Clauză penală
| Comentarii |
|
clauză penală, stipulaţie sau prevedere contractuală, prin care părţile stabilesc de comun acord anticipat şi prin apreciere, cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate de partea în culpă, în cazul neîndeplinirii ori îndeplinirii defectuoase a obligaţiilor asumate. Clauza penală prezintă pentru creditor avantajul că acesta nu mai trebuie să dovedească existenţa şi cuantumul prejudiciului, în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţiile conform prevederilor contractuale. în contractele economice, clauza penală are caracter obligatoriu; penalităţile sunt de regulă stabilite de lege, caz în care nu pot fi nici înlăturate şi nici micşorate, dar părţile sunt în drept să le majoreze ori să stabilească penalităţi pentru situaţii neprevăzute în lege. De asemenea, în contractele economice creditorul are dreptul şi obligaţia de a solicita despăgubiri până la reparaţia integrală a prejudiciului, în cazul în care acesta nu este acoperit prin plata de penalităţi.
clauza penală, Reglementare, Noţiune, Caracterul accesoriu al clauzei penale, Dreptul de opţiune al creditorului, Funcţionarea clauzei penale, Ipoteze speciale de funcţionare a clauzei penale.
Reglementare.
Clauza penală este reglementată în cadrul secţiunii dedicată executării prin echivalent a obligaţiilor, într-o manieră detaliată care cuprinde şase articole vaste (art. 1538-1543 Noul Cod Civil). Indirect, chestiunea clauzei penale este atinsă şi de art. 1535 şi 1536 care vorbesc ambele şi de o stabilire convenţională a daunelor-interese, chestiune care reprezintă tocmai clauza penală.
Noţiune.
In înţelesul tradiţional al acestei noţiuni, clauza penală reprezintă o stipulaţie contractuală prin care părţile evaluează anticipat daunele-interese contractuale. Dându-i o nouă expresie legiuitorul prevede: „clauzapenală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale. ” [art. 1538 alin. (1) noul Cod Civil]. Din definiţia legală se desprinde limpede că evaluarea anticipată nu trebuie să privească neapărat o prestaţie monetară (plata unei sume de bani). Dimpotrivă, poate fi vorba de obligaţia de a da (un alt bun cert decât cel datorat, o cantitate de bunuri de gen altele decât banii etc.) sau de obligaţia de a face ceva (executarea unui anumit serviciu cu titlu echivalent). în sfârşit, tot o clauză penală este şi stipulaţia contractuală prin care se prevede dreptul creditorului ca în cazul neexecutării să fie îndreptăţit să reţină sumele încasate până în acel moment [art. 1538 alin. (5) noul Cod Civil]2.
Stipularea clauzei prezintă o mare utilitate practică deoarece se evită dificultăţile de evaluare judiciară a daunelor-interese, creditorul nefiind obligat să dovedească existenţa şi întinderea prejudiciului. Pentru a obţine plata sumei stabilită în clauza penală, este suficient ca creditorul să probeze faptul neexecutării, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiei. De asemenea, clauza penală are un puternic scop cominatoriu, fiind un mijloc de presiune asupra debitorului care, ştiind că este ameninţat cu plata unei sume forfetare ridicate, va face tot posibilul să execute întocmai prestaţiile datorate.
Clauza penală prezintă şi unele inconveniente. Astfel, debitorul poate fi constrâns din motive economice să accepte stabilirea unei sume foarte ridicate în clauza penală, ceea ce duce, uneori, la situaţii inechitabile, cu efecte lezionare pentru el. Tot astfel, în cazul în care suma stabilită prin clauza penală este prea mică, se oferă debitorului un mijloc sau un motiv de a se sustrage deliberat de la executarea obligaţiilor. Aceasta mai ales atunci când clauza penală este inferioară beneficiului pe care debitorul îl obţine din neexecutarea contractului.
Caracterul accesoriu al clauzei penale.
Clauza penală are un caracter accesoriu, ceea ce determină independenţa convenţiei în care ea a fost stipulată de eventuala nevalabilitate a clauzei penale şi totodată dependenţa clauzei penale de valabilitatea convenţiei principale. Astfel, art. 1540 alin. (1) noul cod civil prevede că nulitatea clauzei penale nu atrage nulitatea obligaţiei principale însă nulitatea obligaţiei principale o atrage şi pe aceea a clauzei penale. De aceea, toate cauzele de stingere ale obligaţiei principale (de exemplu, plata, compensaţia, confuziunea, dar şi neexecutarea fortuită) vor duce şi la stingerea efectelor clauzei penale. Prin excepţie, stingerea obligaţiilor prin rezoluţiune sau reziliere, nu va duce la stingerea efectelor clauzei penale prevăzută pentru neexecutare [chestiune dedusă din prevederile art. 1538 alin. (5) noul Cod Civil]. Regula este un pandant al posibilităţii generale a cumulării daunelor-interese cu toate celelalte remedii.
Dreptul de opţiune al creditorului.
Ca o urmare a opţiunii la care creditorul are dreptul în virtutea art. 1514 noul Cod Civil, de a alege între mai multe remedii pentru neexecutare, şi art. 1538 alin. (2) noul Cod Civil prevede dreptul creditorului de a opta în cazul neexecutării, între executarea silită în natură a obligaţiei principale (în condiţiile analizate deja şi prevăzute de art. 1527-1529 noul Cod Civil) şi cea a executării clauzei penale (adică primirea echivalentului bănesc sau de altă natură stabilit anticipat). Acest drept de opţiune nu există decât dacă neexecutarea este culpabilă din partea debitorului, revenindu-se astfel la condiţiile de bază ale răspunderii contractuale. Condiţia se deduce din prevederile art. 1540 alin. (2) noul Cod Civil care prevede că „penalitatea nu poate fi cerută când executarea obligaţiei a devenit imposibilă din cauze neimputabile debitorului.”
Ca şi în cazul opţiunii pentru remedii, alegerea nu este recunoscută decât creditorului, debitorul neavând acest drept, confonn art. 1538 alin. (3) noul Cod Civil care subliniază astfel că stipularea unei clauze penale nu are ca efect transfonnarea obligaţiei principale în obligaţie alternativă.
Funcţionarea clauzei penale.
Clauza penală devine exigibilă când sunt întrunite condiţiile răspunderii contractuale a debitorului. Prestaţia stabilită în clauza penală poate fi prevăzută pentru neexecutarea propriu-zisă sau pentru neexecutarea corespunzătoare, situaţie în care se pune întrebarea: cu care tip de daune-interese sau cu care alte remedii se poate cumula clauza penală (chestiunea cumulului)! Pe de altă parte, prestaţia stabilită în clauza penală este fixă şi se pune întrebarea dacă poate sau nu să fie modificată de instanţa de judecată (chestiunea mutabilităţii).
A. Chestiunea cumulului. Această problematică a fost abordată în art. 1539
C. civ. care prevede următoarele soluţii:
a) atunci când clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutarea obligaţiilor, nu poate fi cumulată cu executarea lor în natură şi nici cu eventualele daune-interese compensatorii;
b) atunci când clauza penală a fost prevăzută pentru executarea necorespunzătoare (adică, în concepţia legiuitorului încălcându-se regulile referitoare la timpul şi locul executării obligaţiei), clauza penală se poate cumula cu remediul executării silite în natură;
c) în sfârşit, primele două reguli legale generează şi o a treia care este consecinţa lor firească: dacă clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutare, ea nu poate fi cumulată cu daunele-interese compensatorii dar poate fi cumulată cu cele moratorii dacă există şi întârziere în executarea obligaţiilor. Când clauza penală a fost stabilită pentru executarea necorespunzătoare (condiţii de timp şi loc), ea se poate cumula cu daunele-interese compensatorii. In fine, clauza penală se cumulează cu executarea parţială în natură dacă ea a fost stabilită pentru neexecutare, precum şi atunci când a fost stipulată în vederea evaluării anticipate a daunelor-interese moratorii.
B. Chestiunea mutabilităţii. Problematica modificării clauzei penale este analizată de art. 1541 noul Cod Civil care prevede unnătoarele reguli:
a) în principiu, instanţa nu poate modifica în niciun fet cuantumul clauzei penale [art. 1541 alin. (1) noul Cod Civil];
b) prin excepţie, clauza penală poate fi modificată de instanţa de judecată în două ipoteze:
i. micşorarea este admisibilă în cazul în care obligaţia principală a fost executată parţial şi această executare a profitat creditorului [art. 1541 alin. (2) lit. a) noul Cod Civil]. în ipoteza neexecutării totale, de vreme ce a fost stabilită prin înţelegerea valabilă a părţilor contractante, chiar dacă este mult superioară prejudiciului, instanţele de judecată nu sunt competente să o modifice. Cu alte cuvinte, clauza penală are forţă obligatorie între părţile contractante şi se impune a fi respectată întocmai şi de instanţele de judecată;
ii. micşorarea este admisibilă şi în cazul în care penalitatea „este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului” [art. 1541 alin. (2) lit. b) noul Cod Civil]. Această excepţie ridică problema clauzei penale abuzive care fusese anunţată şi de jurisprudenţa anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil. Acelaşi text legal prevede şi că orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă (întărind ideea caracterului abuziv al aprecierii unei asemenea clauze).
Ipoteze speciale de funcţionare a clauzei penale.
Ca elemente de noutate chiar faţă de doctrina autohtonă anterioară actualului Cod civil, legiuitorul aduce în discuţie două cazuri speciale de funcţionare a clauzei penale: cazul în care obligaţia principală este indivizibilă (art. 1542 noul Cod Civil) şi cel comun, de fapt, în care obligaţia principală este divizibilă (art. 1543 noul Cod Civil).
In cazul obligaţiei principale indivizibile dar nesolidare, dacă neexecutarea rezultă din fapta unuia dintre debitori, creditorul are dreptul ori să pretindă întreaga penalitate de la cel vinovat de neexecutare, ori să solicite o plată parţială a penalităţii de la fiecare debitor indivizibil, însă numai pentru partea acestuia. în acest ultim caz, codebitorul care a plătit păstrează dreptul de regres faţă de cel „care a provocat neexecutarea” (credem că legiuitorul a dorit să se refere la cel din a cărui culpă a fost cauzată neexecutarea).
Dacă obligaţia principală este divizibilă, atunci şi penalitatea este divizibilă şi va fi suportată numai de către codebitorul vinovat de neexecutare şi numai pentru partea de care acesta este ţinut. Legiuitorul nu prevede ce se întâmplă în situaţia în care penalitatea însăşi constă într-o prestaţie indivizibilă. Este de presupus că într-o asemenea situaţie, penalitatea poate fi cerută de la debitorul culpabil în întregimea sa, rămânându-i acestuia un drept de regres faţă de ceilalţi debitori.
în sfârşit, prin excepţie, regula divizibilităţii clauzei penale în cazul obligaţiei principale divizibile, nu se aplică atunci când funcţia clauzei penale a fost tocmai aceea de a împiedica o plată parţială, iar unul dintre debitori a împiedicat executarea obligaţiei în totalitate. în acest caz, întreaga penalitate poate fi cerută de la debitorul culpabil. De la ceilalţi debitori se poate cere numai o plată parţială a penalităţii (evitându-se bineînţeles o dublă plată, atât din partea debitorului vinovat în întregime cât şi din partea celorlalţi debitori).
Citește mai mult
Pana unde, daca totusi s-a executat obligatia principala, poate fi redusa clauza, ori se afirma ca nu poate fi redusa sub limita obligatiei principale. Care este aceasta limita