de vânzare-cumpărare se stipulează că debitorul nu răspunde pentru evicţiune, cu excepţia cazului când aceasta s-ar datora faptului său personal). De asemenea, este valabilă şi clauza de exonerare a răspunderii prin care debitorul este absolvit de răspundere în anumite ipoteze expres prevăzute ca fiind exceptate de la regula responsabilităţii lui contractuale, fiind considerate de părţi ca având caracterul unor situaţii de forţă majoră. Astfel, în contractul de depozit regulat, depozitarul poate stipula nerăspunderea lui pentru incendiu sau furt. în fine, au valabilitate juridică şi clauzele prin care debitorul se exonerează numai de anumite culpe determinate, iar nu de culpa sa în general. De pildă, debitorul îşi asumă responsabilitatea numai pentru imprudenţă iar nu şi pentru neglijenţă sau lipsă de prevedere. Clauza de exonerare a răspunderii valabilă produce printre altele, ca efect răsturnarea sarcinii probei, în sensul înlăturării prezumţiei de culpă a debitorului pentru neexecutarea prestaţiei contractualmente asumate, ceea ce face să revină creditorului sarcina probării unei culpe a debitorului ce nu intră sub incidenţa clauzei invocate de acesta (de ex: dacă printr-o clauză de exonerare a răspunderii depozitarul este absolvit de răspundere în caz de incendiu fortuit, deponentul va putea totuşi obţine despăgubiri de la acesta dovedind că incendiul respectiv s-a datorat culpei grave a depozitarului).
clauza exoneratoare de răspundere, sub titlul „Cauze exoneratoare de răspundere” în secţiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul II, Cartea a V-a, noul cod civil reglementează printre altele: forţa majoră şi cazul fortuit (art. 1351), fapta victimei şi fapta terţului (art. 1352). Dacă prejudiciul este cauzat exclusiv de o asemenea împrejurare sau, după caz, faptă, este exclusă existenţa raportului de cauzalitate între fapta pârâtului, oricât de ilicită ar fi, şi prejudiciul suferit de victimă; pe cale de consecinţă, lipsind raportul de cauzalitate, condiţie obiectivă necesară pentru angajarea ei, existenţa răspunderii civile este exclusă. De aceea, sintagma „cauze exoneratoare de răspundere”, deşi este folosită, prin tradiţie, în legislaţia noastră, inclusiv în noul Cod civil, şi de către toţi autorii în materie este criticabilă. Din această colocuţiune, s-ar părea că prezenţa acestor situaţii în câmpul cauzal nu ar determina inexistenţa răspunderii civile. Răspunderea există. Efectul lor ar consta doar în faptul că pârâtul este scutit de a răspunde. în realitate, existenţa răspunderii este exclusă. Subliniem din nou că aceste împrejurări - forţa majoră, cazul fortuit, fapta victimei şi fapta terţului - exclud direct şi, în acelaşi timp, pe de-a-ntregul legătura sau raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită sau alt fapt prejudiciabil şi prejudiciu suferit de victimă. Nu este însă mai puţin adevărat că sunt şi ipoteze în care raportul de cauzalitate este exclus numai în parte, când răspunderea va fi doar parţială. în afară de asemenea ipoteze, credem că în lipsa deplină a raportului de cauzalitate, răspunderea civilă este exclusă. Pe cale de consecinţă, în aprecierea noastră, se impune renunţarea la sintagma „cauze exoneratoare de răspundere” şi înlocuirea ei, măcar în doctrină, cu colocuţiunea „cauze care exclud în totul sau în parte existenţa raportului de cauzalitate” cel puţin din motive de acurateţe terminologică.
